ASEDIUL

LENINGRADULUI
Culda Alexia, 7C
 Asediul Leningradului a fost asediul german al orașului simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad (azi 
Sankt Petersburg) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul german a primit numele de cod Operation
Nordlicht („Operațiunea Aurora boreală”). Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944.
A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii: Numărul total al rușilor (militari și civili) care
și-au pierdut viața este mai mare decât numărul soldaților americani și britanici la un loc pe toată durata celui de-
al Doilea Război Mondial.
 FORTIFICATIILE SOVIETICE SI

OFENSIVA GERMANA
Pe 27 iunie 1941, Sovietul deputaților poporului din Leningrad a hotărât să mobilizeze populația orașului la construcția de
fortificații. Au fost construite mai multe serii de fortificații. Una dintre acestea se întindea de la gura de varsare a râului Luga
 spre Ciudovo, Gatcina, Urițk, Pulkovo și mai apoi spre râul Neva. O altă linie de apărare trecea prin Peterhof spre Gatcina,
Pulkovo, Kolpino și Koltuși. În deceniului al patrulea fusese construită altă linie defensivă împotriva unui potențial atac
finlandez (KaUR) în suburbiile nordice ale Leningradului, acum fiind reactivată. În total, au fost plantate 190 km de obstacole
din bușteni, 635 km de garduri din sârmă ghimpată, 700 km de șanțuri antitanc, 5.000 de amplasamente întărite cu bușteni și
pământ și cazemate din beton pentru arme grele și 25.000 km de tranșee deschise. Până și tunurile de pe Crucișătorul Aurora
 au fost demontate și mutate pe Înălțimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de Nord-
Vest au fost înfrânte și alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul și-a croit drum spre Ostrov și Pskov. Pe 10 iulie,
ambele orașe au fost cucerite de germani. În scurtă vreme atacatorii au cucerit Kunda și Kingisepp, după care au înaintat spre
Leningrad dinspre Narva și regiunea Lujski, dinspre sud-est, sud și nord-est și spre nordul și sudul Lacul Ilmen pentru a asigura
izlolarea orașului dinspre est și pentru a face joncțiunea cu finlandezii de pe malul răsăritean al Lacului Ladoga. Legătura pe
cale ferată a fost întreruptă pe 30 august, când germanii au atins malul râului Neva. Bombardamentele asupra Leningradului au
început pe 4 septembrie. Pe 8 septembrie a fost întreruptă ultima legătură terestră a Leningradului cu restul Uniunii Sovietice
după ce germanii au ajuns pe malul Lacului Ladoga la Orehoveț. Bombardamentele de pe 8 septembrie au provocat 178 de
incendii. Directiva lui Hitler de pe 8 octombrie, semantă de Alfred Jodl cerea să nu se accepte capitularea orașului.