Filosofia și Medicina

în Epoca Antică

1
Cuprins:
01 02 03
Vechiul Egipt Filosofia antică Filosofia antică
indiană chineză

04 05
Concluzie Bibliografie

2
 Filosofia antică reprezintă suma
principiilor fundamentale ale
existenței prin care lumea este
interpretată, dezvoltată în cele mai
avansate culturi ale antichității ,
precum: China, India, Mesopotamia, 
Grecia, Roma

3
 VECHIUL EGIPT
Pentru a ințelege bine parte din aspectele culturii vechiului Egipt şi implicit ale dezvoltării sale
medicale, este necesar să explicăm un aspest a ceea ce am numi astăzi filosofia religioasă a locuitorilor
acestui străvechi pământ.

Religia sa îi spune egipteanului care traiește in jurul anului - 3000 Ch. ca așa-zisa existența ce curge
intre monentul naşterii și cel al morți nu este nimic altceva decat o perioada de tranziție pregatitoare
a unei vieți, cea adevărată, veşnică, ce începe să se desfășoare după momentul plecării dintre cei vii.
4
În vederea acestui scop, sufetului nemuritor îi trebuie asigurat un corp. în care, sau la care,
sufletul călător poate så revină in orice moment pentru a se putea întrupa spre a-şi indeplini
telurile adevăratei sale vieți post-mortem. De aici necesitatca de a pregăti neperisabilitatea
corpului celui decedat, al mumiei, care nu este nimic altceva decât purtătoarea ocazională a
sufletului ce poate reveni în orice moment pentru a-și continua activitatea sau a se odihni. Tot
pentru aceste motive, atunci când moartea il mută pe egiptcan in lumea sa adevārată, el este
obligat să se ia cu sine tot arsenalul de obiecte casnice, instrumente, alimente, animale, sclavi, ba
uncori pe înșişi membrii familiei sale. Este o filosofie de viață „å l'inverse". poate unicat al atất de
mult discutatei filosofii a existenței. Acest concept este plin de implicații în ceea ce privește
dezvoltarea medicinii vechiului Egipt.

5
6
Trecutul istoric al Väii Nilului începe cu aproximativ trei mii de ani a.Ch., moment de la care
diverse dinastii îşi semnalează existența, consemnată în diverse papirusuri si mai târziu în cronici.
Preistoria locurilor cunoaşte alte mii de ani, timp în care, din cele patru vânturi, vecini au afluat,
amalgamându-se cu localnicii, împreună cu care au întemeiat o nouă populație de agricultori ce
reuşesc să facă din Egipt un ,dar al Nilului".
Încă din perioada preistorică se formează două state care, până la unificare, vor rivaliza puternic,
rivalitatea degenerând in conflicte; Imperiul de Jos, bazat în special pe o cultură urbană, dispunând
de centre comerciale deschise spre mare şi Imperiul de Sus, organizat ierarhic, ca stat feudal.
Unificarea are loe în jurul anului 3200 a.Cb., sub faraonul Marmar, după tradiția greacă Menes.
Apărat de granițe naturale, Egiptul duce o existență de coloratură tradițional-conservatoare în care
conducerea absolută aparține aparent Faraonului, în realitate unei clase compusă din preoți și
funcționari birocratizați. Acestei clase datorăm textele medicale, surse la care vom face adeseori apel
în cele ce urmează.

7
8
 Câteva cuvinte despre documentele ce susțin aserțiunile
noastre Dintr-o inscriptie din timpul celci de a V-a dinastii
(2420-2320 a.Ch.) ştim că medici dispunean de scrieri de
specialitate. Alte papirusuri, cum e cel denumit

-Edwin Smith, un premergător al viitoarcior tratate de

traumatologic, papirusul Ilearst care se ocupă de
cardiologic și de bolile aparatului urinar,
-papirusul Brugsch (Berlin nr. 3038) care prevede metode de
tratament impotriva paraziților intestinali, hematuriilor.
tusei ca şi măsuri de profīlaxia sarcinii,

9
-papirusul 3037 este în schimb o colecție de formule
magiee vizând protecția mamci șia copilului. Alte
texte mcdicale ne-au parvenit scrise pe fragmente de
lut, piatră și calcar, aşa-numitele ostroka, scrisori,
lespezi de mormânt, statui funerare, picturi murale ale
templelor şi mormintelor ca și pe diversele vase
conținând felurite pomezi, alifii, într-un cuvânt,
cxterna. Mulți egiptologi au decriplat cu pasiune
nemăsurată resturile istorici vechii medicini egiptene.
Dintre toți trebuie să remarcăm opera lui Hermann
Grapow care, în colaborare cu Hildegard von Deines
și Wolfahrt Westendorf, publică intre 1954 şi 1962, în
opt volume, lucrarea Grundrifi der Medizin der Alten
Agypten (Bazele medicinii Vechiului Egipt)

10
 Evoluția medicinii este calea parcursă de la irațional la rațiune, de la magie la
ştiință.
Medicina actualā este încă artă și știință pentru că nu s-a eliberat complet de magie.
Vine însă vremea în care vom putea cuantifica exact și efectele puterii mentale
pentru a o putca include într-un plan terapeutic complex și eficient. Poate cel mai
frecvent concept utilizat de medicina egipteană în trecut cra cel de magie
homeopată.

11
Hipnoza este folosită uneori în scop terapeutie. Formula de
descântec se rostește în zori sau în amurg până la de şapte
ori, număr cu semnificație magica.
O mare varietate de amulete trebuia să prevină
îmbolnăvirile. Un rol deosebit in aeest sens il jucau statuile
diverselor divinități. Préferați erau Horus și Bes. Acoperite
de hieroglife, când erau stropite cu apă, statuile confereau
imunitate față de înțepăturile scorpionilor, muşcăturilor de
crocodili, şerpi şi alte vietăți figurate pe soclul statuii.

12
Religia era în strånsă legătură cu arta terapeutică. Horus, zeul cu cap de
șoim, era Mai- Marele vindecătorilor iar mama sa, Isis, trecea drept
descoperitoarea medicamentelor. Zeita Hathor, cea cu cap de vacă, era
protectoarea femeilor. Thot, figurat cu un cap de ibis sau de pavian,
era zeul seriitorilor. Acest eşalon de zeități principale era completat
cu un număr mare de zeități secundare. Unii dintre muritorii de
rând, afirmați în domeniul artelor medicale, erau onorați mod
deosebit după moarte; a fost cazul lui Imhotep, vestit om de știință și
miraculos terapeut din vremea Ptolemeilor, căruia i se recunose
meritele și care devine, de la un moment dat, zeul medicinii.
Fără a fi complet separată de ritualism, magie şi preoție medicina
Vechiului Egipt dispunea, așa după cum recunoşteau Homer și
Herodot, atât de excelenți generalişti, cât și de reputați specialişti.

13
 Medicii Vechiului Egipt constituiau un corp social
organizat ierarhic, compus din medici şefi, medici
primari, asistenți etc. Palatul și Curtea Faraonului
aveau medici proprii ale căror legături cu confrații ne
sunt necunoscute, deși probabil existau.
Despre ajutoarele medicilor, îngrijitori şi maseuri, nu
se știu prea multe.
Educația medicilor era bazată pe practica clinică şi
lectura -copierea textelor medicale de care „Casa
Vieții", instituție vizând calificarea medicilor, nu
ducea lipsă.
Oricum, medicii dispuneau de solide cunoștințe și de
o terminologie remarcabilă, deşi pe alocuri confuză,
atât în domeniul anatomiei, precum și în cel al
patologiei.
14
 În materie de patologie a aparatului cardio-vascular
cunoșteau bună parte dintre aritmii, infarctul,
anevrismele arteriale și varicele. Afecțiunile plămânului
și al căilor respiratorii, găsindu-și expresia clinică în
tuse, erau tratate prin variate recepte, în număr de
douăzeci și una în papirusul lui Ebers, ca și inhalații în
special de substanțe aromate.

15
 Afecțiunile gastrice erau mediocru cunoscute.
Intestinului i se acorda o atenție mai mare;
constipației îi erau rezervate douăsprezece recepte în
diverse papirusuri. Diareea era însă defavorizată,
rezervându-i-se o singură recepta.
● Afecțiunile rectale, temă a papirusului Chester
Beatti, erau mai bine eunoseute (constipația,
pruritul, hemoroizii). Erau tratate cu clisme
cuprinzând un amestec de suc de struguri cu roscova
sau smochine sau chiar supozitoare cu diverse
amestecuri pe bază de miere.

17
 În mod analog se acorda atenție afecțiunilor aparatului uro-genital,
maladiilor infecțioase și epidemiilor, bolilor parazitare și patologiei
aparatului locomotor. Orice încercare de enumerare exhaustivă a
patologiei prezentată de literatura de specialitate a vechiului Egipt
eşuează.

18
 Vechea medicină egiptcană, epurată în bună măsură de
mituri și magie. cunoaşte o largă răspândire și implantare
în bazinul Mediteranei estice, înainte de toate la vecinii
ebraici de la nord și apoi, cu încctul, în centrele de
învățământ medical prehipocratic din Rhodos, Kos. Knidos,
Samos și Krotona. Hippokrates însuşi pare a se fi inspirat
din Tratatul asupra bolilor de inimă și vase, renumită
lucrare egipteană. Cât despre capitolul „Prognozele asupra
mersului naşterii", el este doar o transeriere a unui
fragment al cărui original îl găsim în papirusul lui
Carlsberg."

19
 Pe scurt, putem caracteriza vechea medicinā egipteană
astfel: abordează o largă paletă de preocupări din
domeniul patologiei bolilor interne și preconizează
soluții ingenioase bazate pe factori curativi, în special
naturali. Empiric-spontană, tradiționalist-magică și
transcendentală, ea va servi drept model temporar
vecinilor situați la nord de statul faraonic.

20
 Filosofia antică indiană

În India antică, filosofia se dezvoltă în strânsă corelație cu

religia, iar primii filosofi au fost preoții care au promovat o
gândire filosofică formată din concepte bazate pe gândirea
rațională și pe credința mistică, adică o teosofie, pe care
indienii o numeau Arya.
Izvoarele teoretice ale gândirii filosofice indiene antice se
regăsesc în literatura vedică, compusă dintr-o serie de cărți
sfinte, la care aveau acces doar preoții, numite vede
 (veda în limba sanscrită înseamnă știință, cunoaștere).

21
Literatura vedică s-a dezvoltat pe parcursul a
nouă secole și se împarte în câteva grupe de
texte:
● Samhita divizată în patru cărți:
○ Sama Veda - cartea cântecelor de laudă;
○ Rig Veda - cartea imnurilor;
○ Atharva Veda - cartea descântecelor;
○ Yajur Veda - cartea invocațiilor de sacrificiu.
● Brahmanele care conțin comentarii ale preoților brahmani asupra vedelor.
● Aranyakale sau „textele de sălbăticiune”, sunt partea de concluzii ale
Brahmanelor, care includ discuții și interpretări ale ritualurilor periculoase și
alte materiale adiționale.
● Upanișadele care conțin idei despre geneza universului și despre substanța
universală.
22
 Școli filosofice care respectă
vedele

Samkhya Yoga Nyaya

Vaisheshika Mimamsa Vedanta

23
 Budismul
Budismul deși nu este o filosofie, în adevăratul sens al cuvântului,
atinge de multe ori probleme specifice filosofiei, precum:
acceptarea existenței, acceptarea unei lumi a durerii, a ignoranței,
a dorinței. Buddha consideră că dacă totul este iluzie și suferință,
atunci rezultă că este falsă admiterea unui sine, a permanenței și a
veșniciei, cu sensurile descrise de brahmanism. Viziunea asupra
Universului se subscrie ideii că acesta stă sub cinci categorii de
fenomene:
ansamblul aparențelor sau lucrurilor materiale, al simțurilor și al
obiectelor lor;
senzațiile, rezultate din contactul obiectelor cu organele de simț;
percepțiile și noțiunile care sunt rezultat al cunoașterii de mai
înainte;
activitatea psihică conștientă și inconștientă;
gândurile, deci cunoștințele cu sens ordonator.
24
 Jainismul

O doctrină filosofico-religioasă despre conștiința și cunoașterea

adevărată, despre principii și categorii, corpuri, stadii de
dezvoltare spirituală care de asemenea s-a manifestat împotriva
brahmanismului. Conform cu această doctrină, viața și
cosmosul au un început și un sfârșit, dar sufletul este nemuritor.
Pentru a ajunge în lumea fericirii, sufletul trebuie să se elibereze
de materie, iar căile posibile ale acestei eliberări sunt: dreapta
credință, dreapta purtare și dreapta cunoaștere, acestea
asemănându-se în anumite privințe cu „calea cu opt răspântii”
din budism

25
26
Filosofia antică chineză

Începutul filosofiei antice chineze se identifică cu Confucius (numele

latinizat al lui Kong Fu-zi), care a lăsat în urma sa o doctrină etică,
elaborând codul normelor morale privind comportamentul omului față de
ceilalți, formarea omului util societății și al omului superior prin cultivarea
celor trei virtuți: inteligența, curajul și generozitatea. În centrul doctrinei
sale morale aflându-se ideea de armonie dintre om și cosmos, iar omul
trebuie să tindă spre perfecțiune și fericire prin respectarea tradițiilor
trecutului în scopul de a îmbunătății prezentul.

27
 Confucianismul a fost transpus în pagină de
către discipolii lui Confucius într-o colecție
cuprinzând 30 cărți, printre
care: Cugetări, Cartea odelor, Cartea
schimbărilor, Memorial de rituri, Cartea
muzicii, Cartea edictelor, Analele
primăverii și ale toamnei' etc
O altă mare școală filosofică, înființată de
către Lao-tze în China antică, este taoismul.

28
29
 Concluzie:
În concluzie Filosofia antică reprezintă suma
principiilor fundamentale ale existenței
prin care lumea este interpretată,
dezvoltată în cele mai avansate culturi ale
antichității, precum: China, India, 
Mesopotamia, Grecia, Roma etc

30
 Bibliografie:
https://
ro.wikipedia.org/wiki/Filosofia_antic%C4%83
https://m.moldovenii.md/md/section/404
Manual : Bazele Filosofice ale Medicinii (Vasile
Hiescu)

31