EXPRESIONIS

MUL
 EXPRESIONISMUL
Expresionismul a fost un curent artistic modernist (mișcare cultural-artistică, care avea să se contureze cu trei
decenii înainte de anii 1910-1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse
începând cu secolul al XIV-lea și care aveau să culmineze cu rigiditatea secolului al 19-lea).

La început Expresionismul a fost prezent în poezie și pictură, și, a avut ca punct de plecare
Germania începutului de secol 20.

Expresionismul se caracterizează prin prezentarea lumii dintr-o perspectivă strict subiectivă, distorsionată
intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit. (Concise Oxford
Dictionary of Literary Terms). 

Artiștii care au aderat la acest curent cultural artistic caută să reflecte înțelegerea lumii prin propria lor
perspectivă [Victorino Tejera, 1966, pages 85,140, Art and Human Intelligence, Vision Press Limited, London ] sau
experiență emoțională, în comparație cu înțelegerea "obișnuită" sau reflectarea rațională a lumii materiale. [The
Oxford Illustrated Dictionary, 1976 edition, page 294 ].

Ernst Ludwig Kirchner - Două femei pe stradă, 1914
Ca expresie a curentului modernist, Expresionismul, prin refuzarea
tradiției a încercat să descopere noi și radicale feluri de a crea ”o altfel de
artă”.
În artele plastice, așa cum am menționat și mai sus, Expresionismul își
are originea în Germania, unde este reprezentat de Ernst Ludwig
Kirchner – pictor și grafician german, unul din principalii reprezentanți
ai expresionismului. Kirchner a fost unul dintre fondatorii grupării
artistice Die Brücke (punte). Die Brücke a fost fondată în 7 iunie 1905 la
Dresda, în cadrul căreia artiștii germani ai epocii pun accent pe viața
interioară, pe emoție, care avea să evolueze spre o viziune expresionistă.
La această grupare avea să adere mai târziu și celebrul pictor rus Vasili
Kandinsky.
În tabloul ”Două femei pe staradă” Kirchner reprezintă cele două femei
difuz, accentuate doar prin contururile fețelor și a hainelor, care te lasă să
înțelegi că este vorba despre două femei elegante, care au ieșit la
plimbare. Chipurile acestora sunt construite ca niște măști, în spatele
cărora privitorul își poate imagina propria stare. Ele sunt definite de linii
ferme și deși în tabloul prezentat fețele doar se întrezăresc, el reușește să
le dea viață celor două femei prin tehnica folosită, prin armonia
volumelor, astfel că, privindu-l le poți vedea cu ochii minții.
 Tabloul ”Scenă de stradă la Berlin” face parte dintr-o serie de 14 tablouri,
care reprezintă scene de stradă, în care sunt prezentate, prin linii ferme, uneori
brutale, printr-un colorit viu, contrastant și prin forme aproape geometrizate,
aspecte din viața stradală a Berlinului anilor 1913. (
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Ludwig_Kirchner )

Scenă de stradă la Berlin, 1913

 Un alt reprezentant de marcă a picturii expresioniste germane este Franz
Marc. Acesta a studiat la Academia de Arte Frumoase din Munchen, a
locuit la Paris între 1903 și 1907, unde și-a descoperit puternice afinități
cu Vincent Van Gogh (considerat un precursor al expresionismului).
Împreună cu prietenul său, pictorul german August Macke a creat
mișcarea artistică cunoscută sub numele de ”Călărețul Albastru” (Der
Blaue Reiter).

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Marc)

Franz Marc, portret realizat de Auguste Macke, 1910

 Vaca Galbenă este unul dintre cele mai cunoscute tablouri
ale lui Marc. O vacă galbenă reprezentată alergând, domină
întreaga compoziție. Aceasta este înconjurată de un peisaj
viu colorat, care prin culoare și liniile ferme ale pensulei
realizează contrastul dintre dinamica animalului și
calmul/liniștea mediului care o înconjoară. Privind tabloul
lui Marc vizualizezi aevea mișcarea zglobie a vacii. Culorile
pe care Marc le folosește pentru realizarea tabloului nu sunt
cele convenționale. Acesta prin intermediul culorii dorește să
transmită privitorului emoție, bucurie, și chiar frumusețea
animalului central.

(https://de.wikipedia.org/wiki/Die_gelbe_Kuh)

Vaca galbenă de Franz Marc

Începând cu anul 1933, Expresionismul devine ținta atacurilor naziste. În anul 1937 naziștii aveau să organizeze o
expoziție denumită ”Arta degenerată”, unde principalii reprezentanți ai expresionismului erau prezentați ca
dușmani ai regimului și ai rasei germane. Lucrările acestora aveau să fie confiscate și scoase din muzee. Cu toate
acestea, multe tablouri reprezentative ale acestui curent au reușit să fie recuperate și redate patrimoniului universal
al artelor, dovedind că violența și ura nu pot învinge niciodată frumosul.

În afara pictorilor consacrați din Germania, alți reprezentanți de marcă ai curentului expresionist sunt: norvegianul
Edvard Munch, unul dintre pionierii artei moderne, considerat de mulți critici de artă un precursor al
expresionismului. Deși este cunoscut ca o fire solitară, Munch a fost întotdeauna interesat de relațiile interumane,
care au reprezentat esența creațiilor sale.
 Celebrul său tablou Țipătul este o reprezentare a singurătății și a fricii,
prezentată prin gestul automat, specific ființei umane de a duce mâinile
la cap, printr-o gestică contorsionată a corpului, care trădează o frică
imensă. Culorile folosite de Munch exprimă starea psihică a personajului,
astfel prin albastru închis care se distinge în spatele acestuia, Munch
reflectă, parcă strigătul de durere care, ca într-un ecou se contopește cu
cerul portocaliu care la rândul lui se contopește cu marea.

Tabloul expus la Galeria Națională din Oslo (Norvegia) a fost furat și

găsit în anul 2006. Există 50 de versiuni ale acestui celebru tablou.

Țipătul (1893), Galeria Națională, Oslo

Un alt tablou celebru a lui Munch este ”Dansul vieții”. Un tablou
de dimensiuni mari, care face parte din ciclul Frizele de viață și
care ilustrează amintirile, dorințele, dezamăgirile și experiența de
viață a artistului. Acesta folosește ca expresie artistică dansul, care
în opera lui devine un balet al nălucilor. Chipurile persoanjelor sunt
lipsite de expresie, cadaverice, fiecare personaj ilustrând iubirea,
naivitatea, dezamăgirea, singuratatea, în special cele două personaje
asemănătoare din dreapta și stânga cuplului care dansează. Cele
două femei, în viziunea mea simbolizează pe de o pare speranța, iar
pe de altă parte dezamăgirea, regretul. Impresiile sunt create prin
expresia fețelor și culorile imbrăcăminții.
Alt reprezentant non-german al Expresionismului este elvețianul Cuno
Amiet – pictor, ilustrator și sculptor (
https://en.wikipedia.org/wiki/Cuno_Amiet), care a creat de-alungul
vieții peste 4000 de picturi și peste 1000 de auto-portrete.

Unul dintre multe sale tablouri ”Țărancă cu pălărie” (Bauernmädchen

mit Hut) reprezintă în prim plan o femeie aflată într-un lan, a cărei
îmbrăcăminte se contopește și parcă răsare din respectivul lan și,
care privește, într-o perioadă de repous, în zare. În depărtare se
disting munții, care alcătuiesc o pată nuanțată cu albastrul cenușiu al
cerului.
De asemenea, pictorul și graficianul finlandez Akseli Gallen-Kallela, este un alt reprezentant important al
Expresionismului non-german. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Akseli_Gallen-Kallela).

Acesta este celebru pentru ilustrațiile sale la Kalevala – cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice finlandeze (
https://ro.wikipedia.org/wiki/Kalevala).

”Kalevala” desen, pajgina 364

Expresionismului este reprezentat și în picturile pictorului rus
Vasili Kandiski (
https://ro.yourtripagent.com/2267-10-artworks-by-kandinsky-yo
u-should-know
)

Una dintre picturile reprezentative ale pictorului de origine rusă

Kandiski este ”Trenul și castelul”, tablou pictat în anul 1909,
după călătoria acestuia prin Europa. În tablou se poate vedea
cum prin culoare este redată forma clară a trenului și a
castelului, chiar dacă elementele de peisaj sunt doar sugerate de
tonuri verzi, galbene, albastre. Trecerea trenului, precum și
luminile care străjuiesc calea ferată sunt evidențiate în tonalități
de culoare distincte, în prim planul tabloului. (
https://ro.yourtripagent.com/2267-10-artworks-by-kandinsky-yo
u-should-know
)