UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI„ DIN

BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE
MIȘCĂRII,SPORTULUI SI SĂNĂTĂTII

Legile mișcării si legile miscărilor corpului

NUME :Boacă Raluca-

Andreea
PROFESOR
LECTOR :Sava A.
Cuprins:
 -Capitolul :I. 1.Noțiuni introductive
 I.2.Factorii care influențează mișcările organismului
 -Capitolul :II.1. Legea utilităţii (a efortului util) = a eficienţei
 II.2. Legea efortului voluntar sau a intenţionalităţii
 II.3. Legea temporalităţii şi spaţialităţii
  
 Capitolul III :Clasificarea Mișcării
  
 III.1. Criteriul fizic natural;
 III.2. Acţiuni după criteriul biocomportamental;
 III.3. Acţiuni după criteriul cognitivinformaţional;
 III.4. Acţiuni după criteriul întemeierii ştiinţifice
 III.6. Acţiuni după criteriul cronologic
 Capitolul I
 I.1.Notiuni introductive
 Mişcarea umană este rezultatul dintre unitatea biologică
reprezentată de organismul uman şi mediul în care se dezvoltă, şi
unitatea ontogenetică produsul armoniei reciproce dintre celulele
componente şi formaţiunile intercelulare.
 Totalitatea constantelor morfofiziologice (homeostazia) care
condiţionează funcţionalitatea normală a organismului este tocmai
expresia dinamică, în mişcare, a interrelaţiei ecotrope (cu mediul
extern) şi ideotrope (din mediul intern). Din această perspectivă
mişcarea umană apare ca o unitate categorială efectivă, ca rezultat
al corelaţiei funcţionale, integratoare şi integrate în mediu. Orice
modificare survenită într-un subsistem al unei componente a
mişcării se repercutează negativ asupra întregii structuri şi, implicit,
asupra celorlalte componente ale acesteia.
I.2.Factorii care influențează mișcările organismului
 Mişcarea organismului uman este determinată de următorii factori:
 a) forţele externe ce se opun sistemului biologic şi sunt descrise de
legi fizice
 b)forţele interne ce sunt reprezentate de acţiunea muşchilor
agonişti, acţiunea muşchilor antagonişti, frecarea segmentelor în
articulaţii â
 c) dificultatea mişcării depinde de sediul acesteia, unghiul, axul
mişcării, segmentele interesate, unghiul format de axa de progresie
pe verticală, viteza de progresie etc.;
 d)declanşarea sau menţinerea unei mişcări este dată de intervenţia
inerţiei, adică tendinţa de a se menţine în repaus sau mobilitate.

  
 
Capitotul II Legile miscarii corpului

 II.1. Legea utilităţii (a efortului util) = a eficienţei

  
 Orice mişcare, pentru a fi efectuată, necesită o anumită cantitate de
energie, obţinându-se un efect (deplasarea în spaţiu după anumite
coordonate). La modul general, un sistem fizic este caracterizat
prin valori discrete ale energiei. Astfel, energia apare ca o mărime
fundamentală ce caracterizează starea fizică a unui sistem.
 II.2. Legea efortului voluntar sau a intenţionalităţii
  Legea efortului voluntar cuprinde în esenţă o organizare raţională a
energiilor, care dau câştig de cauză uneia sau alteia dintre tendinţele
existente (I. Pioget citat de Dragnea, A., 1999). Se consideră că efortul
voluntar de a realiza o mişcare intervine în baza de execuţie a acesteia, în
care resursele fizice, emoţionale şi intelectuale sunt recrutate selectiv în
funcţie de dificultatea sarcinii de rezolvat.
II.3. ■ Legea temporalităţii şi spaţialităţii

Activitatea motrică umană specifică se întemeiază pe comportamente dobândite,

pe conduite globale învăţate şi nu poate fi redusă (deşi, în mare măsură, este
biologică) la reflexe sau instincte. Acţiunea motrică umană presupune existenţa unei
laturi subiective, a unor aspiraţii şi idealuri, scopuri şi obiective care au darul de a
schimba statutul şi rolul indivizilor. Aceştia tind să atingă niveluri de măiestrie, statute
speciale în cadrul grupurilor etc.
Este cunoscut faptul că orice mişcare
se desfăşoară în spaţiu şi timp, adică
segmentele corpului sau corpul întreg
se deplasează după anumite traiectorii
şi în ritmuri convenabile care oferă mişcării
cursivitate, expresivitate, eficienţă.
Orice mişcare are o anumită durată, începând cu
momentul iniţial până la momentul final al mişcării,
când trebuie atins scopul propus prin momente
de timp intermediare.
  
 BIBLIOGRAFIE
 Popa, C., 1984, Teoria şi logica formată,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
 Ifrim, M., 1986, Antropologie motrică,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
 Popa, C., 1984, Teoria şi logica formată,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică