MODULUL:

“MANAGEMENTUL
CALITĂŢII”
 Sesiunea 4

Standardizarea calităţii
 Conţinutul prezentării:
A.STANDARDELE – definiţie, caracteristici;
B.CRITERIILE – clasificare, caracteristici;
C.GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ –
definiţie, scop, motive,
condiţii de elaborare, modalităţi de
utilizare, metodologie;
D.STANDARDELE “ISO” – definiţie, cerinţe,
puncte slabe, principii;
E.STANDARDELE ROMÂNEŞTI pentru spitale
F.STANDARDELE ROMÂNEŞTI pentru
ambulatoriile din cadrul spitalelor.
 A. STANDARDELE
 Definiţie: reprezintă nivelul de performanţă observabil,
realizabil, măsurabil, agreat de profesionişti şi
corespunzător populaţiei căreia i se adresează
(Joint Accreditation of Health Care Organisation);
 descriu sisteme, funcţii, procese şi activităţi, stabilind
“ţinte” pentru furnizorul de servicii medicale;
 prezintă cea mai bună succesiune a acţiunilor în cadrul
actului medical şi stau la baza creării ghidurilor de
practică medicală;
 sunt concepute de către comisii de experţi;
 reprezintă aşteptările pacienţilor, furnizorilor, managerilor,
terţului plătitor şi organismelor guvernamentale şi
precizează nivelele de structură şi performanţă aşteptate
din partea furnizorilor.
 A. STANDARDELE
- Caracteristicile unui bun standard -
 să fie măsurabil şi monitorizabil, pentru a se şti în ce
măsură se atinge obiectivul (nu trebuie să fie numeric
măsurabil, ci să se poată evalua dacă obiectivul a fost
îndeplinit sau nu);

 să fie exprimat clar şi să nu nască confuzii dacă a fost

îndeplinit sau nu;

 să fie realistic şi realizabil cu resursele existente; dacă

standardul iniţial nu coincide cu ceea ce se cere de către
plătitor, el poate fi îmbunătăţit (ex: reducerea treptată a
timpului de aşteptare a pacienţilor la serviciul de
radiologie, ecografie, electrocardiografie, etc.);
 A. STANDARDELE
- Caracteristicile unui bun standard -

 să constituie un indicator al calităţii, uşor de monitorizat

şi util;

 să fie concordant cu valorile şi scopurile organizaţiei;

 să fie practic şi aplicabil, uşor de evaluat.

Pentru buna funcţionare a unui spital, este nevoie

de un set minim de standarde, care să definească un
nivel minim acceptabil al furnizării de servicii de
sănătate!
 B. CRITERIILE
 pentru realizarea şi măsurarea standardelor, se elaborează
CRITERII;
 definiţie: reprezintă elemente descriptive ale performanţei,
comportamentului, circumstanţelor sau stării clinice (Joint
Commission of Accreditation of Health Care Organisation);
 punctele slabe în relaţiile terţului plătitor cu spitalele sunt
determinate de:
 lipsa unei definiri universal acceptată a calităţii;
 sistemul birocratic de documentaţie în elaborarea criteriilor şi
standardelor;
 complianţa personalului la sistemul calităţii, care este lăsată
integral la latitudinea conducerii;
 neabordarea tuturor clienţilor şi furnizorilor.
 aceste puncte slabe vor putea fi depăşite doar când conducerea
spitalelor va înţelege obligativitatea şi necesitatea introducerii
sistemelor de calitate.
 B. CRITERIILE
– Caracteristici –
 să fie măsurabile, concrete;
 să fie specifice standardului pe care îl ilustrează;
 să realizeze o descriere clară a resurselor,
comportamentului, procesului cerut sau dorit;
 să fie uşor de identificat;
 să fie relevante pentru nivelul de performanţă
descris;
 să fie realiste, posibil de atins;
 să fie clare, uşor de înţeles;
 să suporte o eventuală modificare periodică.
 B. CRITERIILE
– Clasificare –
Conform modelului Donabedian, criteriile se clasifică astfel:
 de structură (legate de clădiri, mediu, infrastructură,

organizaţie, servicii de suport, farmacie, laborator,

tehnologie, resurse umane, expertiză, abilităţi ale
personalului, proceduri informaţionale);

 de proces (legate de proceduri de prevenţie, diagnostic şi

tratament, documentare, relaţie medic – pacient, etc.);

 de rezultat (rate de infecţii nosocomiale, mortalitate,

fatalitate, raportate la o anumită procedură, etc.).
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ

 necesitatea întocmirii acestora este determinată de:

 lipsa de consens între specialişti, privind
indicaţiile corespunzătoare pentru multe forme de
conduită terapeutică;
 cerinţele mondiale actuale pentru realizarea de

standarde privind modul de acordare a serviciilor

medicale.

 definiţie: “specificaţii standardizate pentru îngrijirea

medicală, dezvoltate printr-un proces oficial, care
încorporează cele mai bune dovezi ştiinţifice ale
eficacităţii cu opinia experţilor”.
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ

 dezvoltarea ghidurilor de practică medicală, se bazează

pe:
 opiniile experţilor din domeniu;

 studiile existente în literatura de specialitate.

 sunt folosite ca instrument pentru îmbunătăţirea calităţii

actului medical;

 scop: instituirea unei practici medicale de calitate şi

crearea unui fundament etic pentru practicieni.
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ
 din cauză că procesul de dezvoltare, implementare şi
modernizare permanentă a ghidurilor de practică medicală
este foarte costisitor, elaborarea acestora este indicată doar
pentru afecţiunile care îndeplinesc următoarele condiţii:
 sunt prezente la un număr mare de pacienţi;

 determină costuri crescute pentru sistemul de

sănătate;
 există cercetări (studii) în domeniu;

 prezintă un mare interes pentru medici.

 în condiţii ideale, obiectivele în elaborarea ghidurilor de

practică sunt:
 profesionalizarea;
 responsabilizarea;
 eficienţa.
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ

 în practică, programele de dezvoltare a ghidurilor nu

reuşesc să îndeplinească toate aceste obiective; astfel,
este foarte important să se specifice de la început cine
este responsabil de programul de elaborare;

 responsabilii programelor de elaborare pot fi:

 guvernul şi/sau casa de asigurări;

 asociaţii profesionale;
 institute de cercetare.
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ

 “actorii” din sectorul sanitar au interese diferite şi

aceste motivaţii se vor reflecta în natura şi efectul
programelor;

 etapele metodologiei de dezvoltare pentru introducerea

ghidurilor de practică medicală sunt:
1. design şi dezvoltare;
2. diseminare;
3. adaptare la nivel local;
4. implementare;
5. evaluare.
 C. GHIDURILE DE PRACTICĂ MEDICALĂ
– Modalităţi de utilizare –
1) Utilizarea voluntară de către medici – ei pot decide asupra
utilizării lor; standardele conţinute de acestea sunt aşa
numitele standarde “soft”, pe care medicul/unitatea
sanitară pot să le urmeze, dar nu sunt de impus pentru
acreditare;
2) Utilizarea ca standarde de îngrijire pentru asigurarea
calităţii, necesare certificării sau acreditării (duc la rezultate
mai bune, în condiţiile în care standardele “soft” se transformă în
standarde “hard”, obligatorii);
3) Rambursarea serviciilor, în funcţie de utilizarea ghidurilor
de practică – ar fi cea mai eficientă metodă de eliminare a
îngrijirilor de sănătate necorespunzătoare, dacă acestea
nu ar fi rambursate (unele case de asigurări din alte ţări, folosesc
forme ale ghidurilor de practică pentru preatestare, dar nu în
România).
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
 au fost definite pentru prima oară în 1979 şi au avut ca
scop realizarea standardizării în domeniul generic al
managementului calităţii (sisteme de calitate, asigurarea
calităţii, tehnologii de suport generice, standarde pentru
ghidarea în selecţia şi utilizarea acestor standarde);

 trebuiesc revăzute şi ajustate periodic de către

“Organizaţia Internaţională pentru Standardizare” (ultima
revizie a fost realizată în 2000);

 în 2001 a apărut standardul IWA 1:2001 – Sisteme de

management a calităţii – linii directoare pentru
îmbunătăţirea proceselor în organizaţii de servicii de
sănătate;
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE

 definiţie: set de cerinţe de bază pentru orice sistem de

management a calităţii totale;

 este nevoie ca şi în spitale să se creeze şi să se

implementeze sisteme de management a calităţii totale
în:
 infrastructură;
 mediu de îngrijire;
 logistică;
 tehnologie;
 servicii de suport.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
– Cerinţele standardelor “ISO” pentru
serviciile de îngrijiri de sănătate –

1) Existenţa unui scop bine definit;

2) Responsabilităţi bine definite pentru angajaţi;
3) Specificaţii clare pentru servicii (global şi pentru fiecare
client, înţelese şi acceptate);
4) Procese clar definite pentru realizarea specificaţiilor;
5) Mijloace de monitorizare a proceselor şi a rezultatelor
acestora;
6) Evaluare periodică a proceselor şi a eficacităţii acestora;
7) Rectificare sistematică a erorilor;
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
– Cerinţele standardelor “ISO” pentru
serviciile de îngrijiri de sănătate –
8) Investigare sistematică a erorilor, pentru prevenirea
recurenţei lor;
9) Mijloace de asigurare a calităţii bunurilor şi serviciilor
primite;
10) Întreţinerea sistematică a echipamentelor (pentru
asigurarea acurateţei şi fiabilităţii acestora);
11) Identificarea clară a nevoilor de formare şi calificare a
personalului, cu demonstrarea aplicării practice a
competenţelor individuale;
12) Înregistrări care să documenteze toate elementele de mai
sus;
13) Reevaluarea periodică a tuturor elementelor de mai sus
de către conducerea organizaţiei.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate

Obiectivele sistemelor de management a calităţii în

spitale sunt următoarele:

 o mai bună gestionare a proceselor;

 control intern;
 câştigarea prestigiului şi creşterea adresabilităţii;
 crearea unei imagini favorabile;
 demonstrarea profesionalismului;
 focalizarea pe client şi îmbunătăţire continuă;
 cucerirea pieţei;
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate

Obiectivele sistemelor de management a calităţii în

spitale sunt următoarele:

 creşterea beneficiilor;
 reducerea costurilor în exploatare;
 principalii concurenţi sunt certificaţi;
 clienţii le pretind / solicită;
 dorinţa de extindere pe piaţă;
 creşterea posibilităţilor de vânzare a serviciilor.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
– Principiile sistemelor de management a calităţii –
Standardele din seria ISO 9000/2000, reprezintă o
oportunitate de a face organizaţia mai eficientă prin
următoarele principii:

a) orientare către client;

b) leadership participativ (abilitatea unui manager de a crea
un mediu de muncă şi să stabilească o direcţie viitoare,
care să încurajeze membrii unei organizaţii să contribuie,
cu cele mai bune eforturi, pentru scopurile comune);
c) implicarea angajaţilor;
d) abordarea bazată pe proces;
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
– Principiile sistemelor de management a calităţii –
e) abordarea managerială, bazată pe sistem;
f) îmbunătăţirea continuă;
g) abordarea luării deciziilor, pe bază de fapte;
h) relaţii reciproc avantajoase între clienţi – furnizori –
plătitori.

 în România, aplicarea standardelor ISO se face în

unităţi sanitare, la nivel de laborator, sterilizare şi
imagistică medicală, însă se poate extinde şi la
serviciile auxiliare de tip: curăţenie, bucătărie, etc.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Manualul calităţii
 sistemul de management a calităţii, va fi însoţit de
manualul calităţii, care va descrie activităţile şi procesele
din organizaţie, alocarea responsabilităţilor şi
documentaţia însoţitoare; sunt prezentate politicile despre
calitate, procedurile şi practicile generale ale unităţii;
 în manualul calităţii se fac referiri la:
 politica unităţii în domeniul calităţii;
 responsabilităţi şi atribuţii;
 relaţii între persoanele care conduc, efectuează
sau verifică activităţile ce influenţează calitatea;
 procedurile şi instrucţiunile sistemului de calitate;
 instrucţiuni pentru revizuirea, actualizarea şi
gestionarea manualului calităţii.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Manualul calităţii – conţinut –
1) Secţiuni generale:
 declaraţia directorului general asupra semnificaţiei

manualului, semnăturile pentru legitimitate;

 obiect şi utilizare;

 cuprins;

 obiectivele calităţii şi politica unităţii în domeniul

calităţii;
 organigrame şi tabele de responsabilităţi asupra

funcţiei calităţii şi structura organizatorică a sectorului

de asigurare a calităţii;
 lista celor ce primesc copii din diferite secţiuni ale

manualului;
 măsuri pentru reactualizarea periodică;

 date suplimentare pentru utilizare.

 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Manualul calităţii – conţinut –
2) Secţiuni administrative:
 relaţiile unităţii cu clienţii;

 planificarea calităţii pentru produsele noi;

 relaţiile cu furnizorii;

 inspecţii şi teste;

 echipamentul de încercare;

 materialele neconforme cu normele stabilite;

 acţiuni după fabricare;

 asistenţă tehnică;

 asigurarea calităţii;

 costurile calităţii;
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Manualul calităţii – conţinut –
2) Secţiuni administrative:
 sistemul de informaţii asupra calităţii;

 metodologia statistică;

 îmbunătăţirea calităţii;

 pregătirea profesională a personalului.

3) Secţiuni tehnologice:
 îndrumări pentru elaborarea tehnologiilor de
prelucrare a materialelor şi componentelor;
 instrucţiuni de asamblare;

 tehnologii de control, verificare şi încercări;

 organizarea unor “producţii pilot” şi adaptarea

proiectelor procesului tehnologic, pe baza

concluziilor rezultate.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Nucleele de calitate
 au fost înfiinţate în unele unităţi spitaliceşti, prin Ordinul
comun al preşedintelui CNAS, al MSF şi al CMR;
 obiectivele nucleelor de calitate:
1) pe termen scurt:
 autoevaluarea activităţii din punct de vedere al calităţii
serviciilor medicale furnizate;
 eficientizarea activităţii, urmărind îmbunătăţirea continuă
a calităţii;
 modificarea comportamentului personalului unităţii
spitaliceşti, prin creşterea atenţiei acordate pacienţilor;
 evaluarea satisfacţiei pacienţilor.
 D. STANDARDELE “ISO” ÎN CALITATE
pentru serviciile de îngrijiri de sănătate
Nucleele de calitate
obiectivele nucleelor de calitate:
2) pe termen mediu:
 selectarea şi definitivarea unor standarde şi criterii de
calitate, aplicabile şi acceptabile la nivel naţional;
 realizarea unui clasament al spitalelor cuprinse în studiu,
după criteriile de calitate, pe baza punctajelor acceptate
de comun acord de toate părţile;
3) pe termen lung:
 proiectarea şi implementarea unui sistem de management
a calităţii, conform ISO 9001:2000 în unităţile spitaliceşti;
 plata serviciilor medicale diferenţiat, ţinând cont şi de
standardele de calitate atinse de spitalul respectiv.
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
I. Standard referitor la organizare – criterii –
1) Spitalul are act de înfiinţare;
2) Spitalul are autorizaţie sanitară de funcţionare în vigoare conform legii,
valabilă până la ...................;
3) Secţiile spitalului sunt organizate conform reglementărilor legale în
vigoare;
4) Spitalul respectă normativele în vigoare, cu privire la numărul de paturi
pe secţii şi compartimente;
5) Spitalul are un Regulament de Organizare Internă (ROI) şi un
Regulament de Organizare şi Funcţionare (ROF), aprobate de Consiliul
de Administraţie şi însuşite de întregul personal;
6) Spitalul deţine dovada achitării contribuţiei la FNUASS;
7) Există şi funcţionează Comisia de Medicamente;
8) Există şi funcţionează Comisia de Disciplină şi de Securitate a Muncii;
9) Există şi funcţionează Nucleul de Calitate;
10) În Nucleul de Calitate există încadrat un epidemiolog;
11) Spitalul are întocmite ghiduri de practică;
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
I. Standard referitor la organizare – criterii –
12) Spitalul are întocmite ghiduri de explorare paraclinică preoperatorie;
13) Spitalul are întocmite ghiduri de laborator;
14) Spitalul are întocmite ghiduri terapeutice;
15) Spitalul are întocmite ghiduri de antibiotico-profilaxie;
16) Spitalul are întocmite criteriile de internare pentru fiecare secţie;
17) Spitalul are un sistem de externare dirijată;
18) Spitalul are o colaborare cu o organizaţie de îngrijiri la domiciliu;
19) Spitalul îşi întocmeşte criterii de prioritizare pentru accesul la
serviciile oferite în cazul listelor de aşteptare.
II. Standard referitor la structura de personal – criterii –
1) Spitalul respectă normativele în vigoare cu privire la personalul
angajat;
2) Medicii şi asistenţii medicali care lucrează în spital, au autorizaţie de
liberă practică valabilă până la ......., sau certificat de membru al CMR,
CMDR, OAMMR;
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor

II. Standard referitor la structura de personal – criterii

–
3) Medicii, asistenţii medicali şi celălalt personal care lucrează în spital,
au contractele de muncă înregistrate la Camera de Muncă;
4) Spitalul are o asigurare de răspundere civilă în vigoare;
5) Medicii care lucrează în spital au asigurare de răspundere civilă
(pentru malpraxis) în vigoare;
6) Asistenţii medicali şi moaşele care lucrează în spital au asigurare de
răspundere civilă (pentru malpraxis) în vigoare;
7) Întreg personalul are întocmite fişele de post cu atribuţiile specifice, cu
semnătura fiecărui angajat, a şefului direct şi a reprezentantului legal;
8) Structura de personal este în corelaţie cu structura specifică secţiilor;
9) Personalul care asigură garda, poate oferi serviciile corespunzătoare
tuturor secţiilor din structura spitalului.
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
III. Standard referitor la informarea asiguraţilor – criterii –
1) Spitalul este semnalizat corespunzător în zonă;
2) Spitalul are o firmă luminoasă vizibilă;
3) Accesul pacienţilor către secţii şi compartimente este semnalizat
vizibil; toate secţiile, compartimentele, cabinetele şi saloanele au
vizibil inscripţionată denumirea;
4) Există afişată în fiecare secţie, la loc vizibil, drepturile pacienţilor din
“Legea drepturilor pacienţilor”;
5) Există afişate în fiecare secţie, la loc vizibil, drepturile şi obligaţiile
asiguraţilor, referitor la asistenţa spitalicească;
6) Întreg personalul care lucrează în spital, poartă în permanenţă un
ecuson cu numele şi funcţia angajatului; ecusonul va prezenta
aceleaşi informaţii atât pe o parte, cât şi pe cealaltă parte;
7) Ecusonul va fi colorat diferit pentru fiecare secţie;
8) Ecusonul pentru vizitatori va avea o culoare distinctă faţă de cele din
secţiile spitalului;
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
III. Standard referitor la informarea asiguraţilor – criterii –
9) În cazul manevrelor chirurgicale şi al investigaţiilor invazive, pacienţii
vor lua la cunoştinţă şi vor semna formulare de consimţământ, care
vor rămâne ataşate la foile de observaţii;
10) Formularele de consimţământ vor conţine incidentele, riscurile şi
accidentele manevrelor ce urmează a fi efectuate;
11) Fiecare spital va avea “site internet”, cu prezentarea următoarelor
informaţii minime:
 structura secţiilor;

 serviciile oferite;

 pachetul de servicii asigurat, din FNUASS;

 tarifele practicate;

 condiţiile de internare;

 adresa şi telefonul biroului de programări;

 adresa de mail unde se pot face sesizări;

 chestionarele de satisfacţie puse la dispoziţie, odată cu

oferirea serviciilor.
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
IV. Standard referitor la dotări – criterii –
1) Spitalul are în dotare echipamente, aparatură, în conformitate cu
structura secţiilor şi a camerelor de gardă;
2) La nivelul farmaciei spitalelor, este organizată evidenţa cantitativ-
valorică a medicamentelor şi materialelor sanitare;
3) Spitalul are achiziţionat un program de evidenţă cantitativ-valorică;
4) Spitalul are o reţea informatică funcţională;
5) Spitalul are implementat un sistem de urmărire a materialelor sanitare
utilizate, pentru fiecare pacient;
6) Medicamentele şi materialele sanitare utilizate în cadrul activităţii
medicale, sunt înregistrate şi depozitate în mod adecvat (conform
recomandărilor din prospectul de utilizare):
 în farmacie;
 în fiecare secţie.
7) Aparatul de urgenţă:
 există la nivelul fiecărei secţii;
 este dotat cel puţin cu baremul minimal de medicamente
şi materiale sanitare, aflate în termenul de valabilitate.
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
IV. Standard referitor la dotări – criterii –
8) Atât la intrarea, cât şi în interiorul spitalului, nu există pericol de
accidente sau de vătămare corporală, atât pentru pacienţi, cât şi pentru
personal;
9) Spitalul are contract de verificare metrologică pentru aparatura din
dotare;
10) Spitalul are contract de service/întreţinere pentru aparatura din dotare;
11) Spitalul are certificat de omologare, emis de Ministerul Sănătăţii,
pentru aparatele din dotare;
12) Spitalul are contractul de cumpărare/închiriere/leasing, factura pentru
aparatura din dotare;
13) Spitalul are contract pentru colectarea şi distrugerea (neutralizarea)
deşeurilor cu risc biologic;
14) Spitalul are în proprietate un post/terminal telefonic (fix) funcţional;
15) Spitalul facilitează accesul pacienţilor la servicii, prin dotări specifice
(rampe, cărucioare, tărgi, lifturi);
16) Structurile de primiri urgenţe sunt de următoarele tipuri: unitate mobilă,
unitate de primire urgenţe, compartiment de primire urgenţe, modul de
urgenţă, cameră de gardă pentru fiecare linie de gardă asigurată.
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
V. Standard referitor la asigurarea serviciilor – criterii –
1) Spitalul ia toate măsurile pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale;
2) Spitalul ţine evidenţa bolnavilor internaţi, precum şi a consultaţiilor,
tratamentelor şi a serviciilor medicale oferite (foi de observaţie, registre
de consultaţii, tratamente, registru de internări, condică de operaţii), astfel
încât să fie identificabil pacientul şi persoanele care au furnizat
serviciul, precum şi data şi ora când acesta a fost furnizat;
3) Spitalul are organizată evidenţa foilor de observaţie ale bolnavilor, în
format electronic;
4) Pe parcursul activităţii, în spital se completează următoarele
documente: bilete de trimitere, scrisori medicale, bilete de ieşire,
prescripţii medicale, concedii medicale, fişe de solicitare;
5) Spitalul asigură o alimentaţie adecvată pentru pacienţii internaţi, în
concordanţă cu afecţiunea şi recomandările medicale;
6) Spitalul asigură întregul tratament al pacienţilor, pe toată durata
internării;
 E. Standardele româneşti pentru
evaluarea spitalelor
V. Standard referitor la asigurarea serviciilor – criterii –
7) În ROF, vor fi menţionate în mod expres, următoarele:
 definirea manevrelor care implică soluţii de continuitate, a materialelor
utilizate şi a condiţiilor de sterilizare pentru fiecare secţie în parte;
 obligativitatea păstrării confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor
decurse din serviciile medicale acordate pacienţilor;
 obligativitatea acordării serviciilor medicale, în mod nediscriminatoriu
pacienţilor;
 obligativitatea respectării dreptului la libera alegere a furnizorului de
servicii medicale, în situaţiile de trimitere la consultaţii interdisciplinare;
 neutilizarea materialelor şi instrumentelor a căror condiţie de sterilizare nu
este sigură;
 obligativitatea completării prescripţiilor medicale conexe serviciului
medical, atunci când este cazul, pentru afecţiuni acute, subacute, cronice
(iniţiere).
8) Spitalul are un serviciu de gardă permanent:
 serviciul de gardă are dotarea specifică pentru furnizarea serviciilor de
urgenţă;
 permanent se află în tură un medic şi un asistent.
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor

I. Standard referitor la organizare – criterii –

1) Ambulatoriul spitalului are autorizaţie sanitară de funcţionare;
2) Ambulatoriul spitalului este în structura aprobată a spitalului;
3) Ambulatoriul spitalului se află într-un spaţiu pe care spitalul îl deţine în
mod legal;
4) Ambulatoriul spitalului este menţionat aparte în ROF- ul şi ROI – ul
spitalului sau are ROF şi ROI separat.

II. Standard referitor la structura de personal – criterii

–
1) Structura de personal este în corelaţie cu structura cabinetelor din
ambulatoriu, pentru care se face contractare cu Casa de Asigurări de
Sănătate.
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
III. Standard referitor la informarea asiguraţilor – criterii –
1) În cazul în care spitalul are ambulatoriu de specialitate, la nivelul
fiecărui cabinet:
 se va afişa programul de lucru, stabilit conform reglementărilor în
vigoare;
 programul de lucru este identic cu cel transmis la Casa de Asigurări de
Sănătate;
 programul de lucru este specific personalului medical;
 programul afişat conţine orele pentru fiecare medic şi asistentă care
lucrează în acel cabinet;
 personalul care lucrează în cabinetul medical, poartă în permanenţă un
ecuson, pe care se află inscripţionat numele şi calificarea angajatului
respectiv.
2) La nivelul ambulatoriului spitalului:
 se află expus la loc vizibil un afiş care conţine numele casei de asigurări
cu care se află în contract, adresa şi numărul de telefon al acesteia
(telverde);
 se află afişat numărul de telefon al direcţiei spitalului/ambulatoriului la
care se poate face plângere;
 se află afişat numărul de telefon la care se pot face programările;
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor

III. Standard referitor la informarea asiguraţilor – criterii –

2) La nivelul ambulatoriului spitalului:

 se află un birou la nivelul căruia se pot face programările pentru
consultaţie sau pentru internare;
 drepturile şi obligaţiile asiguraţilor sunt afişate la loc vizibil;
 asiguraţii au acces neîngrădit la un registru de reclamaţii şi sesizări, cu
paginile numerotate şi vizate de casa de asigurări cu care se află în relaţii
contractuale;
 afişarea contravalorii serviciilor nedecontate de casa de asigurări de
sănătate;
 afişarea pachetului de servicii acordat;
 punerea la dispoziţia pacienţilor a listei furnizorilor cu care Casa de
Asigurări de Sănătate se află în relaţii contractuale, în vederea respectării
dreptului la liberă alegere a furnizorului.
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
IV. Standard referitor la dotări – criterii –

1) Sala de aşteptare a ambulatoriului este dotată cu scaune şi/sau

canapea, masă, materiale informative pentru promovarea sănătăţii;
2) Medicamentele şi materialele sanitare utilizate în cadrul activităţii
medicale, sunt înregistrate în condici pentru fiecare cabinet;
3) Medicamentele şi materialele utilizate în cadrul serviciilor din
ambulatoriu, sunt depozitate în mod adecvat (conform recomandărilor
din prospectul de utilizare);
4) Aparatul de urgenţă:
 este dotat cel puţin cu baremul minimal de medicamente şi
materiale sanitare;
 medicamentele se află în termenul de valabilitate;
 este accesibil în timpul programului de activitate al tuturor
cabinetelor din structură.
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
IV. Standard referitor la dotări – criterii –
5) Atât la intrarea, cât şi în interiorul ambulatoriului nu există pericol de
accidentare sau de vătămare corporală, atât pentru pacienţi, cât şi
pentru personal;
6) Ambulatoriul are contract de verificare metrologică pentru aparatura
din dotare;
7) Ambulatoriul are contract de service/întreţinere pentru aparatura din
dotare, sau acesta este asigurat de personalul specializat angajat al
spitalului/ambulatoriului;
8) Ambulatoriul are certificat de omologare, emis de Ministerul
Sănătăţii, pentru aparatele din dotare;
9) Ambulatoriul beneficiază de contractul spitalului, pentru colectarea
şi distrugerea (neutralizarea) deşeurilor cu risc biologic;
10) Ambulatoriul beneficiază de sterilizarea spitalului, sau are sterilizare
proprie.
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
V. Standard referitor la asigurarea serviciilor – criterii –
1) La fiecare cabinet din structura ambulatoriului, se ţine evidenţa
consultaţiilor, a tratamentelor şi a serviciilor medicale oferite, prin
înregistrarea în următoarele documente primare:
 fişele de consultaţii;
 registrele de consultaţii;
 registrele de tratamente;
 fişele şi registrele specifice activităţii de recuperare balneo-
fizioterapie;
 evidenţa actualizată a bolnavilor cronici, precum şi alte documente
primare stabilite prin reglementări speciale, astfel încât, să fie
identificabil pacientul şi persoana care a oferit serviciul,
diagnosticul, tratamentul, precum şi data şi ora când acesta a fost
furnizat.
2) Serviciile medicale furnizate, se înregistrează pentru pacienţii cu
afecţiuni cronice, obligatoriu, atât în fişele de consultaţii, cât şi în
registrul de consultaţii;
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
V. Standard referitor la asigurarea serviciilor – criterii –
3) La fiecare cabinet medical se află şi se utilizează următoarele tipizate:
formulare de prescripţii medicale, bilete de trimitere, scrisori medicale,
concedii medicale, adeverinţe/certificate medicale, referate de
justificare, tipizatele pentru raportările către instituţiile specificate în
lege;
4) În ROF vor fi menţionate, în mod expres, următoarele:
 definirea manevrelor care implică soluţii de continuitate, a materialelor
utilizate şi a condiţiilor de sterilizare pentru fiecare specialitate din
structura ambulatoriului;
 obligativitatea păstrării confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor
decurse din serviciile medicale acordate pacienţilor;
 obligativitatea acordării serviciilor medicale, în mod nediscriminatoriu,
pacienţilor;
 obligativitatea respectării dreptului la libera alegere a furnizorului de
servicii medicale, în situaţii de trimitere la consultaţii interdisciplinare;
 neutilizarea materialelor şi a instrumentelor a căror condiţie de sterilizare
nu este sigură;
 F. Standardele româneşti pentru evaluarea
ambulatoriilor din cadrul spitalelor
V. Standard referitor la asigurarea serviciilor – criterii –
4) În ROF vor fi menţionate, în mod expres, următoarele:
 obligativitatea completării prescripţiilor medicale conexe serviciului
medical, atunci când este cazul, pentru afecţiuni acute, subacute, cronice
(iniţiere);
 obligativitatea actualizării listei pacienţilor cronici, vizată de
coordonatorul judeţean pentru afecţiunile cronice, conform
reglementărilor în vigoare.
5) Fiecare cabinet din structura ambulatoriului este deschis în timpul
programului stabilit, afişat şi transmis instituţiilor autorizate.
VI. Standard referitor la relaţia
contractuală “furnizor – casă” – criterii –
Furnizorul nu a săvârşit acte de indisciplină contractuală, aşa cum
sunt ele definite în “Contractul Cadru” şi în “Normele de aplicare”,
constatate de organele abilitate ale Casei de Asigurări de Sănătate, în
ultimul an de activitate.
(Sursa: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate)