Liviu Rebreanu

1885 - 1944

Ion
(roman interbelic, obiectiv)
1920
 Opera literară
Nuvele
► Catastrofa (1921)
► Norocul (1921)
► Cuibul visurilor (1927)
► Cântecul lebedei (1927)
► Iţic Ştrul, dezertor (1932)
► Golanii
Romane sociale
► Ion (1920)
► Crăişorul (1929)
► Răscoala (1932)
► Gorila (1938)
 Romane psihologice
► Pădurea spânzuraţilor
(1922)
► Adam şi Eva (1925)
► Ciuleandra (1927)
► Jar (1934)
Romane poliţiste
► Amândoi (1940)
Teatru
► Cadrilul (1919)
► Plicul (1923)
► Apostolii (1926)
 Note de călătorie
► Métropoles
Jurnal intim
► Liviu Rebreanu, Jurnal I 1984
► Liviu Rebreanu, Jurnal II, 1984
Studii monografice
► Alexandru Piru, Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1965, ed. II,
1973
► Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, Bucureşti, EPL, 1967
► Al. Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu,
Bucureşti, Minerva, 1976
► Aurel Sassu, Liviu Rebreanu, sărbătoarea operei, Bucureşti,
Albatros, 1978
► Ion Bălu, Liviu Rebreanu, destine umane, Craiova, Viaţa
românească, 2004
► Ion Simuţ, Liviu Rebreanu, monografie, Braşov, Ed. Aula,
2001
► Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului ,
Cluj Napoca, ed. Dacia, 1998
Istorii literare
► George Călinescu , Istoria literaturii române de la origini
pâna în prezent, (1941)
► Ovid S. Crohmălniceanu, Istoria literaturii române între cele
două războaie mondiale, vol. I, Bucureşti, Minerva, 1975
► Ion Negoiţescu, Istoria literaturii române, volumul I, ediţia
I, Bucureşti, Editura Minerva, 1991
 Romane anterioare
► Dimitrie Cantemir, Istoria
ieroglifică (1705)
► Nicolae Filimon, Ciocoii
vechi şi noi (1863)
► Ioan Slavici, Mara (1894,
1906)
► Duiliu Zamfirescu, Viaţa la
ţară (1894-1895), Tănase
Scatiu (1895-1896)
► Ion Agârbiceanu,
Arhanghelii (1914)
► Mihail Sadoveanu, Neamul
şoimăreştilor (1915)
► Tema romanului este de natură
socială, problematica
pământului, lupta ţăranului
pentru pământ, într-o societate
în care singura măsură a
omului este averea.
► Cele două mari părţi ale
romanului, cu titluri sugestive,
Glasul pământului şi Glasul
iubirii, semnifică aspiraţiile
personajului central, forţele
contrare ce îl stăpânesc: cea
demonică (obsesia pentru
pământ) şi cea angelică
(iubirea pentru Florica).
► Compoziţia romanului Ion este
circulară, simetrică.
► Astfel, romanul începe şi se
sfârşeşte cu imaginea
drumului ce duce spre Pripas.
► Planurile narative sunt dispuse
în paralel şi, de cele mai multe
ori, interferează.
► Există mai multe planuri ce
ilustrează mai multe conflicte:
între ţăranii mai înstăriţi şi cei
săraci, între intelectualii
satului (dascălul Herdelea şi
preotul Belciug), între
reprezentanţii comunităţii
românesti şi celei maghiare
etc.
► Naraţiunea este la persoana a
III-a, naratorul este obiectiv,
detaşat, omniscient, ştiind mai
mult decât personajele, şi
omniprezent, dirijând evoluţia lor
asemenea unui regizor.
► Destinele personajelor, ca şi
evenimentele, sunt previzibile,
finalul nu surprinde, creându-se
astfel iluzia vieţii (obiectivitate şi
verosimilitate).
► Ion este personajul principal,
complex, rotund, înzestrat cu
trăsături contradictorii, este un
personaj realist, tipic pentru
categoria socială din care face
parte, ţăranimea.
► Ion este un personaj dramatic,
reprezentativ pentru
colectivitatea umană din care
face parte; el evoluează şi se
defineşte în raport cu problema
pământului.
► Conflictul interior al personajului
are un deznodământ dramatic;
ambiţia şi disimularea nu-l ajută
pe Ion să-şi găsească echilibrul
interior.
► Toate celelalte personaje
gravitează în jurul personajului,
punând în lumină trăsăturile de
caracter ale acestuia.
► În centrul atenţiei scriitorului se
află viaţa satului ardelean
dinainte de război, când pentru
ţăranul român pământul, mai
bine spus lipsa acestuia, a
declanşat adevărate drame.
► Obiceiurile şi tradiţiile populare,
evenimentele importante din
viaţa satului (hora, sfinţirea
hramului bisericii, naşterea,
nunta, moartea) dau culoare
fundalului romanului.
► Viaţa e prezentată în
complexitatea ei socială, iar
notarea minuţioasă a faptelor
verosimile şi obiectivitatea
acţiunii sunt elemente specifice
realismului.
► Prin romanul Ion, proza
românească iese din
îndelungata criză şi se
sincronizează (după cerinţele
lui E. Lovinescu) cu proza
europeana, prin caracterul
obiectiv şi prin sondajul
psihologic.
► Romanul atrage atenţia prin
caracterul amplu al
construcţiei, prin suflul
epopeic, prin pulsaţia vieţii,
precum şi prin tipurile
memorabile.
► Ion este prima mare creaţie
obiectivă, iar scriitorul este
considerat întemeietor al
romanului românesc modern.