HOLOCAUSTUL,

PREA PUȚIN CUNOSCUT

DAR DES TRIVIALIZAT.
Holocaust termen utilizat pentru a descrie uciderea a
aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele,
majoritatea din Europa dar, au fost persecutați și asasinați evrei
și în Asia și nordul Africii, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”,
programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de
regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf
Hitler și de colaboratorii acestuia.[1] Între victime, s-au
numărat 1.5 milioane de copii(d). Fasciștii au asasinat și ne
evrei, precum romi, polonezi(d) și alte grupuri etnice slave,
cetățeni sovietici(d), prizonieri de război(d), homosexuali,
Martori ai lui Iehova, negri(d), adversari politici ai naziștilor și
handicapați fizic și mental.
- În cea mai mare tabără dedicată evreilor,
situată în Polonia, în jur de 1% din populaţie
murea în fiecare lună, de foame şi de sete.
- MAJORITATEA PRIZONIERILOR ERAU
TRANSPORTAŢI SPRE TABERELE DE MUNCĂ
SAU DE EXTERMINARE CU AJUTORUL
VAGOANELOR PENTRU ANIMALE. ACESTEA
NU AVEAU HRANĂ, APĂ, TOALETĂ SAU
VENTILAŢIE. CEL MAI LUNG TRANSPORT S-
A ÎNTINS PE 18 ZILE ŞI NICIUNUL DINTRE
PRIZONIERI NU A SUPRAVIEŢUIT.

- „Noaptea geamurilor sparte” - a avut loc în 1938, când

naziştii au atacat comunităţile evreieşti din Germania şi
Austria. Naziştii au distrus atunci mai bine de 1.000 de
sinagogi, atacând inclusiv spitalele, şcolile, casele şi
cimitirele evreieşti. 30.000 de evrei au fost arestaţi în
noaptea respectivă.
1933-1939 – DE LA EXCLUDERE LA
PERSECUȚIE
La alegerile din noiembrie 1932, Partidul Național Socialist
Muncitoresc a primit mai mult de o treime din voturi.
Politicienii conservatori l-au convins pe președintele german,
Paul von Hindenburg, să îl pună pe Adolf Hitler în fruntea unui
guvern minoritar, format din partidele conservatoare și
naționaliste. Noile legi de excludere a evreilor din societate au
fost adoptate aproape imediat după preluarea puterii. Cu timpul
au apărut sute de astfel de legi. Unele dintre acestea interziceau
evreilor să viziteze băile publice, parcurile sau restaurantele,
altele le îngrădeau dreptul de a lucra în guvern, în presă sau în
instituții de cultură. Discriminarea s-a acutizat treptat. Curând,
copiii evrei nu au mai putut merge la școală, medicii și avocații
de origine evreiască nu au mai putut trata sau pleda pentru ne-
evrei. Conform legii evreii erau cetățeni de mâna a doua.
1939-1942 – MUTAREA ÎN
GHETOURI
În septembrie 1939 Polonia a fost atacată, prima dată de
Germania, iar mai târziu de Uniunea Sovietică. În urma unui
acord încheiat între cele două state, acestea și-au împărțit
Polonia între ele. Aproape două milioane de evrei trăiau în
partea germană. Ei au fost priviți de către liderii naziști ca
având un statut chiar mai jos decât evreii germani. În scurt
timp, s-au realizat planuri de evacuare a evreilor din mediul
rural și de trimitere spre orașe. Autoritățile au vrut să creeze
zone speciale, în care evreii să fie forțați să trăiască, respectiv
așa-numitele ghetouri. Aceste zone au fost, de cele mai multe
ori, amplasate în cartiere unde locuiau deja mulți evrei. Ne-
evreii care locuiau acolo au fost obligați să se mute. Relocarea
în ghetouri s-a făcut, adesea, în condiții extrem de brutale.
Un gard sau un zid a fost construit în jurul zonei de
ghetou. Toți evreii au fost forțați să poarte un semn
distinctiv pe haine, pentru a putea fi identificați ca evrei.
Acest însemn putea fi o stea galbenă cu șase colțuri, o
banderolă galbenă purtată pe braț sau o panglică albă cu
o stea albastră cu șase colțuri. Evreilor le era strict
interzis să iasă din ghetou. Cei care încearcau să se
ascundă depindeau de un ajutor extern pentru a
supraviețui. Pedepse grele erau aplicate de germani
oricui era prins ajutând un evreu. Situația a făcut ca unii
evrei să fugă din ghetou pentru a scăpa de persecuție și
suferință.
1942-1945 – PUNEREA ÎN APLICARE
A HOLOCAUSTULUI
Înainte chiar de convocarea conferinței de la Wannsee, crimele
împotriva evreilor și romilor începuseră deja prin acțiuni de
ucidere în masă. Au fost făcute experimente în vehicule special
construite pentru asta. Gaze de eșapament au fost introduse
într-un spațiu închis, construit în partea din spate a unui
camion, gazul ucigând astfel persoanele aflate în acel
compartiment. Toate au fost construite cu un singur scop:
exterminarea a cât mai mulți oameni posibil, în timpul cel mai
scurt posibil. Atunci când sosea un transport, erau selectați
câțiva prizonieri care lucrau. Sute de mii de evrei au fost
transportați cu trenul în lagărele de exterminare din Polonia,
aduși din țările ocupate de Germania. În aceste patru lagăre,
aproape două milioane de persoane au fost ucise.
SFIRSITUL HOLOCAUSTULUI.
Din ianuarie până în mai 1945, lagărele de concentrare și de
muncă forțată din întreaga Germanie, din Polonia ocupată și
din Austria au fost eliberate de trupele sovietice, britanice și
americane. Chiar dacă, la acel moment, lumea știa deja că
milioane de evrei au murit în “abatoare umane”, situația
îngrozitoare din lagărele eliberate a șocat oamenii din întreaga
lume. Mai multe fotografii și articole au fost difuzate cu
această ocazie. După război au avut loc mai multe procese în
Nuremberg, unde naziști de rang înalt au fost condamnați la
moarte sau la închisoare pentru crime împotriva umanității.
Mulți alți criminali nu au fost însă niciodată pedepsiți.
https://youtu.be/43EuL5QKj5s
https://youtu.be/ygKSoXprJCI
https://youtu.be/ATQp8rFXRkg