Ziua Națională a României-

Marea Unire (1 Decembrie

1918)
Profesor: Ioana Prahoveanu
Elev: Gusa Cosmina-Cristiana
Clasa:a 10-a D
Ziua națională a României a fost între 1861-1866 ziua de 24
ianuarie, între 1869-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-
1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990,
promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în
Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1
decembrie a fost adoptată drept zi națională și sărbătoare
publică în România. Această prevedere a fost reluată de 
Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.
Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru
adoptarea zilei de 16 decembrie drept sărbătoare națională,
fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
• Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-
un interviu acordat TVR, în anul 2011,
că alegerea zilei de 1 decembrie de
către regimul Iliescu a fost una
conjuncturală, explicând că la 1
decembrie 1918 a avut loc doar
Unirea Transilvaniei și a Banatului cu
România, pe când celelalte provincii
istorice, respectiv Basarabia și 
Bucovina, au fost unite la date
diferite.
•Noțiunea de zi națională este o
„invenție“ recentă, ea neputând
preceda apariția noțiunilor de
nație/națiune și/sau popor, în
modul în care acestea sunt
percepute astăzi, noțiuni care au
apărut abia în sec. XIX. Trebuie
menționat că este necesar a se face
distincție între sărbătoarea
națională (pot fi mai multe) și ziua
națională, în sens modern (care
este una singură). Singura
sărbătoare națională ce a fost
menționată expressis verbis ca
fiind Zi Națională a fost data de 1
Decembrie (în 1990). Toate celelalte
doar au fost considerate „zile
naționale“ prin sugestiile
guvernanților și acceptanța
publicului (10 Mai, 8 Iunie și 23
August).
•Abia în 1897 apare prima reglementare a sărbătorilor: la finele listei cuprinzând 14 zile
bisericești erau menționate și cele două zile laice: 24 Ianuarie și 10 Mai. În 1910, guvernul
a revenit asupra regimului de zile libere, reducându-le la 11 dar menținând cele două zile
laice. În fine, ultima modificare din timpul Regatului adusă regimului zilelor de
sărbătoare a fost în 1925, care a mai introdus o zi laică și anume 1 Mai, zi ce a înlocuit
„Înălțarea Domnului“ pentru a rămâne tot 11 zile libere. Instituțiile, fiind exceptate de la
aceste zile libere, vor avea parte de legiferări specifice, cum ar fi cea din 1942, care le
acorda un număr de 25 de zile libere. În afara acestor legiferări în bloc, au existat și
decrete sau legi care au instituit individual zile drept sărbători naționale, ce urmau să
beneficieze de prevederile legale anterior menționate (parade, zile libere etc.). Cazul Zilei
Eroilor este unul special în acest sens, pentru că data a fost special aleasă pentru a se
suprapune peste o sărbătoare religioasă, declarată zi liberă (la acea dată).
Codul Muncii actual prevede la Art. 139 un număr de 15 zile nelucrătoare, deopotrivă
bisericești și laice: „1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie; Vinerea Mare; prima și a doua zi de Paști;
1 mai; 1 iunie; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie
(Sf. Apostol Andrei); 1 decembrie; prima și a doua zi de Crăciun; două zile pentru fiecare
dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale,
altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.“
Bibliografie: identitatea.ro
rig.org.rs
ro.m.wikipedia.org
ziarulunirea.ro
descopera.ro