EXPERTIZA CONTABILĂ

DEFINIȚII

operaţia făcută de unul sau de mai mulţi experţi cu

scopul de a constata unele fapte, de a controla, de a
examina, de a măsura şi de a evalua anumite lucruri;

un mijloc de investiţie, prin care se ajunge fie la

obţinerea unei probe, fie la evaluarea exactă a unei
probe existente.
 Centrul Naţional de Expertize Judiciare

 tehnică;
 merceologică;
 medico-legală;
 criminalistică - cuprinzând: tehnica criminalistică a
actelor, dactiloscopie, trasologie, balistică;
 grafologică;
 CONTABILĂ, economică și financiar-bancară
 expertiza contabilă poate fi:

 judiciară - dispusă de organele judiciare;

 extrajudiciară - acestea sunt cele efectuate în afara

procedurilor reglementate.
 caracteristice care particula­rizează
expertiza contabilă judiciară sunt

 este un mijloc de probă în justiţie;

 este activitatea prin care organele judiciare primesc
informaţii de natură economico-financiară;
 se limitează la cercetarea problemelor cu caracter
economic şi financiar indicate de organele judiciare;
 pentru lămurirea obiectivelor stabilite de organele
judiciare;
 confirmă sau infirmă constatările controlului cu
privire la pagube, abateri, deficienţe, lipsuri etc.;
 este o activitate ocazională care are loc doar când se
dispune de către organele judiciare.
 expertizele contabile extrajudiciare se caracterizează
prin diversitatea problemelor abordate

 Fundamentarea deciziei de alegere a partenerilor

comer­ciali şi de afaceri;
 Concilierea derulării tranzacţiilor comerciale şi de
afaceri;
 Fundamentarea preliminară a acţiunilor adresate
jus­tiţiei;
 Fundamentarea preliminară a acţiunilor de
contestare a actelor de control
 Sarcinile principale ale CNEJ sunt:

 efectuarea expertizelor judiciare conform

Instrucţiunilor;
 identificarea problemelor prioritare în domeniul
expertizei judiciare, elaborarea metodelor,
procedeelor în baza practicii avansate;
 analiza şi generalizarea practicii expertizelor
judiciare;
 elaborarea măsurilor de perfecţionare a expertizelor
complexe;
 organizarea conferinţelor ştiinţifice şi seminarelor
teoretico-practice pentru schimb de experienţă;
 elaborarea indicaţiilor metodice;
 sistematizarea şi difuzarea informaţiei juridice şi
ştiinţifice, în scopul ridicării nivelului profesional al
experţilor judiciari;
 efectuarea instruirii şi atribuirii ulterioare a calificării
de expert judiciar;
 efectuarea atestării şi atribuirea gradul de calificare
experţilor judiciari;
 ţinerea Registrului de stat al experţilor judiciari
atestaţi;
 efectuarea recenzierii rapoartelor de expertize.
 Ordonanţa sau încheierea de ordonare a
expertizei judiciare va conţine:

 data de ordonare a expertizei;

 numele şi funcţia sau denumirea ordonatorului
expertizei;
 denumirea instituţiei care urmează s-o efectueze;
 temeiurile pentru dispunerea expertizei;
 întrebările înaintate expertului;
 lista documentelor şi obiectelor care vor fi puse la
dispoziţia expertului;
 în caz de necesitate, vor fi indicate condiţiile
speciale de comportare cu obiectele
 Expertizele judiciare se clasifică după
următoarele criterii:

a) După consecutivitatea efectuării expertizelor:

 expertize judiciare primare şi
 expertize judiciare repetate.
b) După volumul cercetărilor:
 expertize de bază şi
 expertize suplimentare.
c) După numărul de experţi care au participat la efectuarea cercetărilor;
 expertize individuale şi
 expertize în comisie.
d) După numărul de domenii ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizei:
 expertize monospecializate şi
 expertize complexe.
 Principiile profesionale în domeniul
expertizei judiciare

 legalităţii,
 respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei,
 independenţei expertului,
 obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor,
 confidenţialităţii,
 imparţialităţii şi echităţii;
 Competenţa profesională;
 Calitatea expertizelor contabile.
 Cadrul juridic, raportul judiciar în
calitate de probă

 Codului de Procedură Penală,

 Codului de Procedură Civilă,
 Legii cu privire la expertiza judiciară şi statutul
expertului judiciar (Nr.68 din 04.04.2016);

 Hotărârea cu privire la aprobarea Registrului de stat

al experților judiciari atestați nr. 1147 /2003;
 Hotărârea pentru aprobarea tarifelor la serviciile de
expertiză judiciară și extrajudiciară, nr. 1194 /2017;
 Hotărârea cu privire la Centrul Național de Expertiză
Judiciară nr. 1052 /2006.
 Codul de Procedură Penală

Prevede ca probe:
- Declarațiile bănuitului, învinuitului sau inculpatului,
- Declarațiile părții vătămate, martorilor,
- Rapoartele de expertiză judiciară,
- probele materiale,
- procesele verbale privind orice cercetări penale și
ședințe de judecată,
- documente,
- înregistrări audio și video,
- constatările științifice și medico-legale.
 Calitatea de expert judiciar

a) este cetăţean al Republicii Moldova;

b) cunoaşte limba română;
c) are capacitatea de exerciţiu deplină;
d) are diplomă de studii superioare de licenţă;
e) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de
expertiză;
f) este apt din punct de vedere medical pentru
exercitarea atribuţiilor de expert judiciar;
g) nu are antecedente penale;
h) are reputaţie ireproşabilă;
i) a susţinut examenul de calificare.
 Evaluarea experților:

a) expert judiciar de categoria a treia;

b) expert judiciar de categoria a doua;
c) expert judiciar de categoria întâi;
d) expert judiciar de categorie superioară.
 Drepturile expertului judiciar

a) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele dosarului;

b) să ceară explicaţii ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale
cauzei;
c) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe suplimentare importante pentru
cauză;
d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acţiunilor de
procedură;
e) să atace, acţiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă drepturile expertului
judiciar;
f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize complexe;
g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din raportul de expertiză de
către participanţii la proces;
h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru
efectuarea expertizei în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care îşi desfăşoară
activitatea;
i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă şi efectuată expertiza judiciară,
recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în legătură cu efectuarea acesteia;
j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securităţii sale în cazul în care există un
pericol pentru viaţa sau sănătatea sa;
k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetării şi înapoi
sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi accesul liber la obiectul respectiv.
g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a
concluziilor din raportul de expertiză;
h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea
expertizei judiciare;
i) să ceară, în cadrul procesului judiciar recuperarea
cheltuielilor suportate din cont propriu;
j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea
securităţii sale;
k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea
deplasării sale spre obiectul cercetării şi înapoi sau
acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi
accesul liber la obiectul respectiv.
 Obligaţiile expertului judiciar:

a) să efectueze expertiza în termenul stabilit de

legislația în vigoare;
b) să comunice rezultatele expertizei doar
ordonatorului expertizei;
c) să nu distrugă obiectele examinate;
d) să asigure integritatea maximă a obiectelor şi
materialelor examinate;
e) să efectueze cercetări complete, în baza cărora să
prezinte concluzii întemeiate şi obiective;
f) să se prezinte la ordonatorului expertizei pentru a da
explicaţii cu privire la raportul de expertiză;
g) să se abţină de la efectuarea expertizei în cazul în
care există temeiuri de recuzare;
h) să se opună şi să nu admită vreo încercare de
exercitare a influenţei asupra sa;
i) să nu divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în
legătură cu efectuarea expertizei;
j) să informeze ordonatorul expertizei despre
efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a
preda raportul de expertiză;
k) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege şi de
Codul deontologic al expertului judiciar.
 materialul documentar

 dosarul cauzei, în care s-a dispus o expertiză

judiciară;

 documentele justificative şi registrele contabile

aflate în păstrarea părţilor implicate în procesul
judiciar sau în arhivele terţelor persoane, care au
vreo legătură cu obiectivele expertizate;

 procesele-verbale (copii efectuate nemijlocit de

expert sau prezentate de părți împreună cu
prezentarea originalelor) întocmite de organele de
control abilitate.
 Dosarul de lucru al expertului:

 Decizia ordonatorului expertizei cu privire la

desemnarea expertului, a conducătorului CNEJ, sau
contractul privind efectuarea expertizelor contabile
extrajudiciare;
 Raportul de expertiză contabilă - exemplarul
expertului;
 Eventuale corespondenţe, răspunsuri la întrebări
suplimentare;
 Eventuale note personale ale expertului redactate în
timpul efectuării expertizei contabile.
 Expertiza contabilă judiciară în procesul civil

judecătorul sau instanţa se pronunţă printr-o încheiere

care trebuie să cuprindă:
Numele expertului sau experţilor;
Obiectivele;
Termenul în care trebuie să se efectueze expertiza;
Plata expertului sau experţilor numiţi
 Cazuri de recuzare a experţilor

a) la judecarea anterioară a pricinii a participat în

calitate de martor, expert, specialist, interpret,
reprezentant;
b) se află în raporturi de rudenie sau de afinitate;
c) este tutore, curator sau adoptator al uneia dintre
părţi;
d) şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă;
e) are un interes personal, direct sau indirect, în
soluţionarea pricinii ori există alte împrejurări care pun
la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui;
f) a efectuat o revizie ale cărei materiale au servit drept
temei pentru intentarea procesului.
 Expertiza contabilă judiciară – mijloc de
probă în procesul penal

 Mijloacele de probă prin care se constată elementele de

fapt ce pot servi ca probă sunt:
 declaraţiile - inculpatului sau învinuitului,
- părţii vătămate,
- părţii civile,
- martorilor.
 înscrisurile,
 înregistrările audio sau video, fotografiile,
 mijloacele materiale de probă,
 constatările tehnico-ştiinţifice,
 constatările medico-legale,
 expertizele.
De exemplu, la o entitate vinicolă care folosea sticle
pentru îmbutelierea vinului, a fost eliberat din muncă şeful
depozitului. La predarea gestiunii nu s-au formulat
pretenţii. După desfacerea contractului de muncă,
entitatea a înaintat organelor de urmărire penală un
material din care rezulta că, la predarea gestiunii, fostul
şef de depozit a prezentat, pe data de 8 iunie, un bon fictiv
de predare, la secţia de îmbuteliere, a 3.000 bucăţi sticle.
Susţinerea lucrătorilor din secţia de îmbuteliere
potrivit căreia bonul este fals a fost confirmată şi de
expertiza grafologică, ce a demonstrat că semnătura de
pe bon este falsă şi nu aparţine persoanei al cărei nume
figura pe bon ca primitor.
Învinuitul a infirmat şi susţinut că el nu ştie de falsul de
semnătură de pe bon şi că în ziua de 8 iunie a predat
efectiv la secţia de îmbuteliere cele 3.000 sticle.
 Având în vedere susţinerile învinuitului, expertul
judiciar a cercetat situaţia secţiei de îmbuteliere pe
luna iunie, constatând:
stoc de sticle, la 1 iunie, conform listei de inventar –
2.600 sticle;
intrări în secţie, pe perioada 1-8 iunie – 86.000 sticle;
eliberat din secţie pe perioada 1-8 iunie - 81.300
sticle;
stoc scriptic în dimineaţa zilei de 9 iunie - 7.300
sticle;
sticle îmbuteliate şi livrate în ziua de 9 iunie,
prevăzute în documentele de livrare - 10.000 sticle.
 un plan de lucru va avea trei părţi:

 o parte introductivă pentru pregătirea lucrării, pentru

informaţii şi pentru fixarea punctelor de cercetat;

 o parte care priveşte efectuarea propriu-zisă a

lucrării;

 o parte finală cuprinzând rezumatul cercetărilor şi

care priveşte întocmirea raportului.
 În materie de verificări – metode:

 Progresive;
 Regresive.

 Contabile;
 Extracontabile.
 Metodele contabile

 verificarea rulajelor, soldurilor;

 refacerea unor calcule;
 analiza situațiilor financiare, a balanţelor de verificare
sau a altor calcule de sinteză;
 urmărirea respectării metodologiei contabile şi a
normelor de efectuare a înregistrărilor;
 controlul modului de evaluare a elementelor
patrimoniale;
 efectuarea unor punctaje (între evidenţa cantitativă şi
cea valorică, între evidența analitică şi cea sintetică);
 verificarea corectitudinii analizelor pe bază de bilanţ
sau a altor analize economico-financiare.
 Metodele și tehnicile extracontabile

a) Întocmirea unor liste desfășurate pentru intrările

sau ieșirile de bunuri;
b) Analiza comparativă sau în dinamică a depunerilor
de numerar din vânzări;
c) Identificarea eliberării de bunuri care nu au intrat
oficial în gestiune;
d) Metoda analizei intergestionare.
 Întocmirea unor liste desfăşurate pentru
intrările sau ieşirile de bunuri

 când este utilă cercetarea eşalonării în timp sau a

ritmicităţii operaţiunilor de intrare şi ieşire;
 pentru cunoaşterea surselor de intrare sau a
destinaţiilor unor produse;
 pentru analiza corelaţiei dintre momentul intrării şi
ieşirii bunurilor sau a timpului de stocare a acestora
(pentru calculul perisabilităţilor);
 când intrările sau ieşirile de bunuri, pe sortimente,
pot folosi pentru dovedirea respectării sau
nerespectării reţetelor de fabricaţie, compoziţiei unor
produse etc.
 Metoda analizei intergestionare

eventualele legături de cauzalitate dintre minusurile

(lipsurile) constatate într-o gestiune şi plusurile
constatate într-o altă gestiune din aceeaşi unitate, dar
la sortimente şi în cantităţi sau valori similare.
 Metoda stocului maxim posibil

Smp = Si+I- E(d) , în care:

Smp = stoc maxim posibil
Si = stoc iniţial faptic
I = intrările din cursul perioadei
E(d) = ieşirile pentru care s-au întocmit documente.
 O asemenea situaţie ar putea fi generată de
una din următoarele cauze:

 introducerea de mărfuri în gestiune fără documente

legale;
 crearea de plusuri în gestiune prin mijloace
frauduloase;
 întocmirea unor documente fictive de vânzare;
 livrarea altor bunuri decât cele înscrise în documente;
 folosirea frauduloasă a aparatelor de măsură şi
control;
 substituirea de mărfuri sau înşelăciunea cu privire la
calitatea lor ;
 diluarea unor produse, vânzarea lor în amestec sau
denaturarea proporţiilor de amestec.
 Principalele tipuri de erori ce pot fi identificate

 erori de calculație;
 erori de raportare;
 erori de înregistrare contabilă;
 erori de evaluare.
 Fraudele contabile

a. din punct de vedere al autorului:

- fraude ale întreprinzătorului sau conducerii;
- fraude ale asociaţilor;
- fraude ale personalului faţă de entitate.
b. din punct de vedere al acţiunii:
- fraude de inducere în eroare;
- fraude de ascundere de fapte sau situaţii;
- fraude de falsificare;
- fraude de deturnare.
c. din punct de vedere al mijloacelor folosite:
- fraude produse prin acţiune;
- fraude produse prin omisiuni.
 Raportul de expertiză

Partea I – Partea introductivă trebuie să cuprindă:

a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de
expertiză judiciară sau a biroului de expertiză judiciară;
b) datele privind actul de dispunere a expertizei
judiciare;
c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
d) menţiunea despre informarea privind drepturile şi
obligaţiile prevăzute de legislație;
e) data întocmirii raportului de expertiză, numărul,;
f) datele expertului sau ale experţilor participanți la
efectuarea expertizei;
h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale
celor care au asistat la efectuarea expertizei;
i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru
soluţionarea căruia se solicită efectuarea expertizei;
j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru
expertiză;
k) întrebările înaintate spre soluţionare;
 Partea al II-lea – Partea descriptivă
(investigațiile)

a) date despre starea obiectelor supuse examinării;

b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea
metodelor de cercetare, rezultatele obţinute;
c) analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi
formularea concluziilor;
d) circumstanţele relevante identificate de expert şi în
privința cărora nu au fost adresate întrebări;
e) argumentarea imposibilităţii de a răspunde la toate
sau la unele întrebări;
 Partea al III-lea – Concluzii.

 Răspunsuri la întrebări;
 Imposibilitatea exprimării răspunsurilor.