Tema 2: CERINŢELE

EDUCAŢIONALE
SPECIALE ŞI
DIZABILITATEA
Modele de abordare a dizabilitatii
• Dizabilitatea (handicapul) este o noţiune
care a evoluat mult în ultimele decenii, de la un
model dominant medical spre unul social...
• Modelul medical, care sugerează, accentuează
îndeosebi prezenţa unei deficienţe biologice şi în
consecinţă a unei acţiuni curative, ce vizează o
vindecare totală sau parţială. Conceptele utilizate
în educaţia specială de către anumite ţări
reflectă această viziune – învăţământ corectiv,
‘de remediere’, pedagogie curativă,
‘defectologie’...
 Modele de abordare a dizabilitatii

• Modelul social
Acest model, lansat în anii ’70 ai secolului XX (odată
cu emergența pe agenda internațională a
problematicii dizabilității) se afirmă în esență ca
model bazat pe drepturile omului – drepturi și
șanse egale. Dizabilitatea este în esență o
construcție socială iar problemele (dificultățile,
barierele) nu sunt ale individului ci ale societății,
ale mediilor care nu reușesc să primească și să se
adapteze acestor persoane, se leagă mai ales de
atitudinile persoanelor fără dizabilități...
Deficienţa – dizabilitatea -
handicapul (ICIDH, 1980)
• Clasificarea internațională a deficiențelor,
dizabilităților și handicapurilor (International
Classification of Impairments, Disabilities and
Handicaps - ICIDH), OMS, 1980...prof. Wood,
Manchester
• Este prima încercare a lumii științifice (din
domeniul sănătății) de a depăși efectiv modelul
medical dar și de a face o distincție – cât mai
clară posibil - între cei trei termeni foarte utilizați
în lume (deficiență – dizabilitate – handicap).
• Definiția OMS din 1980 este o clasificare a
‘consecinţelor unei boli’...
 ICIDH, OMS, 1980.
Semnificaţia termenilor triadei
• Deficienţa (engl. ‘impairment’, fr.’deficience’) semnifică absenţa,
pierderea sau alterarea unei structuri ori funcţii (leziune anatomică,
tulburare fiziologică sau psihologică) – în contextul experienței de
sănătate. Deficienţa poate fi rezultatul unei maladii, a unui accident etc

• Dizabilitatea (incapacitatea) (engl.’disability’, franc.’incapacite’) – în

contextul experienței de sănătate - reprezintă orice restricție sau lipsă
(rezultată dintr-o deficiență) a abilității de realiza (performa) o activitate,
în maniera sau în limitele considerate normale pentru o ființă umană

• Handicapul (tot în contextul experienței de sănătate – OMS, 1980)

reprezintă dezavantajul, pentru un anumit individ, rezultat dintr-o
deficiență sau dizabilitate care limitează sau impiedică (interzice, în
varianta franceză...) împlinirea unui rol considerat normal pentru acel
individ (din punct de vedere al vârstei, genului, factorilor sociali și
culturali).
 ICIDH, OMS, 1980 - Limite
• Unele limite ale acestei taxonomii sunt
recunoscute chiar de documentul în sine...la reeditarea
din 1993 - succesiunea si determinarea au un singur
sens...

• “S-au formulat multe critici care s-au referit la modelul

cauzal care a stat la baza versiunii din 1980 a ICIDH, la
lipsa de schimbare în timp, precum şi la fluxul
unidirecţional, dinspre deficiență (afectare) spre
dizabilitate şi handicap.” (CIF CT, 2012, pg.260) .
Clasificarea Internaţională a Funcţionării,
Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF, OMS, 2001)
• CIF este rezultatul muncii laborioase de peste 7 ani, a
1800 de specialiști din 50 de țări ale lumii, din toate
continentele.
• CIF nu mai este doar o clasificare a ‘consecinţelor unei
boli’ (în comparaţie cu ICIDH din 1980), ci este o
clasificare a ‘componentelor sănătăţii’. ‘Componentele
sănătăţii’ identifică elementele constitutive ale
sănătăţii, în timp ce ‘consecinţele’ se concentrează pe
impactul ulterior al bolilor sau al altor stări de sănătate.
• CIF se bazează pe integrarea a două modele opuse – cel
medical şi cel social...
• CIF redă esenţa integrării diverselor perspective ale
funcţionării umane, este un model ‘bio-psiho-social-
CIF se adresează tuturor oamenilor...
Elemente constitutive ale funcţionării
si dizabilităţii, după CIF, OMS, 2001
• Condiţia de sănătate (structurile si functiile organismului);
- Deficienta (afectarea) – lipsă, pierdere sau deteriorare
semnificativa a structurilor ori functiilor organismului
• Activitatea – executarea unei sarcini de catre un individ
(capacitate)
- Limitarea de activitate (dizabilitatea, în sensul ICIDH
1980)...
• Participarea, implicarea in situatii de viata (performanta)
– Restrictia de participare (handicapul în sensul ICIDH
1980)...
• Factorii contextuali
Mediul (fizic, social si atitudinal, cu facilitatori sau bariere)
Factorii personali (vârsta, genul/sexul, statutul social,
experienta de viata, particularitatile psihice etc)
 CIF, OMS, 2001
• Noțiunea de dizabilitate în CIF OMS 2001 are un alt sens,
mai larg și mai complex decât însemna dizabilitatea în ICIDH
(1980). Dizabilitatea a devenit acum conceptul central, cel mai
general, care integrează alte componente – inclusiv deficienţa –
utilizată cu aceeaşi semnificaţie în CIF ca şi în ICIDIH – sau
handicapul...(daca este înţeles doar ca restricţie de participare
socială)...
• Pentru înţelegerea viziunii actuale (CIF, OMS, 2001)
asupra dizabilităţii este foarte importantă conceptualizarea
funcţionării (universal umane) înţeleasă ca interacţiune dinamică
între condiţia de sănătate a unei persoane, factorii de mediu şi
factorii personali.
• Între componentele) CIF există o interacţiune
dinamică: intervenţia asupra unei componente are capacitatea de
a modifica una sau multe dintre celelalte entităţi...
•
 CIF, OMS, 2001 concluzii

• În viziunea CIF termenii de bază - funcţionarea şi dizabilitatea -

sunt înţeleşi ca termeni umbrelă (generici) pentru a denota
aspectele pozitive sau negative ale interacţiunii dintre
perspectiva biologică, cea individuală şi cea socială...Toate trei
palierele sunt importante, fiecare dintre ele precum şi
interacţiunile dintre ele pot avea o influenţă pozitivă
(funcţionarea) sau negativă (dizabilitatea)...

• Dizabilitatea, în accepția OMS din 2001 are o semnificație

generică – atât pentru deficienţe (afectări), limitări ale activităţii
şi restricţii de participare cât şi pentru factori de mediu
(bariere)...corelate cu factorii personali...
 Dizabilitate şi handicap...
• Pe baza analizei semnificaţiei celor doi termeni în
documentele OMS (CIF 2001/2004 si CIF-CT
2007/20012), şi în legislaţia în vigoare din România
(Legea 448 din 2006, Legea asistentei sociale
(nr.292-2011) si Legea nr. 221 din 2010 de ratificare
a Convenţiei ONU 2006) apreciem că semnificaţia
actuală al dizabilităţii este relativ echivalentă
termenului de handicap... De aceea considerăm
adecvată (până la modificarea Constituţiei şi/sau a
legii organice în domeniu) utilizarea celor doi termeni
împreună – dizabilitate (handicap)...
Dizabilitate (handicap in
legislatia din Romania
• Dizabilitate : rezultatul sau efectul unor relaţii
complexe dintre starea de sănătate a
individului, factorii personali şi factorii externi
care reprezintă circumstanţele de viaţă ale
acestui individ. Datorită acestei relaţii,
impactul diverselor medii asupra aceluiaşi
individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi
extrem de diferit. Dizabilitate este termenul
generic pentru afectări (deficiente), limitări
ale activităţii şi restricţii de participare (2005-
2011)
•
Dizabilitate in Conventia ONU
2007 si legea 221/2010 din
Romania
• ‘Persoanele cu dizabilităţi le includ
pe acelea care au deficienţe
(afectări) pe termen lung, din punct
de vedere fizic, mintal (mental),
intelectual sau senzorial, care în
interacţiune cu diferite bariere pot
împiedica participarea lor deplină şi
eficientă în societate, pe baze egale
cu ceilalţi’ (art. 1, scop).
Relaţia dizabilitate (handicap) –
cerinţe educaţionale speciale
• Este complexă dar delimitările sunt posibile şi necesare.
• Între cele două noţiuni – dizabilitate şi CES - pot fi şi unele
suprapuneri, o anumită zonă de intersecţie – copii sau
tineri cu dizabilităţi care au nevoie de sprijinul adiţional,
de educaţie specială (adică au CES)...
• Există şi zone de delimitare între cele două noţiuni.
– La unii copii cu dizabilităţi (handicap) derivate din
deficienţe) este posibil să nu apară cerinţe speciale, în
context educaţional.
– Pot avea CES însă şi copii fără dizabilităţi (derivate din
deficienţe)...
Relaţia CES – dizabilitate.
Concluzii
Din perspectivă educaţională, relaţia cea mai
probabilă şi logică este - una de la o parte –
dizabilitatea – la întreg (cerinţele educaţionale
speciale). Această relaţie este clarificată de unele
ţări europene prin legislaţie şi este ilustrată şi de
statistici – daca sunt dezagregate...
Numărul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale
este mai mare decât cel al copiilor cu
dizabilităţi...
Relaţia CES – dizabilitate.
Concluzii
• Copiii cu dizabilităţi (handicap) şi desigur
copiii cu CES constituie un grup
(grupuri) foarte foarte divers(e) şi
complex(e). Contextul utilizării unuia
sau a altuia dintre aceşti 2 termeni - CES
şi dizabilitate sau chiar a unora mai
specifici (intracategorie/categorii) - este
de aceea foarte important. In continuare
doar două ilustrări în acest sens.
Importanta contextului pentru relatia
CES – dizabilitate. Exemple

• Tulburările de pronunţie pot fi regăsite la diverse

grupuri de copii (cei cu tulburări de limbaj, cei cu
dizabilităţi intelectuale etc) dar foarte rar la
nevăzători... Ca atare, dacă asociem cumva tulburarea
de pronunţie cu toţi copiii care au (sau pot avea) cerinţe
educaţionale speciale, ca de pildă în formularea
‘Tulburările de pronunţie la copiii cu CES’ şi înţelegem
prin copii cu CES şi toţi copiii cu dizabilităţi (handicap)
- deci şi pe cei nevăzători - suntem în situaţia de risc
pentru a face o extrapolare nejustificată, o eroare...
Importanta contextului pentru
relatia CES – dizabilitate. Exemple
• O altă exprimare care ar trebui analizată de
asemenea cu mai multă atenţie este: Elevii
cu CES din învăţământul special...În mod
tradiţional în şcolile speciale au învăţat (şi
învaţă) copiii/elevii cu dizabilităţi
(handicap) - derivate din deficienţe (şcolile
fiind organizate adesea pe tipuri de
deficienţe) - şi foarte rar alte (sub)grupuri
de CES, ca de pildă copii cu dificultăţi
(specifice) de învăţare...
 Importanţa contextului

• Ca atare, în funcţie de contextul

lingvistic ar trebui utilizat unul sau
altul dintre cei doi termeni – CES ori
dizabilitate - sau chiar unii termeni
mai specifici (un anumit tip de
dizabilitate, o anumită dificultate de
învăţare etc)...
 Dizabilitati si/sau CES
(Ordin comun din decembrie 2016)
• Studiu UNICEF-ISE-RENINCO 2015/2016
• Studiu RENINCO-FDP 2016
• Din analiza certificatelor - emise de Comisia de Protecția
Copilului pentru grad de handicap/ dizabilitate, respectiv
de CJRAE /CMBRAE pentru OSP) - rezulta că între cele
două grupuri sunt suprapuneri - unii copii cu dizabilități
au și CES (certificat OSP) dar și diferențe
• unii copii cu dizabilități nu au și CES
• unii copii cu CES (cu certificat de OSP) nu au și
dizabilități (handicap).