Lector dr.

Ioana Dârjan
Psiholog principal
Principiul teoretic fundamental al terapiilor cognitive
este acela că modalitatea în care o persoană simte şi se
comportă este determinată de felul în care îşi
structurează experienţele.
(Beck, 1987)
A theory is not built on observation. In fact, the opposite is
true. What we observe follows from our theory.

O teorie nu este clădită pe observaţie. De fapt, opusul este

adevărat. Ceea ce observăm urmează teoria noastră.
Albert Einstein
Aaron Beck
 Aaron T. Beck (n. 1921), medic psihiatru american

 După ce obţine diploma de medic, în 1946, la Yale University,

urmează studii şi stagii de specializare în patologie (anatomo-
patologie) şi, mai apoi în neurologie şi psihiatrie, ajungând să fie
certificat în psihiatrie de către American Board of Psychiatry and
Neurology în 1953.
 În 1958 finalizează cursurile Institutului Psihanalitic Philadelphia.
(Sharf, 1996)
 În 1956 studia şi încerca să valideze anumite concepte
psihanalitice asupra depresiei.
 Deşi primele date empirice obţinute de Beck păreau promiţătoare
în direcţia validării unor factori - cum ar fi ostilitatea întoarsă
asupra propriei persoane (retroflected hostility), exprimată ca
nevoie de a suferi – numeroase experimente ulterioare păreau a
contrazice ipotezele psihanalitice.
 Persoana procesează evenimentele trăite în funcţie de sistemul lui
de credinţe despre sine, despre ceea ce se întâmplă în mediu,
despre ceilalţi, despre viitor, iar în funcţie de aceste procesări are
anumite trăiri afective şi se comportă ca atare.
 Modelul A-B-C – indivizii răspund la un eveniment activator (A) cu
anumite consecinţe emoţionale şi comportamentale (C) datorită
sistemului lor de credinţe (belief system - B).
 Când evenimentele activatoare nu sunt plăcute, se pot dezvolta
credinţe iraţionale şi consecinţele pot fi pline de disconfort.
 Rolul terapeutului este să îl ajute pe pacient să identifice şi să
provoace aceste credinţe iraţionale prin diverse tehnici care vor duce la
schimbări adaptative.
 A (activating event) = eveniment activator
(evenimente de viață sau situație internă/subiectivă –
emoții, reacții fiziologice, comportamente);
 B (beliefs) – cognițiile persoanei – elementul de
prelucrare a informației, influențează modalitatea de
percepere și de reprezentare a realității în mintea
noastră;
 C (consequences) = consecințele procesării
informațiilor (răspunsuri
afectiv/emoționale/subiective, comportamente
psihofiziologice/biologice
 A (activating event)

B (beliefs/GA)

C (consequences: emotional and

behavioral)
 CREDINŢE NUCLEARE (core beliefs)

Procesarea informațiilor în situații reale

CREDINŢE INTERMEDIARE (reguli, atitudini, asumpţii)

GÎNDURI AUTOMATE
  CREDINȚE NUCLEARE:
În viață reușesc doar oamenii puternici

REGULI:
Trebuie să fiu puternic
 ATITUDINI:
Oamenii slabi sunt demni de milă
Este groaznic să fii incompetent
 ASUMPȚII:
Dacă nu voi fi puternic, ceilalți au să se râdă de mine
Dacă lucrez cât de mult pot, s-ar putea să realizez anumite lucruri pe care alţi
oameni le fac cu uşurinţă.

 GÂNDURI AUTOMATE:
Mă fac de râs, am să pierd respectul tuturor
 Experienţe timpurii

Dezvoltarea unor scheme, credinţe nucleare

Incidente critice

Activarea schemelor, credinţelor nucleare

Gânduri automate

Emoţii Comportamente Reacţii fiziologice

Eveniment

Interpretare

Reacţie
Relaţia GA - comportament
Convingere nucleară

Convingere intermediară

emoţie

situaţie Gând automat

comportament
 Schemele cognitive = set perceptual
 - prisma prin care fiecare percepem
(diferit) realitatea
1. primatul conceptualizării cognitive
2. abordarea fenomenologică a clientului
3. natura colaborativă a relaţiei terapeutice
4. implicarea activă a pacientului
5. utilizarea interogării socratice şi a descoperirii ghidate
6. congruenţa şi transparenţa terapeutului
7. accentul pe validare empirică
8. orientarea spre generalizare şi activităţi în afara terapiei
1. TC este bazată pe formularea dezvoltată în funcţie
de pacient şi problemele lui în termeni cognitiv-
comportamentali:
› Gânduri şi comportamente curente care menţin / produc
trăiri afective negative
› Modele comportamentale problematice
› Modele durabile de interpretare a evenimentelor
› Evenimente precipitatoare şi developmentale care conduc la
problemă
2. Terapia cognitivă solicită o alianţă terapeutică
rezonantă
3. TC presupune colaborare şi participare activă
4. TC este orientată pe obiective şi focalizată pe
problemă
5. TC se orientează asupra prezentului
Atenţia este comutată către trecut în trei circumstanţe:
› Când pacientul exprimă o puternică predilecţie în acest sens;
› Când munca pe problemele curente produce schimbări
minore sau nu produce schimbări cognitive, comportamentale
şi emotionale;
› Când terapeutul apreciază că este important să înţeleagă cum
şi când au luat naştere idei disfuncţionale importante şi felul
în care aceste idei îl afectează pe pacient în prezent.
6. TC este educativă, îşi propune să îl înveţe pe
pacient să fie propriul său terapeut şi accentuează
prevenirea recăderii – există mai multe ţeluri în
terapie:
› Eliberarea de simptom
› Facilitarea remisiunii
› Ajutor în rezolvarea celor mai presante probleme
› Învăţarea unor instrumente prin care se tinde mai degrabă să
se evite recăderea
7. Terapia cognitivă isi propune să fie limitată ca
durată.
› Număr limitat de şedinţe (ex. 4-14 în anxietate şi
depresie)
› Frecvenţă ce scade în timp
› Booster sessions (şedinţe de monitorizare) la 3 luni pe
o perioadă de 1 an
8. Şedinţele de TC sunt structurate
 Terapeutul verifică dispoziţia clientului
 Solicită o scurtă sinteză asupra săptămânii
 Fixează participativ agenda şedinţei
 Solicită feedback la şedinţa anterioară
 Revizuieşte temele de casă
 Discută punctele de pe agendă
 Stabileşte o nouă temă de casă
 Sumarizează frecvent
 Cere feedback la finalul fiecărei sesiuni.
9. TC învaţă pacientul să îşi identifice, să evalueze
şi să abordeze responsiv gândurile, şi credinţele
disfuncţionale
10. TC utilizează o varietate de tehnici pentru a
schimba felul de a gândi, dispoziţia şi
comportamentul
Timişoara
 Cum a ajuns clientul în terapie
 Care este istoricul problemei şi a demersurilor
de terapie
 Care sînt expectaţiile clientului
 Care este reacţia terapeutului faţă de client

Timişoara
 Analiză de macronivel
› Istoria familială
› Probleme relaţionale sau de cuplu
› Probleme educaţionale sau ocupaţionale
› Probleme cu congenerii

 Analiza de micronivel
› Analiză funcţională (ex.: SORC, SECCA etc.)

Timişoara
 Stimulii (S) acţionează asupra stării biologice a
organismului (O), producând răspunsuri (R) care duc
la consecinţe (C). Răspunsurile sunt moderate de rata
frecvenţei consecinţei răspunsului (K).
  (K)
S O R C
 S - stimul
 O – variabilă organismică
 R - răspuns
 (K) - rata frecvenţei consecinţei răspunsului
 C - consecinţă
 Descrierea problemei la
› Nivel cognitiv (scheme maladaptative, credinţe
nucleare, gînduri automate, imagini repetitive)
› Nivel emoţional (emoţii manifeste sau ascunse)
› Nivel comportamental

Timişoara
 Alegerea tehnicilor
 Discutarea planului terapeutic cu clientul
 Implementarea planului terapeutic
 Evaluarea rezultatelor terapiei

Timişoara
 Restructurare cognitivă
 Descoperirea ghidată (prin dialog socratic)
 Analiza (“săgeata”) descendentă
 Colombo technique
 Experimentele comportamentale

Timişoara
 Desemnate pentru testarea validităţii gândurilor
 Obţinerea unor dovezi obiective pentru şi împotriva
unui gând, ideea fiind aceea de a dezvolta câteva
gânduri alternative mai echilibrate
 Înregistrarea gândurilor ajută la modificarea
convingerilor iraţionale la un nivel logic, în timp ce
experimentele comportamentale par să fie mai utile
în schimbarea acestor gânduri la nivelul instictului,
al simţirii (ex. Ceea ce simţi este adevărat, indiferent
de dovezile obiective)
 Identificarea gândurilor negative-iraţionale. Strategie: “ce ai
gândit când ai început să te simţi anxios/speriat/trist/furios etc.
 Provocarea/testarea gândurilor negative/iraţionale.
- Evaluarea încrederii în gândurile respective (chestionarea,
investigarea dovezilor care susţin gândul, analizarea
convingerilor neajutătoare, testarea realităţii predicţiilor
negative. Strategii: experimente, cântărirea argumentelor pro şi
contra, determinarea şanselor reale ca ceea ce crezi că se va
întâmpla să se întâmple cu adevărat.
 Înlocuirea gândurilor negative cu gânduri realiste. După
identificarea predicţiilor iraţionale şi a distorsiunilor negative,
se înlocuiesc aceste gânduri cu noi gânduri, care sunt mai
precise şi mai pozitive.
 Realizate pentru a testa gânduri
 Exemple: 
 “Eu mănânc cel mai puţin în familia mea, dar tot mă îngraş”
 “Toţi prietenii mei cred că sunt bleg”
 “Dacă simt că inima mea începe să bată prea tare, ştiu că voi avea atac de inimă”
 “Nimeni nu mă place”
 “Nu sunt în stare de nimic”
 “Oricine poate să ţină un discurs, numai eu sunt incapabil”
 “Sunt un părinte mizerabil, deoarece ...”
 “trebuie să fiu perfect pentru ca oamenii să mă iubească”

 Pentru a face acest experiment, se va încerca fiecare abordare în diferite situaţii şi

se vor monitoriza rezultatele. Astfel, obţinem un feedback obiectiv referitor la
persoana noatră sau la comportamentul nostr, performanţele noastre.