Sunteți pe pagina 1din 19

Competenţele-cheie

Competenţele - cheie reprezintă un


pachet transferabil şi multifuncţional de
cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi
atitudini de care au nevoie toţi indivizii
pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru incluziune socială şi
inserţie profesională.
Competențele-cheie trebuie dezvoltate
până la finalizarea educaţiei obligatorii
şi trebuie să acţioneze ca un fundament
pentru învăţarea în continuare, ca parte
a învăţării pe parcursul întregii vieţi”.
Competenţele se definesc printr-un
sistem de cunoştinţe – deprinderi
(abilităţi) – atitudini
Au un caracter transdisciplinar implicit
 Competenţele – cheie reprezintă într-
un fel finalităţile educaţionale ale
învăţământului obligatoriu
 Acestea trebuie să reprezinte baza
educaţiei permanente.
Curriculum – delimitări conceptuale

“Curriculumul este
ansamblul proceselor
educative şi al
experienţelor de
învăţare prin care
trece elevul pe durata
parcursului său
şcolar.” (M. I., 1996)
Competenţe şi curriculum
Sistemul de competenţe – cheie a reprezentat un element
de referinţă al planurilor de învăţământ (aprobate în anul
2006) şi a fost inclus ca atare în nota de fundamentare a
acestora, unde se apreciază că ariile curriculare sunt
compatibile cu cele 8 domenii de competenţe – cheie
stabilite la nivel european; se precizează, de asemenea,
referitor la competenţele – cheie:
a) Planul de învăţământ şi programele trebuie să vizeze în
mod direct formarea echilibrată a competenţelor – cheie din
toate aceste domenii prin însuşirea de către elevi a
cunoştinţelor necesare şi prin formarea deprinderilor şi
atitudinilor corespunzătoare.
b) Competenţele – cheie sunt, în esenţa lor, transversale,
formându-se prin mai multe discipline şi nu doar prin studiul
unei anumite discipline; de aceea elaborarea programelor
trebuie să ţină seama în mod explicit de această
caracteristică.
Domeniile de competenţe-cheie

Cuprind cunoştinţe, abilităţi (aptitudini,


deprinderi) şi atitudini.
(1) Comunicarea în limba maternă
(2) Comunicarea în limbi străine
(3) Competenţe matematice (3.1.) şi competenţe de
bază în ştiinţe şi tehnologii (3.2)
(4) Competenţa digitală (TSI – Tehnologia Societăţii
informaţiei)
(5) Competenţa socială (5.1.) şi competenţe civice
(5.2.)
(6) A învăţa să înveţi
(7) Iniţiativă şi antreprenoriat
(8) Sensibilizare şi exprimare culturală
1. Comunicarea în limba maternă

Comunicarea este abilitatea de


a exprima si interpreta gânduri,
sentimente şi fapte atât pe
cale orală cât şi scrisă
(ascultare, vorbire, citire şi
scriere), şi de a interacţiona
intr-un mod adecvat in cadrul
întregii game a contextelor
sociale şi culturale – educaţie
şi instruire, la serviciu, acasă
sau in timpul liber.
2. Comunicarea în limbi străine

Comunicarea intr-o limba străină are aceleaşi


dimensiuni ca şi comunicarea in limba maternă.
se bazează pe abilitatea de a înţelege , de a
exprima şi de a interpreta gânduri, sentimente şi
fapte atât pe cale orală cât şi în scris (ascultare,
vorbire, citire şi scriere) intr-o gamă potrivita de
contexte sociale – la serviciu, acasă, în educaţie
şi instruire – conform cu dorinţele sau nevoile
individului.
Comunicarea intr-o limba străină de asemenea
apelează la abilităţi de mediere şi înţelegere
culturală. Nivelul performantei va varia intre
cele patru dimensiuni , intre diferitele limbi şi
conform cu moştenirea şi cadrul lingvistic al
individului
3. Competente in matematica si competente elementare
in stiinte si tehnologie

ALFABETIZAREA MATEMATICĂ este


abilitatea de a aduna, scădea, înmulţi şi
împărţi mental sau în scris pentru a rezolva
o gamă de probleme în situaţiile vieţii de
fiecare zi.
Accentul se pune mai mult pe proces
decât pe rezultat, mai degrabă pe
activitate decât pe cunoaştere.
ALFABETIZAREA ŞTIINŢIFICĂ se referă
la abilitatea şi dorinţa de a utiliza
cunoştinţele şi metodologia menită să
explice lumea naturală.
COMPETENŢA IN TEHNOLOGIE e văzută
ca înţelegerea şi utilizarea acelor cunoştinţe
şi metode care pot modifica cadrul natural

ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor.


4. Competente in utilizarea noilor tehnologii informationale si de
comunicatie

COMPETENŢA DIGITALĂ implică


utilizarea critică şi cu încredere a
mijloacelor media electronice la muncă,
în timpul liber şi pentru comunicare.
Aceste competenţe se referă la gândirea
logică şi critică,
la abilităţile de management a informaţiei
la standarde înalte, si la abilităţi de
comunicare dezvoltate.
La nivelul de bază , abilităţile TIC
cuprind utilizarea tehnologiei multimedia
pentru a primi, evalua, stoca, produce,
prezenta şi schimba informaţii, şi pentru
a comunica şi a participa in reţele prin
intermediul Internetului
5) Competenţa socială (5.1.) şi competenţe civice (5.2.)

Competenţele sociale se referă la


competenţele personale,
interpersonale şi interculturale şi
toate formele de comportament care
permit fiecărei persoane să participe
în mod eficace şi constructiv la
viaţa socială şi profesională. Aceste
competenţe sunt legate de
bunăstarea personală şi socială. Este
esenţială înţelegerea codurilor de
conduită şi a obiceiurilor din
diferite medii în care activează
persoanele. Competenţele civice, în
special cunoaşterea conceptelor şi a
structurilor sociale şi politice
(democraţie, justiţie, egalitate,
cetăţenie şi drepturi civile), fac
posibilă participarea activă şi
democratică a oamenilor
6. Competente pentru a invata sa inveti

A învăţa să înveţi” cuprinde


disponibilitatea de a organiza şi
reglementa propria învăţare, atât
individual cât şi in grup:
abilitatea de organiza eficient
timpul,
de a rezolva probleme,
de a achiziţiona, procesa,
evalua şi asimila noi cunoştinţe,
de a aplica noile cunoştinţe şi
deprinderi intr-o varietate de
contexte – acasă, la servici, în
educaţie şi instruire.
In termeni mai generali, “a învăţa
să înveţi” contribuie puternic la
managementul traseului
profesional.
7. Spirit de initiativa si antreprenoriat

ANTREPRENORIATUL are o
componentă activă şi una
pasivă:
 capacitatea de a induce
schimbări
 abilitatea de a le primi, sprijini
şi adapta la inovaţia adusă
de către factorii externi.
ANTREPRENORIATUL
implică asumarea
responsabilităţii pentru
acţiunile cuiva, pozitive şi
negative, dezvoltarea unei
viziuni strategice, stabilirea
obiectivelor şi realizarea lor,
precum şi motivarea de a
reuşi.
8. Sensibilizare culturală şi exprimare artistică

Exprimarea culturală
cuprinde aprecierea
importanţei exprimării
creative a ideilor,
experienţelor şi
emoţiilor prin
intermediul diferitelor
medii, incluzând
muzica, expresia
corporală, literatura şi
artele plastice.
Domeniile de competenţe - cheie cuprind:
cunoştinţe, abilităţi (aptitudini, deprinderi), atitudini.
Competenţele–cheie, grupate pe cele opt domenii
(dintre care două au subdomenii distincte) au un
caracter profund teoretic şi un înalt grad de
generalitate. Desigur, puteau fi imaginate şi alte
decupaje interioare precum şi alte dimensiuni ale
extinderii conceptuale a acestora.
Referenţialul propus de cele opt domenii de
competenţe – cheie reprezintă un sistem comun
de raportare a disciplinelor şcolare actuale
suficient de complex.
Competente generale – specifice - derivate

Competențe generale= se definesc pe obiect de studiu și se formează pe


durata școlarității, au un grad ridicat de generalitate și complexitate.
Competențele specifice=se definesc pe obiect de studiu și se formează
pe durata unui an școlar, sunt deduse din competențele generale, fiind etape în
dobândirea acestora.
detaliază competenţele generale şi sunt asociate, pentru fiecare clasă, unor
domenii, capitole şi teme specifice fiecărei discipline şcolare.
Sistemul de „competenţe specifice – conţinuturi” este prezentat în fiecare programă
şcolară
Competenţele derivate= nu sunt obiective, se definesc pe teme
(ciclu de lecţii)
Competenţele derivate se exercită în diferite situaţii de învăţare, prin
anumite activităţi specifice, într-o varietate de forme şi pe baza unor
suporturi corespunzătoare ofertate.
Competenţele nu pot fi transformate în obiective de învăţare (sau în
obiective cu un anumit grad de operaţionalitate) şi nici în „sub
competenţe”. Ele reprezintă totodată criterii orientative în procesul de
evaluare.
Programa şcolară este parte
componentă a
curriculumului naţional.
Aceasta reprezintă docu-
mentul şcolar de tip reglator –
instrument de lucru al
profesorului – care
stabileşte, pentru fiecare
disciplină, oferta
educaţională care urmează
să fie realizată în bugetul de
timp alocat pentru un
parcurs şcolar determinat,
în confor-mitate cu statutul
şi locul disciplinei în planul-
cadru de învăţământ
Operaţiile unei proiectări didactice corecte

1. Consultarea programei şi a planificării calendaristice;


2. Încadrarea lecţiei în sistemul tematic din care face
parte (unitatea de învăţare);
3. Stabilirea scopului lecţiei şi a competenţelor derivate;
4. Structurarea logică, specifică a conţinutului;
5. Alegerea tipului şi variantei de lecţie;
6. Analiza resurselor materiale disponibile şi alegerea
lor;
7. Alegerea metodelor didactice corespunzătoare
(metode active care să accentueze caracterul
formativ al procesului de învăţământ);
8. Elaborarea unor instrumente de evaluare
corespunzătoare competenţelor propuse;
9. Pregătirea şi redactarea proiectului de lecţie.

S-ar putea să vă placă și