Sunteți pe pagina 1din 59

Gestiunea ratei dobînzii prin

costurile creditelor bancare

Tema 4
A. Darovannaia
Agenda:
4.1.Gestiunea riscului de
modificare a ratei de dobândă.
4.2.Criterii și metodologii de
determinare a costului creditelor
bancare.
4.3. Rezultatele financiare ale
băncii din creditarea bancară.
4.4. Gestiunea ratei dobânzii în
bancă
1. Particularităţile specifice dobânzii
bancare

2. SA MODIFIC DIN
MATERIALELE
2013 DIVERSE!!!
Dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului
împrumutat şi poate fi analizată atât ca mărime
absolută cât şi în mărime relativă (sub formă de
rată procentuală).
Economistul american Paul Heyne afirmă că
dobânda este:
- preţul pe care oamenii îl plătesc pentru a obţine
resursele acum în loc să aştepte pînă vor cîştiga
banii cu care să cumpere resursele;
- o primă plătită pentru a intra în stăpînirea
curentă a resurselor.
Tipuri de dobanzi

În funcţie de elementul „inflaţia” şi nivelul


variabil al dobănzilor pe piaţă în raporturile de
credit se utilizează două tipuri de dobândă:
fixă şi variabilă.

Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este


valabilă pe întreaga durată a creditului.
Dobânda variabilă (sensibilă) se modifică periodic în
funcţie de presiunile inflaţioniste şi de evoluţia nivelului
dobânzii pe piaţă.
Forme ale dobânzii:

1. din punct de vedere al


băncii:

dobânda bonificată
dobânda percepută
 dobânda bonificată = nivelul dobânzii cu care sunt
remunerate disponibilităţile băneşti ale celor care şi-au
constituit depozite bancare;
 este < dobânda percepută la credite
 este influenţată de:
rata inflaţiei, ratele dobânzilor altor bănci;
 dobânda percepută – exprimă dobânda încasată de
bănci de la clienţii care beneficiază de creditele
acordate.
 factorii de influenţă sunt:
 nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare
 gradul de risc
 profitul bancar
 rezerva minimă obligatorie
Forme ale dobânzii:

2. Din punct de vedere al


relaţiei între rata dobânzii şi rata
inflaţiei:

dobânda nominală,
dobânda reală.
Dobânda reală (dr)- reprezintă venitul obţinut de
către cei care acordă împrumuturi,
valoarea se determină prin
înmulţirea valorii împrumutului (C) cu rata
dobânzii reale (rr). Această rată se calculează prin
ajustarea ratei dobânzii nominale (rn) cu rata
inflaţiei (ri).
- rata dobânzii nominale, exprimată prin rata
curentă, de piaţă;
- rata dobânzii reale, determinată ca diferenţă între
dobânda nominală şi gradul de eroziune a
capitalului, ca urmare a procesului inflaţionist.
Rata dobânzii reale se calculează astfel:

rr 
1 + rata dobanzii nominale
1 + rata inflalatie i
1 d r  rr  C
ştiind că dobânda nominală se determină astfel,
 ,
d n  rn  C
dobânda reală se poate calcula pornind de la dobânda
nominală, prin formula:

rn  ri
dr  dn 
1  ri  rn
Forme ale dobânzii:

3. Din punct de vedere al perioadei


pentru care se acordă creditul şi al
capitalizării dobânzii se poate face
distincţia între:

dobânda simplă.
dobânda compusă.
 I. Calculul dobânzii simple
 Se utilizează în cazul în care este luată în considerare o
perioadă de timp mai mică de 1 an, cu o singură achitare a
dobânzii, la scadenţă.
 Relaţia de calcul este:
 C  nz  “rd valoarea dobânzii zilnice”
D
365100

 În cazul în care perioada de timp est exprimată în luni, relaţia


va deveni:
D
C  nz  rd
 12100 “valoarea dobânzii lunare”

 În cazul calculării dobânzii anuale se utilizează următoarea


problemă:
C  rd
 D “dobânda anuală”
100
II. Calculul dobânzii compuse

 Se practică în situaţia în care perioada de creditare


este mai mare de un an. Această perioadă poate fi
exprimată în ani întregi sau în ani întregi plus fracţiuni
de un an
a) perioada este alcătuită dint-un număr de ani
întregi:
 La momentul iniţial t0 se avansează capitalul iniţial
Ci. La sfârşitul primului an (t1), vom avea:
rd  rd 
C f 1  Ci  Ci  C i 1  
100  100 

la sfârşitul celui de-al doilea an vom avea:


 rd  rd   rd   rd   rd 
2

C f 2 C f1 C f1  C f 1 1    C i 1   1    C i 1  
100  100   100   100   100 
după “n” ani, în momentul tn, vom avea:
 n ,
 rd 
Cf  C i 1  
 100 
unde n - numărul de ani avuţi în vedere.
rd
1
Termenul este regăsit în literatura de
100
specialitate şi sub denumirea de factor de fructificare (k).

În acest caz, relaţia de calcul va deveni:


DD- C
 f C
dobânda 
i  Cisaukbonificată
percepută 1
n
 C f  Ci  k n
 Cf - capitalul final
 Ci - capitalul iniţial
 k – coeficient de fructificare
 n – numărul de ani cât durează depunerea sau fructificarea.
b). perioada este mai mare de un an, perioada cuprinzând
părţi fracţionare de ani:
 La momentul iniţial t0 se avansează capitalul iniţial Ci. După n ani (tn’) vom
avea un capital (Cf’), vom avea:

n
 rd 
C f '  Ci  1  
 100 
La sfirsutul perioadei v-om avea:

C f '  tz  rd  tz  rd 
Cf  Cf' D Cf'   Cf'
1  
 
360  100  360  100 

n
 rd   tz  rd 
Ci 
1  
 
 1  360  100 

 100   
 În determinarea dobânzii nu există o regulă privind perioada de timp luată
în considerare drept etalon. Astfel se pot întâlni teri uzanţe:

 uzanţa germană în care


anul = 360 zile
luna = 30 zile
caracteristica 360/360
se aplică în Germania, Elveţia, Scandinavia.
 uzanţa engleză în care
anul = 365 zile
luna = se ia numărul de zile exact din calendar
caracteristica 365/365
se aplică în Regatul Unit al Marii Britanii
 uzanţa franceză în care
anul = 360 zile
luna = se ia numărul de zile exact din calendar
caracteristica 365/360
se aplică în Franţa şi SUA.
Relaţii cauzalitate:
dobîndă la depozite < > dobîndă la credite

Orice decizie de a prelua o sumă anumită sub


formă de depozit presupune o decizie
simultană de plasament şi, vice-versa, orice
proiect de investiţie va presupune o alegere
riguroasă a surselor de finanţare a lui.
Esenţa intermedierii bancare
atragerea mijloacelor pe termen scurt şi
acordarea de împrumuturi pe termen lung
!!! la o astfel de rată a dobânzii, care ar depăşi rata la
resursele atrase atât de mult cât este necesar pentru:
 a acoperi cheltuielile operaţionale,
plata impozitelor şi
încasarea unui profit.
Factorii ce influenţează nivelul
dobînzii:
volumul şi existenţa riscului costurile de
de creditare şi constituire a
scadenţa resurselor din
împrumutulu gradul de care se acordă
acoperire a lui,
i, creditul dat,

rata de profitabilitate
minimă, sperată de
cheltuieli bancă din operaţiunea
adiţionale, dată.
4.2.Criterii și metodologii de
determinare a costului creditelor
bancare.
Metode şi modele de calcul a dobânzii bancare
Modelul de aplicare a politicii de stabilire a dobânzilor este
dependent de:
 Modalităţile de stabilire a ratelor de dobândă de bază,
presupunându-se formulele de constituire a dobânzilor, ce vor fi
trecute în contractul încheiat cu clienţii.
 Criteriile de diversificare a ratelor de dobândă, care vor desemna
formarea unor cerinţe faţă de clientela "ideală ", notificându-se
modul şi volumul admisibil de variaţie a acestor rate în funcţie
de modificarea caracteristicilor clientului.
! modelul credit-scoringului: minimizarea cantităţii de puncte
acumulate de client conduce la majorarea ratei de dobândă la
creditul acordat (sau chiar la renunţarea la eliberarea acestui
credit) .
Mecanismul de influenţă a reglementărilor autorităţilor
monetare asupra nivelului minim de dobândă de bază.
Modul de calcul şi percepere a volumului de
dobândă, stabilit conform ratelor de bază, ce
conduce la formarea valorii efective de încasat sau
de plătit pentru operaţiunea activă sau pasivă,
bonificată cu dobândă.
Sursele de achitare a dobânzilor pasive,
presupunându-se stabilirea imediată a
plasamentelor bancare, finanţate din resursele
atrase cu corelarea încasărilor din aceste
plasamente în vederea desemnării unei marje
bancare pozitive din operaţiunile respective.
Intercorelarea ratelor de dobândă cu interesele
clientelei, implicându-se şi elemente de
marketing bancar, pentru a păstra segmentul
de piaţă a serviciilor bancare deja ocupat sau
pentru a extinde aria de activitate.
Stabilirea locului încasărilor şi plăţilor
dobânzilor în formarea profitului bancar,
desemnându-se gradul de sensibilitate a băncii
la volatilitatea dobânzilor.
Gradul de independenţă în stabilirea nivelului dobînzilor
Fiecare instituţie financiară este un sistem integru, în cadrul
căreia procesele desfăşurate sunt nedepartajabile unul faţă de
altul, astfel, încât în cadrul deciziilor de formare a ratelor de
dobândă la credite se va porni de la corelarea lor (ratelor) cu
costurile resurselor, necesare pentru a le forma.

! Portofoliul activelor purtătoare de dobânzi ale băncii este


foarte variat după structură, conţinând elemente, preţul
cărora banca doar le acceptă (ca ex. investiţiile în valori
mobiliare) şi elemente, preţul cărora banca poate să le
influenţeze direct.
Pe o piaţă concurenţială perfectă

Creditorul în cele mai multe cazuri


acceptă rata dobânzii propusă de
debitor şi nu o impune, contribuind la
scăderea marjei bancare.
Strategii de
formare a ratelor
de dobândă la
credite
Strategii de formare a
ratelor de dobândă la credite

1. Modelul bazat pe calcularea costului de resurse


atrase, menit să finanţeze creditul dat;

2. Modelul bazat pe existenţa unei rate


antecalculate, ce va constitui nivelul minim
abmisibil, la care banca va plasa creditul dat.
1.1. Modelul bazat pe calcularea costului de resurse atrase
menite să finanţeze creditul dat

Rata dobânzii la credite = RA+CO+PR+MP


Unde: RA - costul atragerii resurselor corespunzătoare de câtre
banca;
CO - cheltuielile operaţionale ale băncii, ce presupun analiza
posibilităţilor de acordare a creditului, etc. ;
PR - primele compensatorii pentru risc, ce pot fi considerate ca
element de costuri;
MP - marja sperată a profitului.
1.2. Modelul bazat pe existenţa unei rate
antecalculate
Presupune stabilirea unei rate-pivot, la care se vor aduna
diverse prime, formând rata finală la credite.
Această rată-pivot se determină de fiecare bancă separat în
funcţie de mai mulţi factori şi:
 poate exprima costul mediu ponderat al mijloacelor băneşti,
implicate în formarea potenţialului creditar al băncii,
 o rată de referinţă, preluată de pe piaţa resurselor financiare,
sau de pe piaţa de capital (în special se utilizează ratele de
rentabilitate a valorilor mobiliare de stat, ajustate după
scadenţă la operaţiunea dată), LIBOR, etc.
Modele de stabilire a dobânzii

- modelul “adaos-ului”(bazat pe prime-rate),


- modelul “CAP-rate”,
- modelul “costul plus”,
- modelul “lider în preţ”,
- modelul „cost-avantaj” sau „cost-
profitabilitate”,
- În practica bancară, în baza
modelelor de calcul
prezentate, se elaborează
diverse modele matematico-
statistice de calcul a ratei
dobânzii bancare.
4.3. Rezultatele financiare ale
băncii din creditarea bancară.
Costul creditului

Costul creditului reprezintă suma pe care debitorul o


plăteşte pentru utilizarea creditului.

Partea de bază a costului creditului, debitorul o plăteşte


însăşi creditorului (băncii).

Partea suplimentară a costului creditului include sumele


plătite de debitor persoanelor terţe.

În costul creditului se includ de asemenea şi elemente


ascunse, care îi compensează creditorului reducerea
nivelului dobânzii nominale.
Costul total al creditului reprezintă toate
costurile, inclusiv dobânda, comisioanele,
taxele şi alte plăţi, pe care persoana fizică-
consumator le suportă în legătură cu
contractul de credit şi care sunt cunoscute de
către bancă (cu excepţia taxelor notariale şi a
altor plăţi legate de garantarea creditului prin
ipotecă sau printr-un drept legat de un bun
imobil, precum şi costurile pentru serviciile
accesorii privind contractul de credit, cum ar
fi primele de asigurare etc., în cazul în care
obţinerea creditului este condiţionată de
încheierea unui contract de servicii).
Dobinda anuala efectiva
În alte state: este introdusă în limbajul uzual noţiunea
"dobinda anuala efectiva", scrisa prescurtat DAE.
Aceasta este exprimată în procente şi descrie costul total al
creditului pe care-l plăteşte clientul.
DAE nu este o dobânda, cum vrea sa spună numele, deşi
este un indicator exprimat in procente, el este expresia unui
cost total al împrumutului, adică suma dobânzii, a
comisioanelor sau a asigurării.
De aceea, DAE va fi diferit pentru acelaşi produs bancar.
Costul creditului

Deseori, se confundă dobânda cu costul


creditului, dar
în realitate costul este mai mare decât
dobânda,
deşi aceasta din urmă reprezintă ponderea
principală în totalul costului (75-95%) şi
variază în funcţie de categoria de credit.
Calculul costului creditului

k  rd  pc  mr  Pm
cos t   prima de asigurare  speze bancare
12  100
unde:
 cost - costul creditului,
 k – suma creditului,
 rd –rata dobânzii (%)
 pc – procentul comisioanelor(%)
 mr – marja de risc peste dobândă(%)
 Pm- perioada medie a creditului.
Cele mai utilizate comisioane percepute de bănci la
contractarea de credite
Banking News a publicat o listă celor mai utilizate comisioane percepute de bănci la
contractarea unui împrumut care, aduc prosperitate băncilor şi fac ravagii în
buzunarele consumatorilor:
 comision pentru rezervarea fondurilor: 0,1-0,3% anual se plăteşte băncii-creditor
pentru obligaţiunea de a rezerva şi elibera fondurile în termenul stabilit.
 comision pentru monitorizarea creditului: 0,1-0,3% se plăteşte băncii-manager,
care dirijează activităţile organizatorice în cazul creditelor consorţiale.
 comisionul de analiză poate ajunge la 2,5% din valoarea împrumutului. la unele
bănci acest comision piperat nu se mai restituie in cazul respingerii cererii de
credit.
 comisionul de acordare se achita procentual din valoarea împrumutului si se
situează in jurul a 2%.
 comisionul de administrare se situează între 0,3 si 0,5% pe lună.
 comisionul de retragere numerar este, de regulă, de la 0,5% pînă la 7%.
 comisionul de rambursare anticipată se aplica diferenţiat, funcţie de momentul in
care se face plata in avans a creditului.
 taxa de înregistrare la arhiva electronică.
 diverse taxe.
4.4. Gestiunea ratei dobânzii în bancă

Studiu individual in baza


regulam,entelor si politicilor interne a
bancii
Bancile comerciale executa operatiunile universal
aferente creditarii preponderent din contul mijloacelor
banesti obtinute din depozitele atrase. Astfel, se
evidentiaza doua grupe de operatiuni bancare:
Operatiunile active ale bancilor includ in primul rand
creditarea precum §i operatiunile cu valorile mobiliare.
Acestea se pot fi caracterizate in principal de termenul
de rambursare, mod de rambursare, mod de achitare a
dobanzi, garantiile prezentate, si de tipul debitorului.
Operatiunile pasive sunt reprezentate in principal de
atragerea depozitelor (la vedere sau la termen),
atragerea creditelor precum §i emisia valorilor
mobiliare.
Riscul variatiei ratei de dobanda apare atunci cand pe
piata financiara are loc o modificare a ratei dobanzilor,
care poate determina o diminuare a veniturilor incasate
din dobanzi §i comisioane §i/sau o cre§tere a
cheltuielilor cu dobanzile. Acestea sunt analizate pe
diverse intervale de timp in functie de maturitatea
instrumentelor implicate (atat active cat si pasive)
astfel ca previziunile pot fi efectuate pe termen scurt
sau pe termen mai lung (indepartat de momentul de
analiza).
Pentru fiecare interval de scadenta se pot identifica o
serie de factori care sunt influentati de variatia ratei
dobanzii de pe piata, iar gradul in care aceasta influenta
se manifesta este cunoscut sub denumirea de
sensibilitate (din engl. sensitivity). Elementele sensibile
sunt acelea care genereaza efecte in acelasi sens cu
modificare ratei dobanzii, iar cu cat amplitudinea
modificarii este mai mare putem spune ca sensibilitatea
acelui element (indicator) este mai mare. In studiul
sensibilitatii sunt luate in calcul acei indicatori care au
un impact mai semnificativ la variatia ratei dobanzii,
dintre care cele mai larg raspandite sunt activele
(titlurile si creditele) cu dobanda variabila (notat cu AS),
respectiv pasivele cu dobanzi variabile (depozite si
lmprumuturi) (notat cu Ps) atat de pe piata interbancara
cat si cele din relatia cu banca centrala.
Modificarea ratei dobanzii poate determina o
modificare a veniturilor incasate din dobanzi dar §i
modificarea valorii bilantiere a activelor §i pasivelor
depnute de catre banca. Aceste elemente sunt evaluate
la valoarea lor contabila la un moment dat, drept
urmare indicatorii respectivi vor reflecta starea si
eventual evolutia (tendinta) acestora la momentul
respectiv.
Riscul ratei dobanzii este, masurat, in mod traditional,
fie prin diferen(a dintre activele §i pasivele sensibile la
dobanda, fie prin raportul intre acestea la un anumit
moment dat. Acestea iau in consideratie efectele
viitoare ale unei variatii la un moment dat (impactul
Astfel, un indicator util este ecartul (GAP) de dobanda
calculat ca diferenta intre activele §i pasivele sensibile la
variatiile de rata a dobanzii la un anumit moment dat
(denumit si banda de scadenta - i ):
G
Daca GAPt > 0, banca se afla in pozitia LONG in banda de
scadenta i, iar cand rata de dobanda pe piafa create situafia
este favorabila, deoarece cresc veniturile din dobanzi ale
bancii. Daca rata dobanzii pe piafa scade, veniturile bancii
incasate din dobanzi se vor diminua.
Daca GA P; < 0, banca se afla in pozitia SHORT in banda
de scadenta i, iar cand rata de dobanda pe piafa create
situafia este nefavorabila pentru banca deoarece veniturile
incasate din dobanzi se reduc. Atunci cand rata dobanzii
scade se vor majora veniturile din dobanzi obfinute de catre
banca.
Un alt indicator este indicele de sensibilitate a bancii la
variatia ratei dobanzii, care poate fi definit ca raportul
dintre activele §i pasivele sensibile la variafiile de rata
a dobanzii la un moment dat in timp
Cand indicele este subunitar < 1, ne indica faptul ca banca
la momentul respectiv este in pozifie scurta, situafie care
este nefavorabila bancii in conditiile unei tcndintc
crescatoare a ratelor dobanzilor pe piata.
Un indice supraunitar 5; > 1, ne indica faptul ca banca la
momentul respectiv se afla in „pozifie lunga”, situafie care
este nefavorabila pentru societatea bancara in condifiile
unei tendinfe descrescatoare pe piata a ratelor dobanzilor.
Folosind acesti indicatori, strategia bancii in domeniul
gestionarii riscului de variatie a ratei dobanzii poate fi
descris ca fiind optim (risc minim) atunci cand: ecartul se
apropie de nul sau, echivalent indicele este apropiat de 1.
Pentru gestionarea riscului de variatie a ratei dobanzii
bancile de obicei folosesc doua metode/modele:
metoda/modelul gap, si metoda/modelul duratei.
Modelul GAP
Prin modelul GAP, riscul ratei dobanzii este masurat prin
calcularea ecartului pentru diferite intervale de timp (benzi
de scadenta) pe baza valorilor contabile ale elementelor
respective. Obiectivul analizei GAP este de a modela
veniturile si cheltuielile din dobanzi, care ulterior poate fi
utilizat in analiza modificarilor veniturilor ca urmare a
modificarilor ratelor de dobanzi.
Analiza GAP presupune parcurgerea a patru etape:
determinarea activelor si pasivelor sensibile la rata dobanzii
gruparea activelor si pasivelor in functie de scadenta lor sau
in functie de perioadele de timp in care se estimeaza
modificari ale ratei dobanzii
calcularea ecarturilor (GAP-uri) pentru fiecare perioada de
timp (banda de scadenta) dintre activele si pasivele sensibile
la rata dobanzii aferente intervalului respectiv
GAP-ul obtinut poate fi utilizat atat pentru gestionarea
riscului aferent portofoliului existent prin estimarea
valorii veniturilor si cheltuielilor in conditiile variatiei
ratei dobanzilor, fie in scop speculativ pentru cresterea
GAP-ului in vederea obtinerii unor venituri mai mari
din dobanda. Pe de alta parte, analiza poate sa ofere
elemente de gestionare a riscului cu scopul de a reduce
riscul total asociat unei pozitii, fie prin reducerea
expunerii, fie prin balansarea riscului intre diversele
intervale de timp, drept pentru care banca poate uza de
instrumente forward, futures, swap sau contracte de
optiune (options).
Ratele de dobanda fluctuante pot influenta venitul net
din dobanda al bancii, care depinde de structura
portofoliului sensibilitatea la ratele de dobanda, si de
 Principali factorii care pot influenta nivelul venitului net din dobanzi
 sunt:
 Modificarile intervenite in nivelul ratelor de dobanda - pe piata
 Un GAP pozitiv indica faptul ca banca detine mai multe active decat
 pasive sensibile la variatia dobanzii pe intervalul de timp analizat - deci banca
este activ sensibila. In aceasta situatie cand ratele vor creste pe piata, veniturile
din dobanzi vor creste mai mult decat cheltuielile, iar banca va inregistra o
crestere a venitului net din dobanzi. Respectiv, in cazul in care ratele dobanzii
vor scadea pe piafa, banca va inregistra o scadere a veniturilor din dobanzi.
 Un GAP negativ indica faptul ca banca detine mai multe pasive sensibile la
variatia dobanzii decat active pe intervalul de timp analizat - deci banca este
pasiv sensibila. . In aceasta situatie cand ratele vor creste pe piata, din
cheltuielile cu dobanzile vor creste mai mult decat veniturile, ceea ce va
determina o scadere a venitului net din dobanzi. Respectiv, in cazul in care
ratele dobanzii vor scadea pe piafa, banca va lnregistra o scadere a cheltuielilor
cu dobanzile, iar venitul net va creste
 Atunci cand GAP-ul este nul, banca are un volum egal de active si pasive
sensibile in intervalul analizat, iar in acest caz schimbarile egale in rata dobanzii
nu are influenta asupra venitului net din dobanzi.
Modificari in marja dobanzilor
Venitul net din dobanzi este influentat de diferenta dintre
venituri si cheltuieli din dobanzi aferente perioadei
analizate. Asa cum este definit, spread-ul reprezinta
diferenta dintre nivelul ratei dobanzilor aferente activelor
(credite) si ratei dobanzilor aferente pasivelor (depozite).
Venitul net din dobanzi variaza in acelasi sens cu spread-
ul astfel incat atunci cand spread- ul scade, acesta
determina scaderea venitul net din dobanzi ale bancii. In
economia romaneasca au existat perioade in care banca
centrala, in dorin^a de a controla inflafia crestea dobanda
de refinanfare, fapt care a determinat o reacfie imediata
din parte bancilor comerciale prin cresterea dobanzii la
depozite, iar ulterior bancile majorau §i dobanzile la
credite, pe perioade mai lungi sau mai scurte.
Modificdri in volumul activelor si pasivelor
purtatoare de dobanda
Venitul net din dobanzi variaza direct proportional cu
schimbarile in volumul activelor care aduc ca§tiguri sau
volumul pasivelor purtatoare de dobanzi, indiferent de
nivelul ratei dobanzii, tn conditiile in care presupunem
ca celelalte elemente care influenteaza venitul net nu se
modifica.
Modificari in structura portofoliului
Venitul net din dobanzi este potential influentat de orice
variafie a structurii portofoliului. Astfel banca poate
incerca sa creasca rata de sensibilitate a activelor prin
evaluarea unui volum mai mare de credite cu rata de
dobanda fluctuanta sau prin reducerea scadenfelor
titlurilor de valoare investite. De asemenea, banca poate
incerca sa reduca rata pasivelor in mod sensibil prin
inlocuirea certificatelor de depozit pe termen mai lung cu
depozite de la alte banci pe termen scurt sau overnight.
Aceste tranzacfii pot conduce atat la modificare GAP-
ului, cat si la schimbarea pozifiei de risc a ratei
dobanzii pentru banca respectiva
Evaluarea riscului ratei dobanzii prin utilizarea analizei
GAP are in vedere urmarirea permanenta pe diverse
intervale de timp (benzi) a evolutiei activelor si
pasivelor in ceea ce priveste structura, volumul, scadenta
si modificarile in rata dobanzii. Cu cat intervalele
(benzile) sunt mai scurte cu atat modelul este mai
detaliat si apropiat de realitate. Analiza de sensibilitate
se realizeaza pe fiecare perioada de timp (banda), iar
pentru intreg portofoliul analizat se calculeaza un GAP
Cumulativ care masoara riscul total al ratei dobanzii. Pe
baza acestei analize banca poate lua decizii strategice de
minimizare a riscului sau de maximizare a profitului - in
functie de profilul de risc asumat (precaut sau riscant).
Venitul net din dobanda este influentat de atat de
factori controlabili de catre conducerea bancii, dar si
de factori exogeni care depind de factori externi care
sunt caracteristice pietei in care opereaza banca
respectiva. Modelul poate fi folosit de banca pentru
determinarea schimbarilor de performanta determinate
de factorii care sunt sensibile la variatiile ratei
dobanzii, dar totodata si pentru verificarea exactitatii
previziunilor privind efectele ratei dobanzii. Astfel,
avand in vedere structura activelor si pasivelor, nivelul
dobanzilor, spread-ul asumat de banca, se poate
determina pragul de rentabilitate al castigului din
dobanda sau volumul optim al portofoliului
Marimea GAP Cumulativ indica riscul general al ratei
dobanzii, si arata cat de mare este riscul asumat de
catre banca privind ratele de dobanda.
Masurarea tradiponala a riscului de rata a dobanzii prin
utilizarea GAP-ului, fiind diferen(a sau raportul dintre
activele §i pasivele sensibile la rata dobanzii, prezinta
o serie de probleme determinate de dificultatea
selectarii scaden(ei care sa ulterior sa fie utilizata drept
criteriu pentru sensibilitate, precum §i de faptul ca
reinvestirea sau modificarea ratelor poate afecta
sensibilitatea la variapa dobanzii.
Modelul duratei
Analiza duratei poate fi considerata ca o extensie a analizei
GAP-ului de diferen(a care ofera informatii suplimentare
despre riscul ratei dobanzii privind dezechilibrele dintre
diversele benzi de scadenta. Analiza duratei (sau GAP-ul
duration) reprezinta o metoda mai avansata de gestiune a
riscului ratei dobanzii si consta in determinarea duratei de
recuperare a fiecarui element de activ si pasiv, raportat la
durata medie de recuperare a portofoliului de active si
pasive al bancii.
Analiza duratei recunoaste faptul ca riscul ratei dobanzii
apare ca urmare a necorelarii in timp a intrarilor si iesirilor
de active si pasive si stabileste o legatura directa de
proportionate intre modificarea portofoliului (active si
pasive) si miscarile ratelor dobanzilor. Orice diferen(a
aparuta in desincronizarea portofoliului activelor si
Concluzii
 In primul rand, apar dificultati atunci cand exista perspectiva
certa de a se manifesta riscul ratei dobanzii. Aceasta trebuie
cunoscuta, trebuie cuantificata si in consecinta luate masuri
pentru a diminua pe cat posibil sau a o anula pentru a putea sa
limitam vulnerabilitatile in activitatea bancara.
 O alta concluzie este aceea ca analiza de sensibilitate se bazeaza
pe modele econometrice, in primul rand pe simulari, luand in
consideratie diferite ipoteze prin care ratele dobanzilor se
majoreaza sau diminueaza gasind alternativele pentru a crea
scenarii in care variatia aceasta sa fie stopata. Sensibilitatea este
un aspect esential care trebuie avut in vedere in analiza activelor
si pasivelor unor banci pentru a putea calcula un coeficient de
sensibilitate care sa arate potentialul riscului de manifestare al
acestora. Intregul articol urmareste stabilirea unui model, acesta
fiind concretizat in GAP, pentru analiza indicatorilor de risc ai
Practic, o banca trebuie sa aiba un program concret de urmarire
a situatiei si in acest sens sa poata interveni ori de cate ori este
nevoie. Analiza riscului ratei dobanzii prezinta o importanta
deosebita intrucat modificarile neasteptate ale ratelor dobanzii
pot determina cresterea sau scaderea venitului net din dobanzi,
iar aceste schimbari pot influenta semnificativ profitabilitatea
unei banci si implicit valoare de piata a capitalului sau. Riscul
nu pot fi neutralizat in totalitate, dar o mai buna cunoastere a
situatiei care rezulta din simulari, permits bancii sa actioneze
pentru limitarea vulnerabilitatii sale fiind necesare elaborarea
unor strategii alternative. Analiza de sensibilitate presupune
efectuarea de simulari bazate pe diferite ipoteze de lucru, prin
care ratele dobanzii se majoreaza / diminueaza cu un anumit
procent si se evalueaza modificarile care apar in veniturile /
cheltuielile din / cu dobanzile pe fiecare banda de scadenta. Prin
aceste analize se pot determina scenarii cu variatii maxime ale

S-ar putea să vă placă și