UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIȚANU” DIN R.MOLDOVA

Catedra de Management și Legislație Farmaceutică

PROIECT
Tema: “Stiluri de conducere”

A elaborat: Stîngu Dumitru F1804

Conducător: Asistent Universitar Cheptănari-Bîrta Nicoleta
 CUPRINS
1. Definiții
2. Competența
3. Lider sau manager
4. Stiluri de conducere şi comunicare managerială
5. Stilul de conducere autoritar-obiectiv
6. Stilul de conducere democrat-consultative
7. Stilul de conducere permisiv laissez-faire
8. Legătura intre stilul de conducere şi eficienţă
 STIL DE CONDUCERE- DEF
Dacă se defineşte stilul de conducere ca
fiind mecanismul de luare a deciziilor in cadrul unei
organizaţii, se poate spune că stilul de conducere are
următoarele dimensiuni:
Modul in care se ia decizia. Liderul poate să ia
deciziile de unul singur, sau poate avea un grup
restrans de consilieri. Dacă totuşi ii consultă pe
angajaţi, poate face şedinţe in care li se cere
angajaţilor părerea despre deciziile importante, după
cum poate să le ceară părerea şi prin sugestii scrise
sau prin minisondaje de opinie.
 COMPETENȚA
Care poate fi abordată in mai multe sensuri
 Competenţa profesională – se referă strict la
competenţa managerului (liderului) in domeniul de
specialitate;
 Competenţa organizatorică – se referă la calităţile
managerului (liderului) in privinţa formării de echipe
adecvate (selectarea şi motivarea angajaţilor, formarea
unei structuri in care să fie plasat „omul potrivit la locul
potrivit”);
 Competenţa social-umană – capacitatea liderului de a
intreţine o atmosferă colegială, de a preveni şi rezolva
conflictele de muncă;
• Felul in care liderul priveşte obiectivele grupului. Aici se pot inregistra mai multe poziţii
posibile, de la liderul care se identifică total cu scopurile organizaţiei pană la cel care foloseşte
organizaţia şi resursele sale ca pe un vehicul pentru realizarea intereselor proprii;
• Strategiile de motivare. După cum s-a văzut in capitolele anterioare, acestea pot fi extrinseci,
intrinseci, sau se pot realiza diverse combinaţii intre cele două tipuri de factori.
• Atitudinea faţă de angajat se poate inscrie intr-o gamă diversă de posibilităţi, de la liderul
intransigent (care cere angajaţilor să-şi lase probleme personale la poarta intreprinderii) pană la
liderul paternalist (care foloseşte interesul faţă de oameni ca pe o monedă de schimb, instituind
un pact intre „şeful inţelegător” şi „angajatul conştiincios”) – şi in fine, pană la liderul centrat
necondiţionat pe om.
 LIDER SAU MANAGER
• Liderii – au rolul esenţial de influenţare umană
directă, in cadrul grupurilor de activitate (liderul
este strans asociat cu activitatea grupului);
• Managerii sunt prezenţi la nivelul intermediar, ei
se ocupă mai mult de gestionarea structurilor
organizaţiei şi de amănuntele „tehnice” decat de
angajaţi;
• Conducătorul este cel care are in vedere scopul
general al organizaţiei, precum şi legăturile cu
exteriorul .
 STILURI DE CONDUCERE ŞI
COMUNICARE MANAGERIALĂ
O clasificare cu patru componente a fost realizată de Rensis
Likert11:
Stilul de conducere autoritar-opresiv este cel in care
cuvantul cheie este supunerea; liderul poate avea o
competenţă profesională scăzută in domeniul respectiv.
Liderul e inconjurat de un cerc de şefi de departament
obedienţi. Foloseşte motivatorii extrinseci, este inflexibil in
legătură cu programul şi cu alte detalii, şi aplică sancţiuni
dure (cum ar fi concedierea), in mod arbitrar. Comunicarea
managerială are loc numai pe verticală, de sus in jos. In
schimb, se va dezvolta comunicarea neoficială intre angajaţi,
cu rolul de „sabotare“ a şefului autoritar.
 STILUL DE CONDUCERE
AUTORITAR-OBIECTIV
• Este cel in care cuvantul-cheie este competenţa. Liderul
nu are disponibilitate pentru relaţii personale; el priveşte
rezultatele in mod obiectiv şi organizează cu precizie
procesul de producţie. Acest tip de lider se implică extrem
de mult in activitate şi de aceea nu deleagă autoritatea. Se
situează la o oarecare distanţă de colectiv, deci se vor
stabili relaţii separate conducător - fiecare membru al
echipei; această caracteristică se completează cu faptul că
ii priveşte pe angajaţi ca pe nişte instrumente.
Comunicarea managerială se desfăşoară tot de sus in jos,
dar nu mai există atmosfera de ostilitate din cazul anterior.
 STILUL DE CONDUCERE
DEMOCRAT-CONSULTATIV
• are ca termen cheie relaţiile umane. In acest caz, funcţia de conducere se imbină cu funcţia
de execuţie; consultările cu membrii grupului de muncă sunt periodice (deşi sunt numai
consultări oficiale, tip şedinţă). Sunt folosiţi motivatorii de ambele categorii (extrinseci şi
intrinseci), iar autoritatea se deleagă intr-un mod cunoscut de către angajaţi. Este un lider
raţional, care insă nu pune accentul pe coeziunea grupului de angajaţi. Fluxul comunicării
manageriale are şi sensul de jos in sus iar angajaţii participă parţial la decizie.
 STILUL DE CONDUCERE
DEMOCRAT-PARTICIPATIV
• are ca termen cheie ataşamentul faţă de organizaţie. Liderul e mai curand un mediator-
organizator al grupului de muncă şi al procesului de discuţie⁄decizie; de fapt, echipa este cea
care ia decizia, in problemele care o privesc. Predomină relaţiile şi comunicarea neoficială;
liderul intervine cand apar conflicte, pentru a impăca părţile adverse. Se folosesc motivatorii
intrinseci, iar cei care greşesc sunt ajutaţi de ceilalţi angajaţi să se corecteze.
 STILUL DE CONDUCERE
• ce are ca termen cheie structura PERMISIV LAISSEZ-FAIRE
prestabilită. Liderul are rol de reprezentare
in exterior a organizaţiei şi de simbol al
organizaţiei pe plan intern. El se mărgineşte
in a furniza materialele informative
angajaţilor şi a anunţa momentul de inceput
şi de sfarşit al unei sarcini (ciclu productiv).
Acest stil de conducere poate funcţiona pe o
organigramă clară, cu poziţii, modalităţi de
realizarea sarcinilor, sistem de sancţiuni şi
recompense foarte clar. Comunicarea
managerial este predominant de jos in sus şi
intermitentă, iar intre angajaţi nu poate fi
stabilit un profil clar al comunicării (depinde
exclusiv de sociabilitatea acestora).
 LEGĂTURA INTRE STILUL DE
CONDUCERE ŞI EFICIENŢĂ
Cea mai simplă clasificare a stilurilor de conducere are trei componente: stilul de conducere autoritar, stilul de
conducere democratic şi stilul de conducere permisiv.
• Stilul de conducere autoritar este cel in care angajaţii nu sunt consultaţi aproape in nici o privinţă la luarea
hotărarilor, iar in cazul in care li se dă o sarcină nu sunt intrebaţi cu cine ar dori să lucreze;
• Stilul de conducere democratic este cel in care angajaţii sunt consultaţi in luarea hotărarilor, iar dacă li se dă o
sarcină li se permite să-şi aleagă colaboratorii;
• Stilul de conducere permisiv este cel in care predomină rutina, angajaţii nu sunt consultaţi dar nici nu se iau
hotărari importante, iar activităţile „merg de la sine”;
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE