MODUL 16

TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII

COMPETENTE:
C1-Caracterizarea tehnicilor de nursing si investigatiilor

C2-Asigurarea echipamentelor si materialelor

necesare

C3-Pregatirea pacientului pentru tehnici si investgatii

C4-Aplicarea tehnicilor de nursing si a investigatiilor

C5-Evaluarea starii pacientului dupa efectuarea tehnicii si

investigatiilor
 Tehnici de nursing
 Asigurarea evidentei si miscarii bolnavilor:
-internarea
-externarea
-transferul

 Asigurarea conditiilor de igiena si confort :

• patul si anexele sale,pregatirea patului
• schimbarea lenjeriei de pat cu bolnav in pat
• schimbarea lenjeriei de corp la bolnavul imobilizat,inconstient
• captarea dejectiilor la bolnavul imobilizat la pat
• observarea pozitiei bolnavului in pat
• schimbarea pozitiei bolnavului in pat
• mobilizarea bolnavului
• transportul bolnavului
• alimentatia bolnavului,calcularea ratiei
• alimentare,regimurile alimentare
 Tehnici de nursing

 Masurarea,notarea si reprezentarea grafica a

functiilor vitale si vegetative
• masurarea si notarea respiratiei
• masurarea si notarea pulsului
• masurarea si notarea TA
• masurarea si notarea temperaturii
• greutatea si inaltimea corporala
• masurarea si notarea eliminarilor:diureza,scaun, sputa si
varsaturi
 Tehnici de nursing

 Efectuarea de sondaje,spalaturi,clisme:
• sondajul gastric si duodenal
• sondajul vezical
• spalatura oculara
• spalatura auriculara
• spalatura gastrica
• spalatura vezicala
• spalatura vaginala
• clisma,introducerea tubului de gaze
 Tehnici de nursing

 Ingrijirea plagilor
 Hemostaza provizorie
 Pansamente
 Bandaje
 Punctia venoasa si capilara
 Investigatii
Recoltarea produselor biologice
si patologice pentru examene de
laborator
-recoltarea sangelui
-recoltarea urinei
-recoltarea materiilor fecale
-recoltarea sputei
-recoltarea exsudatului faringian
-recoltarea varsaturilor
-recoltarea secretiilor oculare,otice vaginale
-recoltarea secretiilor purulente din leziuni deschise si colectii
inchise
C1- CARACTERIZAREA TEHNICILOR
DE NURSING SI INVESTIGATIILOR
 Asigurarea evidentei si miscarii
bolnavilor

• internarea
• externarea
• transferul
 Asigurarea conditiilor de igiena si

 Patul pacientului confort

 Calitatile patului

-sa fie comod

-sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat
cerintele de confort ale pacientului, cat si ale
personalului de ingrijire:
lungime 2m, latime 80-90 cm, de la podea pana la
saltea, 60 cm
- sa-i permita pacientului sa se poate misca in voie
-usor de manipulat si de curatat
-calitatile somierei (partea principala a patului)
- sa fie confectionata din sarma inoxidabila, puternica si
elastica, bine intinsa
 Patul bolnavului
 Tipuri de paturi
-pat simplu, cu somiera
-pat cu somiera mobila
- pat ortopedic – are cadranul somierei confectionat din mai multe bucati (3/4
bucati)
-pat pentru sectiile de traumatologie cu utilaje speciale de extensie
-pat universal –pentru majoritatea categoriilor de bolnavi
-pat pentru terapie intensiva avand aparatorile laterale detasabile
-pat pentru sugari si copii prevazut cu gratii mobile sidispozitive de siguranta
 Accesoriile patului
-salteaua – confectionate dintr-o singura, din doua sau trei bucati din burete, material plastic –
care se curtata si se dezinfecteaza mai usor
- pernele – trebuie sa fie in numar de doua: una umpluta cu par de cal, iarba de mare si una
din burete, material plastic sau puf ; dimensiuni: 55cm / 75 cm
- patura – confectionata din lana moale, trebuie sa se poata spala usor
- lenjeria – este bine sa aiba cat mai putine cusaturi; lenjeria necesara – doua cearsafuri, doua
fete de perna, o aleza, musama;
-cearsaful sa fie dintr-o singura bucata cu dimens mari sa poata fi fixat sub saltea;
-musamaua – conf din cauciuc sau material plastic cu rol de a proteja salteaua de diferite
dejectii; dimensiuni:150cm / 110cm
-aleza – acopera musamaua , confectionata din panza va fi cu 15-20 cm mai lata decat
musamaua ptr a o acoperi perfect
• fata de perna – confectionata din acelasi material ca si restul lenjeriei; se va incheia cu snur
in partea laterala sau fara snur, cu deschizatura suprapusa;
- utilaj auxiliar – sprijinitor de perne, rezemator de picioare, aparatoare laterale, coviltir sau
sustinatorul,telecomanda,suport pentru perfuzie,masuta
 Schimbarea lenjeriei de pat si corp la
bolnavul imobilizat,inconstient

Obiective pentru pacient si asistenta:

 Pacientul sa prezinte:
-stare de bine
-confort fizic si psihic
-stare de igiena permanenta
 Pentru asistenta este ocazia de:
-a comunica cu pacientul(verbal,non verbal)
-de a-I da posibilitatea pacientului sa-si exprime sentimentele,sa-si usureze
starea sufleteasca
-de a-l obsreva
-de a-l mobiliza,pentru a preveni complicatiile
-de a-I asigura conditii corespunzatoare de igiena,de relaxare si odihna
 Toaleta bolnavului
 Toaleta pacientului poate fi:
-zilnica-pe regiuni
-saptamanala sau baia generala

 In functie de starea pacientului,acesta

-nu are nevoie de ajutor
-are nevoie de sprijin fizic si psihic
-are nevoie de ajutor partial
-necesita ajutor complet

 Obiective:
-indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat cu
secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate
cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte substante straine care adera la
piele
-deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
-invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism
-produce o hiperemie activa a pielii,favorizand mobilizarea anticorpilor formati in
celulele reticulo-endoteliale din tesutul celular subcutanat.
-toaleta linisteste bolnavul, ii creeaza o senzatie placuta de confort.
 Captarea dejectiilor fiziologice si
patologice
-urina
-materii fecale
-sputa
-varsaturi
Scop:
 observarea caracterelor fiziologice si
patologice ale dejectiilor
 descoperirea modificarilor patologice in
vederea stabilirii diagnosticului
Observarea pozitiei bolnavului in pat

 Scopul: cunoaşterea poziţiilor pe care le iau

bolnavii în pat sau în care aceştia trebuie aşezaţi
pentru îngrijiri, examinări speciale.
 Bolnavul poate avea o poziţie activă, pasivă sau
forţată.

 Poziţia activă: bolnavul se mişcă singur, nu are

nevoie de ajutor.

 Poziţia pasivă: bolnavul este lipsit de forţă fizică şi

are nevoie de ajutor pentru mişcare şi schimbarea
poziţiei.

 Poziţia forţată: bolnavul are o poziţie neobişnuită,

impusă de boală sau de necesitatea efectuării unui
tratament.
 Pozitiile bolnavului
Tipuri de poziţii:

Decubit dorsal :
 Bolnavul este culcat pe spate, cu faţa în sus, fără pernă (este indicată
după puncţie lombară, în unele afecţiuni ale coloanei vertebrale etc.).
 Bolnavul este culcat pe spate, cu o pernă subţire (anemii
posthemoragice, afecţiuni cerebrale etc.).
 Bolnavul este culcat pe spate, cu faţa în sus şi cu două perne (poziţia
obişnuită).
 Pozitiile bolnavului
Decubit lateral (drept sau stâng)
• Bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stânga) cu o pernă sub cap, cu
membrul inferior care este în contact cu sprafaţa patului întins, iar cu celălalt
îndoit şi spatele sprijinit cu o pernă sau un sul (indicată în pleurezii,
meningite ,drenajul cavitatii pleurale,in cursul efectuarii toaletei,schimbarea
lenjeriei,administrarea clismelor,supozitoarelor,masurarea temperaturii pe
cale rectala,punctie lombara,sondaj duodenal).
 Pozitiile bolnavului
Decubit ventral
• Bolnavul este culcat pe abdomen, fără pernă, cu capul întors într-o parte,
braţele de-a lungul corpului, sau flectate şi aşezate la stânga şi la dreapta
capului, cu partea palmară pe suprafaţa patului şi sub glezne se aşază un
sul (indicată la bolnavii inconştienţi, la cei cu escare ale regiunii sacrate,
paralizii etc.).
 Pozitiile bolnavului
Poziţia şezând.
• În pat: bolnavul este menţinut şezând în pat, trunchiul realizând
un unghi de 90° cu membrele inferioare, prin ridicarea somierei
articulate. Gambele sunt în semiflexie pe coapse, sub genunchi se
plasează un sul, iar la picioarele bolnavului se plasează sprijinitorul.
Sub braţe se aşază câte o pernă (poziţie indicată la bolnavii
dispneici, în perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţă
cardiacă, ea favorizând respiraţia.
• În fotoliu: bolnavul este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi
acoperit cu o pătură.
• Poziţia şezând cu gambele atârnate: bolnavul stă la
marginea patului în poziţia şezândă, sub picioare se aşază un
taburet şi va fi protejat contra răcelii cu o pătură (indicată bolnavilor
cu insuficienţă cardiacă).
 Pozitiile bolnavului

Poziţia semişezândă
• Se sprijină spatele bolnavului cu două perne, cu rezemătorul de
spate sau somieră articulată. Sub tălpi se aşază un sprijinitor pentru
ca bolnavul sa nu alunece spre extremitatea distală (poziţia este
indicată în primul ajutor acordat bolnavului cu tulburări respiratorii;
este interzisă bolnavilor cu tulburări de deglutiţie, comatoşilor, în
cursul anesteziei generale).
 Pozitiile bolnavului
Poziţia declivă (Trendelenburg)
Ridicarea extremităţii distale a patului: poziţia decubit
dorsal cu capul bolnavului coborât, realizându-se o
diferenţă de 10-60 cm, între cele două extremităţi. În pat
se protejează capul bolnavului cu o pernă aşezată
vertical (indicată în anemii acute grave, drenaj postural,
hemoragii ale membrelor inferioare şi organelor genitale,
după rahianestezie, după intervenţii ginecologice).
Poziţia proclivă
Se obţine prin ridicarea extremităţii proximale a patului.
  Pozitia ginecologica

Bolnava este aşezată pe spate, coapsele flectate pe abdomen şi

genunchii îndepărtaţi (indicată în examinări ginecologice şi
obstetricale).

 Pozitia genu pectorala

Bolnavul se aşază în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi,
pieptul atinge planul orizontal iar capul este într-o parte (indicată
pentru explorări rectale – rectoscopie, tuşeu rectal).
Schimbarea pozitiei bolnavului in pat
 Scop: dacă menţine timp îndelungat aceeaşi
poziţie, bolnavul este predispus la apariţia unor
complicaţii (escare de decubit, tromboze, embolii
etc.), care-i împiedică procesul de vindecare.
Pentru prevenirea apariţiei acestora, se
recomandă schimbarea poziţiei bolnavului.
 se poate efectua:

 activ -bolnavul îşi schimbă poziţia singur

 pasiv -cu ajutor :bolnavi adinamici,imobilizati,

paralizati,inconstienti,cu aparate gipsate etc
 Mobilizarea bolnavului
 Scop: pentru prevenirea apariţiei unor complicaţii (escare, tromboze) şi
grăbirea procesului de vindecare. Momentul mobilizării este hotărât de către
medic în funcţie de boală, stare generală.

 Obiective:
-normalizarea tonusului muscular
-mentinerea mobilitatii articulare
-asigurarea starii de bine si independenta bolnavului
-stimularea metabolismului
-favorizarea eliminarilor
-prevenirea
complicatiilor(tromboze,pneumonii,escare,contracturi,anchiloze,atrofie
musculara)

Agăţătoare pentru
mobilizare activă
Transportul bolnavului
 Transportul primar – transportul bolnavului la
spital de la locul de muncă, de la domiciliu sau
de la locul accidentului.
 Transportul secundar – transportul
bolnavului de la un spital la altul sau la
domiciliu, de la o secţie la alta, de la servicii de
diagnostic şi tratament, precum şi mutarea lui
de la un salon la altul.
 Categorii de pacienti care trebuie
transportati:
- accidentati,in stare de soc,leziuni ale
memrelor inferioare
- inconstienti,somnolenti,obnubilati
-astenici,adinamici,cu tulburari de echilibru
-cu insuficienta cardio-pulmonara grava,psihici
 Mijloace te transport:
-brancarda(targa)
-carucior
-fotoliu si pat rulant
-mijloace improvizate in caz de urgenta
-ambulanta,aviasan
 Alimentatia bolnavului
“In esenta alimentatia bolnavului nu se deosebeste de a unui om sanatos
care se hraneste rational”
(I. Gontea)
Alimentatia rationala=aportul de alimente in
concordanta cu nevoile
organismului,diferentiate dupa
varsta,munca,stare de sanatate sau de
boala,stare fiziologica
O alimentatie adecvata trebuie sa contina toti
factorii necesari mentinerii vietii si asigurarii
tuturor functiilor organismului in conditii
normale:
-glucide(hidrati de carbon
-proteine
-lipide
-vitamine
-apa si saruri minerale
 Alimentatia pacientului

 Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele

principii:
-inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului-cele
necesate cresterii la copii sau cele necesare refacerii peirderilor prin
consum la adult
-asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare
metabolismului normal,cresterii la copii si celorlalte functii
-favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave
-prevenirea evolutiei nefavorabile in bolile latente,transformarea
bolilor acute in boli cronice si aparitia recidivelor
-consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente
 Calcularea ratiei alimentare
Pentru a calcula aporturile energetice recomandate, trebuie sa tinem cont de
arderile energetice de baza, dar si de arderile energetice induse de situatiile
fiziologice particulare: crestere (stocare de  proteine si de lipide), sarcina (cresterea
fatului si a placentei), perioadele de alaptare etc.
De asemenea, pentru evaluarea nevoilor energetice, trebuie sa se tina cont de
greutatea, inaltimea si activitate fizica a fiecarui individ.
- Barbati intre 20 si 40 de ani (70 kg): 2700 kcal
- Femei intre 20 si 40 de ani (60 kg): 2200 kcal
- Barbati intre 41 si 60 de ani (70 kg): 2500 kcal
- Femei intre 41 si 60 de ani (60 kg): 2000 kcal
Ideal, aportul energetic trebuie repartizat in mod echilibrat, pe toata durata zilei:
intre 20 si 25 % la micul dejun, intre 25 si 30 % la pranz, intre 15 si 20 % la gustari
si intre 25 si 30 % la cina.
Echilibrul alimentar este cel putin la fel de important ca si numarul de calorii
consumate. De exemplu, o persoana care consuma 1500 kcal, dar nu are o
alimentatie echilibrata se poate ingrasa, in timp ce o persoana care consuma 2000
kcal isi poate mentine cu succes greutatea.
 Regimurile dietetice
Alimentatia dietetica=contrubutie la tratarea pacientului prin alimentele
ingerate.Regimurile dietetice sun variate,in funcie de cantitatea si calitatea
alimentelor ce o compun
 Din punct de vedere cantitativ regimurile dietetice pot fi :
- hipocalorice
-hipercalorice

 Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de

imbolnaviri.

 Regimurile dietetice urmaresc:

 punerea in repaus si crutarea unor organe, aparate si sisteme:

   - regim de crutare a intestinului gros – in dizenterie
-    regim de crutare a mucoasei bucale – stomatita;
-    regim de crutare a stomacului – gastrita, ulcer gastric;
-    regim de crutare a ficatului – hepatita, ciroza;
-    regim de crutare a rinichiului – nefrita, glomerulonefrita, insuficienta renala
acuta;
 Regimurile dietetice
 echilibrul unor functii deficitare sau exagerate ale
organismului:
-    in colita de fermentatie – regim bogat in proteine;
-    in colita de putrefactie – regim bogat in carbohidrati;
-    in insuficienta cardiaca – restrictie de lichide

 compensarea unor tulburari rezultate din disfunctia glandelor

endocrine:
-    se va stabili toleranta la glucide in diabetul zaharat; regimul va
corespunde acestei tolerante;

 satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:

-    in boli infectioase – regim bogat in vitamine;
-    afectiuni osoase – regim bogat in calciu;
-    in tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat in
proteine;
   
 indepartarea unor produse patologice de pe peretii intestinali:
mucus, puroi, se pot indeparta cu ajutorul regimului de mere rase
sau morcovi;
 Regimurile alimentare
hidric Indicatii:postoperator,diaree acuta,gastrita acuta
Alimente permise:supe limpezi de legume,ceaiuri,zeama de orez,supe diluate si degresate din
carne,apa fiarta si racita
hidro-zaharat Indicatii:perioada de debut a hepatitei epidemice,insuficienta renala acuta,insuficienta hepatica
acuta,,colecistita acuta,in perioada febrila a bolilor infectioase Alimente permise:suc de fructe
indulcite,ceaiuri indulcite,zeama de compot,zeama de orez
semilichid Indicatii:colecistita subacuta,perioada icterica a hepatitei epidemice,ciroza hepatica,varice
esofagiene,dupa primele zile ale infarctului de miocard
Alimente permise:supe de fainoase,supe de legume,piureuri de legume,fructe coapte,fainoase,sufleuri
de branza de vaci-mese mici cantitativ si frecvente
lactat Indicatii:in primele 3-5zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase,in primele zile dupa hemoragie digestiva
superioara; alimente permise:1000-2000ml lapte,eventual imbogatit cu frisca sau smantana
lacto- Indicatii:dupa puseul acut al ulcerului in remisiune,dupa operatii pe stomac
fainos,vegetar Alimente permise:branza de vaci,oua moi,cas,lapte,piureuri de legume,smantana,frisca,fainoase
ian
hepatic Indicatii:hepatita cronica agresiva,ciroza hepatica decompensata,neoplasm hepatic
Alimente permise:branza de vaci,cas,urda,iaurt,carne slaba fiarta,paine alba
prajita,legume,fainoase,fructe coapte,biscuiti,supe de fainoase,unt1og/zi,ulei20-30g/zi
renal Indicatii:glomerulonefrita acuta difuza,insuficienta renala
Alimente permise:salata de cruditati cu untdelemn,fructe crude coapte,compot,supe de legume si
fainoase,prajituri cu mere,cas,branza de vaci,urda,galbenus de ou,frisca,paine fara sare
cardio- Indicatii:cardiopatii decompensate,hipertensiune arteriala,infarct miocardic acu in a doua saptamana de
vascular boala;.alimente permise:lapte,iaurt,branzeturi,carne slaba fiarta,salata de sfecla,fructe crude sau
coapte,compot,aluat de tarta,dulceata,,unt10g,ulei30g
diabet Indicatii:diabet zaharat:alimente in functie de toleranta la glucude;
alimente cantarite:paine,lapte,cartofi,fainoase,legume uscate,fructe;
necantarite:peste,carne,mezelurioua,supe de carne,sosuri fara faina,ulei
hipocaloric Indicatii –obezitate,hipertensiune arteriala
Alimente permise:240cal-300g branza de vaci ;400cal-lapte,branza de vaci,carne alba,legume,mere;
 Modurile de alimentare a bolnavilor
In functie de starea bolnavului,alimentarea se face
 activ-bolnavul mananca singur in sala de mese sau salon la masa,la pat
 pasiv-bolnavul este ajutat:vor fi hraniti bolnavii
imobilizati,epuizati,adinamici,in stare grava sau cei cu tulburari usoare de
deglutitie

 artificiala-alimentele sunt introduse in organism prin prin mijloace

artificiale :
Se realizeaza :
 pe cale enterala-sonda gastrica sau intestinala
 pe cale parenterala-perfuzie iv
 gastrostoma(deschiderea si fixarea operatoriea stomacului la piele)
 clisma
Scop:alimentarea pacientilor inconstienti,cu tulburari de deglutitie,intoleranta sau
henoragii digestive,operati pe tubul digestiv si glandele anexe,stricturi
esofagiene sau cardiei,in stare grava,negativism alimentar