METALE

Proiect la Ed. Tehnologică

• Metalele sunt elemente chimice cu proprietăți fizice specifice, precum: luciu caracteristic, bun conductor
de căldură și electricitate, ductil și maleabil, și solid la temperatură obișnuită (cu excepția mercurului).

• Fierul, prezentat aici sub formă de fragmente și un cub de 1 cm3, este un exemplu de element chimic care
este un metal

Ibric de cafea rococo, făcut din argint masiv, din 1757, în Muzeul Metropolitan de Artă (New York City)
În tabelul periodic al elementelor 80% sunt metale, unde însă trebuie amintit că trecerea de la categoria
metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat fiind o serie de elemente de tranziție între cele două
categorii numite semimetale.

• Proprietatea metalelor de a fi buni conductori de electricitate se datorează structurii atomice a lor, având
electroni liberi care la apariția unei diferențe de potențial vor avea o mișcare dirijată.
 ALIAJE

Un aliaj este un amestec de 2 sau mai multe metale, dar poate include și nemetale.

Bronzul e un aliaj de cupru și cositor.

Alama – un aliaj de cupru și zinc.
Oțelul – un aliaj de fier și carbon. Cromul și nichelul sunt adăugate pentru a-i mări rezistența la oxidare.
Superaliajele de nichel, cobalt și alte elemente sunt folosite la nave și motoare.
Tombacul sau alama roșie este un nume generic pentru aliaje de cupru cu zinc (max. 18%), bogate în cupru (80-
95%) și de culoare roșie.
• Bilonul este un aliaj de cupru cu foarte puțin argint, rar aur, uneori chiar și staniu, plumb și zinc.
 AURUL

Aurul, argintul și platina se găsesc în stare pură, iar frumusețea, raritatea și stabilitatea lor chimică le fac foarte
valoroase.
• Aurul nu își schimbă culoarea și nu se corodează. Este cel mai ductil metal; el se poate lamina în foițe de 0.1
microni. Din 1 g de aur se poate obține o sârmă de 2 km[1]. E un bun conductor electric. În prezent, aurul se
folosește ca etalon internațional de valoare, monetărie, pentru confecționarea bijuteriilor și a obiectelor
religioase, la plombe dentare, ecrane pentru radiații electromagnetice și circuite electronice.
 ARGINTUL SI PLATINA

Argintul, cel mai răspândit metal prețios, are multe proprietăți similare cu ale aurului, dar este mai ușor și
se oxidează mai repede.
• Platina are un punct foarte înalt de topire și nu se oxidează.
Titlul unui metal prețios Modificare
• Titlul unui metal prețios arată conținutul de metal prețios fin al unui aliaj, exprimat în miimi. Titlul se mai poate exprima în
carate. Pentru metale, 1 carat înseamnă a 1/24-a parte. Aurul pur are 24 de carate; aur de 18 carate înseamnă 18 părți aur și șase
părți alte elemente, folosite de obicei pentru mărirea durității aliajului.

Marcarea Modificare
• Marcarea aurului, argintului și platinei este cea mai veche formă de protecție a consumatorului. Marcarea metalelor prețioase și a
aliajelor acestora este operațiunea de atestare a conținutului de metal prețios fin prin aplicarea marcii de titlu, a mărcii de garanție
proprie a producatorului intern, a importatorului și/sau a vanzatorului cu amănuntul ori, dupa caz, a marcii de certificare.
• Marca de garanție proprie – semn individual înregistrat la Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorilor, care se aplică
pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase sau din aliajele acestora de către producătorul intern, importatorul sau vânzătorul
cu amanuntul.
• Marca titlului – semnul convențional, diferit în funcție de titlul metalului prețios, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din
metale prețioase și aliajele acestora.
• Marca de certificare – semn convențional care se aplică pe bijuterii și pe obiectele din metale prețioase sau aliaje ale acestora de
către Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, în cazul în care producătorul intern, importatorul și/sau vânzătorul
nu sunt autorizați sau nu doresc să își aplice marca de garanție proprie, la cererea acestora.
• Marca oficială garantează că piesa a fost testată și de altcineva decât de producător și se conformează standardelor de puritate.
 ALIAJ

• Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe elemente chimice, din care cel puțin
unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare. Proprietățile fizice și chimice ale aliajelor sunt în
general diferite de cele ale substanțelor componente, uneori semnificativ. Majoritatea metalelor de folosință zilnică
sunt de fapt aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual „fier” este aproape întotdeauna un oțel cu conținut
redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în care mai intră cupru și argint.
• Elementele constituente ale aliajului sunt măsurate de obicei în procente de masă pentru aplicații practice și în
fracții atomice pentru studii științifice de bază. Aliajele sunt de obicei clasificate ca aliaje substitutive sau
interstițiale, în funcție de aranjamentul atomic care formează aliajul. Ele pot fi clasificate în continuare ca fiind
omogene (constând dintr-o singură fază) sau eterogene (constând din două sau mai multe faze) sau
intermetalice.onținut
Aliajul anticoroziv (rezistent la intemperii și factori chimici agresivi)
Aliajul inoxidabil (nu oxidează, nu se combină cu oxigenul, nu ruginește)
Aliajul antifricțiune (cu un coeficient de frecare mic, frecare redusă, folosit la fabricarea cuzineților)
Aliajul de lipit (care este folosit în procese tehnice de lipire, frecvent sub acțiunea căldurii)
Aliajul dur (cu duritate mare)
Aliajul refractar (care rezistă la temperaturi mari, de exemplu la peste 1.500 °C)
Aliaj ușor (cu o densitate relativ mică)
Aliaj foarte ușor
Aliaj tipografic (folosit în realizarea caracterelor de tipografie)
Aliaj ușor fuzibil (care se topește ușor, la temperatură relativ mică)
• și altele.
 PROPRIETĂȚI ALE ALIAJELOR

Temperatura de topire – la majoritatea aliajelor este mai scăzută decât temperatura de topire a metalelor componente.
Exemplu: Aliajul compus din 35 părți de staniu (cositor) și 65 părți de plumb se topește la 190 °C, pe când staniul, cu
punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se topește la 232 °C.
Densitatea aliajului – are o valoare intermediară față de densitățile metalelor componente.
Duritatea aliajului – este mai mare decât a fiecărui metal luat separat. Exemplu: Aliajul wolframului cu carbonul,
împreună cu mici cantități de cobalt și alte metale, are duritatea diamantului și îl înlocuiește pe acesta într-o serie de
lucrări tehnice.
Rezistența mecanică a metalelor crește prin aliere.
• Rezistența la coroziune se mărește. Exemplu: oțelul cu crom este foarte rezistent la ruginire și la acțiunea acizilor.
 I MPO RTA N ȚĂ ECO N OM I CĂ

Faptul că au temperatura de topire mai mică decat cea a componentelor face ca aliajele să fie mai ușor prelucrabile
(mai ieftin).
O importanță economică deosebită o au aliajele feroase numite oțeluri și fonte; acestea sunt aliaje ale fierului cu
carbonul (un nemetal):
oțelurile conțin 2,14 % carbon
fontele au 2,14/4,5 % carbon
Aliajele care conțin o cantitate mai mare de cupru sunt:
alamele, aliaje ale cuprului cu zincul
bronzurile, care pot fi aliaje cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-aluminiu etc.
Un aliaj des utilizat, pe bază de aluminiu, este duraluminiul, care conține cupru, magneziu, sau și siliciu în cantități
mici.
• Aliajele au duritate mai mare decat duritățile metalelor componente