INTERVIUL

MOTIVAȚIONAL

TEHNICI PSIHOTERAPEUTICE PENTRU

PROMOVAREA ȘI MENȚINEREA
SCHIMBĂRII
INTERVIUL
MOTIVAȚIONAL

stil terapeutic de abordare a

ambivalenței și promovare a
schimbării, cu aplicabilitate directă în
terapia comportamentelor adictive
 MOTIVAȚIA

Probabilitatea ca o persoană să
aleagă, să inițieze, să continue
și să mențină o anumită
strategie specifică, în vederea
realizării unei schimbări.
 MOTIVAȚIA
ESTE: NU ESTE:
A fi pregătit să realizezi la
O trăsătură sau o
un moment dat o schimbare
caracteristică a
Variabilă în timp, personalității
depinzând de moment și de
context Stabilă și de neschimbat
în timp
Influențată de interacțiunea
dintre client și terapeutul său Îndeplinirea strictă de
către client a sfaturilor și
În parte, responsabilitatea
sugestiilor terapeutului
terapeutului
 CICLUL SCHIMBĂRII

Ciclul schimbării – Prochaska, DiClemente

– este un model transteoretic (realizat prin
combinarea mai multor modele teoretice
privind schimbarea)
Modelează schimbarea voluntară a unui
comportament
Abordează schimbarea ca pe un proces, nu
ca pe un eveniment
 Ciclul SchimbĂrii
Prochaska & DiClemente

leşire Recădere
Menţinere lntrare

Acțiune

leşire Precontemplare

Pregătire Contemplare

leşire
leşire
 Ciclul SchimbĂrii

 PRECONTEMPLARE – “Nu mi se pare nimic în neregulă la

consumul meu de… Nici nu mă gândesc să schimb ceva.”
 CONTEMPLARE – “Poate că ar fi bine să fac o schimbare.”
 PREGĂTIRE – “Intenționez să opresc/scad consumul de…
începând de la…”
 ACȚIUNE – “Am oprit/scăzut consumul de…”
 MENȚINERE – “Nu am mai consumat/am scăzut consumul
de ceva timp și aplic cu succes alternativele mele.”
 RECĂDERE – revenirea la comportamentul problematic.
Ciclul SchimbĂrii
Prochaska & DiClemente
 PRECONTEMPLATIV

 Clienții nu se angajează în modificarea

comportamentului adictiv deoarece nu consideră că au
probleme sau consideră că le pot controla;
 pot fi persoane neinformate despre dependenţa lor sau
persoane care se opun activ informării;
 apelează la tratament sub presiunea unor factori externi
(familie, probleme legale etc.), având ca obiectiv
diminuarea sau dispariţia presiunii, măcar temporar,
însă, o dată ce presiunea externă este diminuată, reiau
imediat comportamentul şi stilul de viaţă anterior;
 consideră că problemele lor se datorează unor factori ca
familia, societatea, destinul etc.
 CONTEMPLATIV
 clienţii sunt conştienţi că există o problemă şi iau în
considerare posibilitatea de a renunţa la comportamentul
adictiv;
 nu sunt deocamdată pregătiţi să facă un angajament ferm
în schimbare;
 pacienţii fac eforturi pentru a înţelege problema pe care
o au, cauzele acesteia, consecinţele şi posibilităţile de
tratament şi manifestă nevoia de a vorbi despre aceasta;
 rezultatul balanţei decizionale face să apară treptat
aspectele negative ale dependenţei în viaţa pacientului.
 ETAPA DE PREGĂTIRE

 clientul ia decizia de a se angaja în renunţarea la

comportamentul adictiv, realizând chiar mici schimbări
de comportament în acest sens (ex. micşorează doza de
heroină);
 se informează asupra mijloacelor medicale şi
psihosociale care îl pot ajuta în procesul de schimbare;
 apare “angajarea în abstinenţă”, care transformă intenţia
şi eforturile clientului într-o formă coerentă;
 clientul continuă evaluarea propriei personalităţi şi
evaluarea problemelor sale şi se simte din ce în ce mai
sigur în decizia sa de schimbare;
 reevaluarea personală este centrată mai mult pe viitor şi
mai puţin pe trecut.
 ETAPA DE ACŢIUNE

 apar schimbări de comportament şi de mediu,

având ca scop final depăşirea dependenţei;
 acest stadiu impune un angajament important şi o
cantitate considerabilă de timp şi energie;
 posibile manifestări de sevraj
 stări de craving frecvente;
 implică schimbările de comportament cele mai
evidente.
 ETAPA DE MENŢINERE

 pacienţii continuă activ schimbarea comportamentului adictiv,

încearcă să conserve şi să consolideze reuşitele semnificative
realizate în stadiile anterioare;
 de asemenea, încearcă prevenirea potenţialelor recăderi în
comportamentul adictiv;
 acest stadiu este marcat de frica de recădere şi de frica de
schimbare, poate crea un stil de viaţă excesiv rigid şi
structurat, indivizii comportându-se ca şi când orice
schimbare a noilor reguli de comportament poate implica o
recădere;
 nu poate fi stabilit dacă acest stadiu este urmat de etapa
următoare de finalizare sau dacă putem vorbi doar despre un
stadiu de menţinere a abstinenţei/a schimbării pe viaţă.
O persoană care dorește să realizeze o
schimbare parcurge de obicei acest ciclu de mai
multe ori.

Fiecare intrare și iesire din ciclu aduce

persoanei noi informații despre propriile
dificultăți în realizarea și menținerea schimbării,
despre ce strategii funcționează și ce ar avea
nevoie pe viitor pentru a avea mai mult succes
 Spirala schimbĂrii
EXPERIENȚA DE ÎNVĂȚARE

REINTRAREA
ÎN CICLUL
SCHIMBĂRII

RECĂDERE

INIŢIEREA
SCHIMBĂRII
 Comparatie intre abordarea de tip confruntativ si Interviul
MotivaȚional
ABORDAREA CONFRUNTATIVĂ
 Acceptarea faptului că clientul are o
problemă și existența unui diagnostic
sunt văzute ca esențiale pentru schimbare
 Se pune accentul pe patologia personală
ca sursă a limitării capacității de judecare
si control
 Terapeutul prezintă consecințele
problemei clientului, pentru a-l convinge
să accepte diagnosticul
 Rezistența este văzută ca o negare a
problemei și ca un element care necesită
a fi confruntat
 Rezistența este întâmpinată cu
confruntare și corectare
 Obiectivele tratamentului și strategiile
pentru schimbare sunt prescrise de
terapeut
INTERVIU MOTIVATIONAL
 Evitarea etichetării, acceptarea etichetei
sau a diagnosticului nu sunt esențiale
pentru producerea schimbării
 Se pune accentul pe alegerea personală și
responsabilitatea clientului în alegerea
viitorului
 Terapeutul conduce o evaluare obiectivă și
încurajează clientul să-și exprime propriile
îngrijorări legate de problema sa
 Rezistența este văzută ca un pattern de
comportament interpersonal.
Responsabilitatea pentru apariția
rezistenței este împărțită între client și
terapeut
 Rezistența este întâmpinatî cu reflectare
 Obiectivele și strategiile pentru schimbare
sunt obiectul negocierii între client și
terapeut
Cele 5 principii care guverneazĂ MI

- Ascultarea empatică și reflexivă

-Evidențierea discrepanței între comportamentul
prezent și obiectivele clientului
-Evitarea confruntării directe

-Evitarea abordării rezistenței și ambivalenței de

pe poziții de confruntare
- Creșterea sentimentului de autoeficiență în a se
confrunta cu obstacole și în a reuși să se schimbe
 Fazele Interviului MotivaȚional
Faza I:
- Clarificarea și rezolvarea ambivalenței
- Construirea motivației pentru schimbare

Faza II:
- Consolidarea schimbării
- Dezvoltarea unui plan de acțiune
Faza III:
- Monitorizarea și încurajarea menținerii schimbării
- Prevenirea recăderilor și utilizarea alunecărilor și recăderilor
ca oportunități de învățare
 Strategii de crestere a motivaȚiei.
PRECONTEMPLARE

 Stabilirea contactului cu clientul, crearea relașiei

terapeutice (respect, solicitarea permisiunii de a pune
întrebări și de a oferi feed-back)
 Stimularea clientul de a se gândi la propriul
comportament (de consum), de a formula întrebări
asupra riscurilor posibile
 Facilitarea realizării legăturii între
consum/comportament și probleme
 Exprimarea îngrijorării/interesului și verificarea
posibilității unor întâlniri viitoare
 Strategii de crestere a motivaȚiei.
CONTEMPLARE

Normalizarea ambivalenței
Ajutarea clientul în a înclina balanța
decizională înspre schimbare
Stimularea și încurajarea formulării de
declarații automotivante și reamintirea lor în
rezumatul întâlnirii
Stimularea și încurajarea formulării de
declarații pozitive privind stima de sine și
autoeficiența în ceea ce privește competențele
și șansele de realizare a schimbării
 Strategii de crestere a motivaȚiei.
FAZA DE PREGĂTIRE

 Explorarea, împreună cu clientul, a așteptărilor sale

față de tratament și a modului în care înțelege el
propriul rol în acest proces
 Clarificarea obiectivelor clientului
 Negocierea schimbării/ planului de tratament /
obiectivelor de tratament (SMART).
 Identificarea și discutarea posibilelor obstacole care
stau în calea schimării și identificarea modurilor de a
le depăși
 Ajutarea clientul în mobilizarea supotul social
disponibil, de care are nevoie
 Strategii de crestere a motivaȚiei.
Faza de acȚiune

 Angajarea clientului în procesul schimbării

efective și formularea de aprecieri pozitivepentru
eforturile sale
 Recunoașterea și validarea dificultății schimbării,
mai ales în primele faze ale punerii ei în practică
 Ajutarea clientului în identificarea situațiilor de
mare risc, prin analiza funcțională
 Ajutarea clientul în crearea unor strategii de a face
față situațiilor de mare risc
 Strategii de crestere a motivaȚiei.
FAZA DE MENȚINERE

 Oferirea de suport pentru schimbările realizate

 Oferirea de aprecieri pentru hotărârea,
determinarea și eficiența clientului
 Ajutarea clientului în a exersa și pune în practică
noile strategii de a face față situațiilor de risc
 Ajutarea clientului în a-și construi un plan în caz
de urgență
 Reevaluarea obiectivelor pe termen lung pe care
clientul și le-a propus
 Cinci strategii pentru fazele initiale ale IM

 Intrebările deschise

 Ascultarea reflexivă

 Declaraiile suportive

 Rezumarea

 Extragerea declarațiilor motivaționale

 Actiuni in faza a doua de aplicare a
Interviului Motivational

 Stabilirea obiectivelor SMART

 Considerarea opțiunilor

 Conceperea unui plan + plan de urgență

 Obiectivele SMART

Specifice
Măsurabile
Acceptate de comun acord
Realiste
Timp (încadrate în timp)
 Stabilirea de recompense

 Schimbarea este un proces dificil!

 Schimbarea poate fi ușurată, dacă există posibilitatea obținerii
unor recompense

Caracteristicile recompenselor
 Personalizate
 Destul de importante pentru a fi motivante
 Variate
 Concrete, disponibile, usor de obținut
 Oferite regulat
 Alunecare vs. recĂdere

 ALUNECAREA: consum izolat și incidental duăa o

perioadă de abstinență, cu revenire la abstinență

 RECĂDEREA: reluarea pattern-ului de consum la

niveluri similare sau chiar superioare celui anterior
atingerii abstinenței
 Alunecare vs. recĂdere

 Nu semnifică, în mod necesar, eșecul.

 Este o regulă, mai degrabă decât o excepție.
 Este parte a procesului de învățare.
 Poate fi considerată o oportunitate de identificare a
triggerilor și a situațiilor de mare risc.
 Poate oferi informații importante despre cât de realiste sunt
obiectivele, cât de eficiente au fost unele strategii.
 Poate aduce clientul într-un stadiu inițial al ciclului
schimbării.
 Efectul de violare a abstinenȚei

 Se referă la starea consumatorului care a menținut

abstinența, în cazul producerii unei alunecări.

 gânduri: “dacă tot am început, atunci o duc până la

capat”; “am pierdut tot ce am muncit până
acum”
 sentimente: vină, tristețe, furie
 comportament: adâncirea alunecării și creșterea
posibilității de recădere
 Planul În caz de urgenȚĂ

 Ce pot face pentru a preîntâmpina transformarea

alunecării într-o recădere?

- Tehnici de relaxare
- Schimbarea gândurilor (declarații pozitive)
- Suport social (prieteni, terapeut)
- Activități alternative (care să ofere o distragere și să fie
plăcute și dinamice)