IMPLEMENTAREA CURRICULUMULUI

 O dată ce un curriculum a fost dezvoltat, el trebuie

implementat imediat, dacă răspunde nevoilor
educabibilor și societății;
 Adeseori, C nu este implementat, deoarece nu există

planuri de a le incorpora în programe educaționale ale

școlilor.
CAUZE:
 Wiles, Bondi (2007), 90% din noua curricula nu e

implementată deoarece cadrele didactice nu au abilități

manageriale și cunoștințele necesare de a pune în
aplicare noul curriculum.
 Strategii de gândire rigidă;
 CD pot fi copleșite de schimbări;
 Preferința pentru moduri de lucru pe care le stăpânesc, decât
acceptarea unor moduri noi;
Natura implementării
curriculumului
 Bishop, L., (1976), Implementarea necesită
restructurare și înlocuire; ajustarea obiceiurilor
personale, a modurilor de comportament, a spațiilor de
învățare, a curriculei existente, a modului de planificare.

 CD trebuie să fie confortabile cu riscurile, să

depășească anumite granițe educaționale. Kotter:
Acțiunea este oportunitatea de a căuta și de a-ți auma
riscuri, toate ghidate de o viziune la care oamenii
aderă/o înțeleg.
 Dorința cu care noul C este acceptat depinde de calitatea
planificării inițiale și de precizia etapizării dezvoltării curriculare.
 Implementarea a devenit o preocupare majoră începând cu
1980, când s-au cheltuit milioane de dolari pe proiecte
curriculare ce au eșuat.
 Sarason: tb să ținem cont de 2 categorii de factori:
- înțelegerea schimbării organizaționale și cum se potrivesc noile
informații în contextul real.
- înțelegerea relației dintre curriculă și contextul socio-educațional
(structura școlii, tradițiile, relațiile de putere etc).
Cum putem convinge cadrele didactice să
accepte schimbarea?
 Schimbarea aduce anumite recompense;
 Indicarea implicațiilor negative ale lipsei de acțiune;
 Precizarea legăturilor cu curriculum deja implementat

 Succesul implementării unui curriculum depinde de:

-oameni
-programe
-procese
 Multe sisteme educaționale sunt organizate ierahic.
Deciziile sunt luate de la vârful piramidei și ulterior
sunt implementate.
 Ierarhia trăiește prin reguli, proceduri ce accelerează
luarea deciziilor. Oamenii sunt reticenți în a se
implică în moduri de gâdire și acțiune fără aprobarea
superiorilor.
 În aceste sisteme vorbim de complianță și rezistență
în acceptarea noilor programe curriculare.
Avem nevoie de noi tipuri de organizații, care să
funcționeze ca și rețele,....ca un sistem solar (Kotter).

Un astfel de sistem este ca o pânză de paianjen, ce

poate genera inovație. Nu exclude ierarhia, dar este
complementară prin agilitate și viteză. Astfel de
organizații gândesc outside the boxes și produc
inovații cu maximă eficiență.
Incrementalismul
 Care este scopul și valoarea schimbării?
 Va îmbunătăți acțiunile pedagogice și
curriculare ale cadrelor didactice și
învățarea elevilor?
 Cum definim calitatea? (achiziția celor
mai noi materiale, resurse, manuale etc
este o presupoziție falsă
 Procesul de implementare necesită un control
al mentalităților. Există diferite grupuri de
putere: politicieni, părinți, membri ai
comunității, grupuri religioase, cadre
didactice.
 Politicienii=a face școlile rentabile, nu
curriculum
 Mediul de afaceri=a pregăti tinerii pentru
integrare la anumite locuri de muncă
Comunicarea
 Cunoașterea canalelor de comunicare
(verticală/orizontală)
 Cultura colaborativă (Fullan,
Hargreaves): indivizii își asumă riscul de
a greși, de a trăi în nesiguranță, au
dorința de a implementa programe
relevante și valori educaționale.
Sprijin/suport
 Pentru a facilita implementarea, designerii
curriculari trebuie să ofere suport pentru
implementarea inovațiilor curriculare.
 Ex: imbunătățirea învățării elevilor. (Cd
trebuie să cunoască foarte bine C, noi
abordări de instruire, cum să folosească
mediul de instruire, stilurile de învățare ale
elevilor+schimbarea formării inițiale.
 Necesitatea dezvoltării unor comunități de învățare profesională
 Necesitatea sprijinului financiar în implementarea diverselor
măsuri (alocare de fonduri pentru achiziția unor materiale, plata
specialiștilor, investiții in formarea CD etc)
 Necesitatea unei relații de încredere între actorii implicați
Implementarea ca proces al
schimbării
 Ce se întâmplă când se produce schimbarea?
 Care este valoarea și rolul schimbării?
 Ce îi motivează pe oameni cu adevărat să se schimbe?
 Pot oamenii anticipa consecințele schimbării?
 Sunt toate aceste consecințe benefice prntru elevi, CD, parinți
etc?
 Se implică oamenii în procesul schimbării din aceleași motive?
 Devin școlile prin schimbare mai inovative și eficiente?
Implementarea cu succes a
schimbărilor curriculare
 Inovațiile proiectate pentru a îmbunătăți
performanțele elevilor să fie bazate pe studii (nu pe
faptul că sunt populare)
 Inovațiile de succes implică schimbarea structurii
tradiționale a școlii
 Inovația trebuie să fie potrivită pentru mare parte din
CD
 Procesul de schimbare trebuie să fie mai degrabă
organic, decât birocratic
 Evitați sindromul fă ceva, orice
Tipuri de schimbări
1. Abordări moderne în implementarea
curriculumului
2. Abordări postmoderne în
implementarea curriculumului
Abordări moderne
 Persoanele care aderă la abordările moderne acceptă că există
diferite reguli și proceduri pentru crearea, dezvoltarea și
implementarea unei noi C
 Tipuri de schimbare:
-substituție: un element poate fi înlocuit cu altul
-alterarea: introducerea, în materialele existente a noi conținuturi,
itemi, proceduri ce par minore
-perturbările: ex schimbările de orar
-restructurările: aceste schimbări conduc la schimbarea întregului
sistem (asumarea unor noi roluri ale CD; team teaching)
-schimbări orientate pe valori: schimbări fundamentale în filosofia
CD sau a orientărilor curriculare
Abordări postmoderne
 Caracterizate de schimbări rapide, uneori
haos, nesiguranță
 Dă impresia uneori de improvizație
 Scoala=arta interpretării
 Abordările moderne: identificare de soluții
precise
 Abordările postmoderne: utilizarea ideilor
pentru schimbare, adaptare, flexibilitate
Rezistența la schimbare
Obstacole în fața schimbării:
-lipsa sentimentului de proprietate/ownership
-lipsa beneficiilor
-creșterea volumului de muncă
-lipsa sprijinului administrativ
-singurătatea
-nesiguranța
-incongruența normelor
-plictiseala
-haosul
-opoziția la schimbări mari
Etapele schimbării
1. Inițierea: pregătirea școlii pentru
inovațiile planificate: cine va fi implicat,
care sunt resursele, care este tipul de
sprijin așteptat, care sunt resursele
financiare necesare.
SPAȚIU DE ACȚIUNE=implică capacitate

civică, capacitate profesională și bani

 2. Implementarea
 Prezentarea inovării, a crea sentimentul că se
potrivește, asumarea rolurilor de toți cei
responsabili, discuții, identificare de soluții,
crearea de comunități de învățare
 Colegialitate, schimb de idei, încredere,
sprijin, ajutor, învățare la locul de muncă,
obținerea de rezultate, satisfacții
 3. Păstrarea/menținerea schimbării
 Monitorizarea inovațiilor după ce au fost
implementate
 Dezvoltarea și păstrarea motivației CD,
a pasiunii, dedicării, a componentei
emoționale, a atașamentului pozitiv