“Jocul pe care-l jucăm

este să ne prefacem
şi ne prefacem
că de fapt noi nu ne prefacem.
Ne facem
că uităm cine suntem,
şi apoi uităm
că noi am uitat. Cine suntem noi de fapt?”
Bernard Gunter
 Un obiect sau un fenomen se defineşte în mod
recursiv, dacă în definiţia sa există o referire la el
însuşi.

 În programare, recursivitatea este implementată cu

ajutorul subprogramelor.
 Un subprogram este recursiv dacă el se autoapelează
(când subprogramul este lansat în execuţie, se fac
apeluri la el însuşi).
 Trebuie să concepem o funcţie recursivă din două ramuri:
◦ - prima ramură a definiţiei recursive cuprinde una sau mai multe
definiţii directe (o valoare iniţială cunoscută)
Această parte din definiţiile recursive este esenţială şi face
ca procesul de calcul să se oprească după un număr de paşi. Ea se
numeşte condiţie de oprire sau terminare.
◦ - a doua ramură a definiţiei recursive cuprinde descrierea
operaţiilor care se fac la un pas oarecare al algoritmului.(formula de
recurenţă)
 Orice subprogram recursiv trebuie să se execute,
cel puţin o dată, fără a se autoapela. Condiţia de
oprire se va scrie pentru valori extreme ale mulţimii
valorilor de testat.
 Autoapelurile trebuie să conducă spre situaţia
(situaţiile) în care subprogramul se execută direct
(fără autoapel).
 La activarea unui subprogram, se salvează în stiva
procesorului (stack):
◦ valorile parametrilor transmişi prin valoare şi adresele
parametrilor transmişi prin adresă;
◦ valorile variabilelor locale în subprogram;
◦ adresa de revenire din subprogram.
 În cazul subprogramelor recursive mecanismul este, bineînţeles,
acelaşi. La fiecare apel al subprogramului, se va aloca în stivă un nou
nivel unde se va salva setul de valori (parametri, variabile locale,
adresa de revenire) corespunzătoare stării curente a execuţiei
subprogramului.
 De subliniat faptul că, deşi parametrii şi variabilele locale au, pentru
toate apelurile, aceeaşi identificatori, valorile lor diferă de la o execuţie
la alta. În referirile la identificatori, valorile acestora corespund
întotdeauna ultimului set de valori salvate.
 La terminarea execuţiei unui apel recursiv, se reia ultima execuţie
întreruptă, în stivă fiind activ setul de valori corespunzătoare
acesteia.
 Ideea de bază a recursivităţii este aceea că fiecare nou
autoapel al funcţiei (autogenerarea unui nou proces
de acelaşi fel) ne apropie de soluţia finală, care
corespunde valorii iniţiale cunoscute.