UNIVERSITATEA ALEXANDTRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZARE BIOCHIMIE

IGIENA SISTEMULUI
DIGESTIV
STUDENȚI AN I, GRUPA B
HUMĂ CRINA ISABELA
LASLĂU IULIA NICOLETA
 INTRODUCERE

”DIGESTIA ESTE BAROMETRUL

SĂNĂTĂȚII”
  VIRGINIA FAUR
 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE
SISTEMULUI DIGESTIV
Sistemul digestiv cuprinde
totalitatea organelor (tubul digestiv
și glandele anexe) în care se
realizează digestia alimentelor și
absorbția nutrimentelor; în tubul
digestiv au loc prelucrarea
mecanică, fizică și chimică a
alimentelor, absorbția lor și
eliminarea resturilor nedigerate.
 CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucală este primul segment Dinţii sunt cele mai dure formaţiuni osoase;
al tubului digestiv, reprezentând locul Sunt implicați cu precadere în masticație;
unde începe digestia. Împreună cu digestia chimică realizată prin acțiunea
Pe lângă digestie, cavitatea bucală salivei formează la acest nivel bolul alimentar.
îndeplineşte și alte funcţii cum ar fi:
respiraţie, limbajul articulat, mimică.
FARINGE, ESOFAG, STOMAC

• Faringele este cale comună şi pentru

alimente şi pentru aer.
• Esofagul este porţiunea din tractul
digestiv care leagă stomacul cu faringele.
• Stomacul - este un organ cavitar, plasat
în loja gastrică în abdomen și reprezintă
segmentul cel mai dilatat al tubului
digestiv
INTESTINUL SUBȚIRE ȘI INTESTINUL GROS
• Intestinul subțire este segmentul cel mai lung al
tractului digestiv, măsurând un diametru de 2. 5
cm și o lungime de până la 6 m, de la orificiul
pilor până la valvula ileo-cecala.
• La nivelul intestinului subțire, chimul gastric
este transformat în chil intestinal prin
intermediul unui complex de procese, fiind
absorbiți aproximativ 90% din nutrienții pe care
organismul îi primește ulterior în urma digestiei.
•   Intestinul gros este ultimul segment al tubului
digestiv, având un calibru superior intestinului
subțire și o lungime de până la 1. 6 m, cuprins
între valvula ileo-cecala și anus.
 GLANDELE ANEXE

GLANDELE SALIVARE FICATUL ȘI PANCREASUL

TUNICILE TUBULUI DIGESTIV

• Tubul digestiv, de la esofag la orificiul

anal, este format din 4 straturi sau
tunici. Fiecare tunică conţine un ţesut
dominant. Cele 4 tunici, de la interior
spre exterior, sunt:
1. mucoasa
2. submucoasa
3. musculara
4. seroasa
DIGESTIA BUCALĂ, GASTRICĂ, INTESTINALĂ

• Prin digestie se înţeleg toate

transformările fizice şi chimice pe care le
suferă alimentele în tubul digestiv, pentru
a fi capabile să străbată mucoasa acestuia
şi să ajungă în limfă.
• La om digestia este extracelulară, având
loc în cavitatea tubului digestiv. Digestia
intracelulară se întâlneşte doar ocazional,
având rol în apărare (leucocitele care
fagocitează particulele străine) sau în
remaniere osoasă (osteoclastele).
 FACTORII CU POTENȚIAL VĂTAMĂTOR
• Factori imunologici – sistemul imunitar
slăbit, defecte ale imunității locale la
nivel de mucoasă
• Factori ereditari - predispoziția genetică
• Factori de mediu
• Factorul alimentar
• Factorul psihoemoțional - stresul
• Factori chimici endogeni
• Fumatul ,consumul excesiv de alcool,
cafea și substanțe energizante
• Factorul infecțios – infecțiile și
parazitozele
 AFECȚIUNILE SISTEMULUI DIGESTIV

Stomatitele sunt inflamaţii ale mucoasei bucale.

Ele apar din cauze diferite: infecţii virale sau
bacteriene, în cursul unor boli (pelagra, scorbut,
leucemie), în intoxicaţii cu plumb, mercur şi
arsenic.

Boala ulceroasă întrunește ulcerele cu

localizare gastrică sau duodenală, ce presupun
apariția de leziuni la nivelul straturilor ce
alcătuiesc stomacul și duodenul, însoțite de
fibroză și, în final, de formarea de cicatrici.
Boala ulceroasă este favorizată de hiperaciditate și de
STOMATITA AFTOASĂ
infecția locală cu Helicobacter pylori.
 Ciroza hepatică este o suferinţă cronică
a ficatului, cu evoluţie progresivă,
caracterizată prin dezorganizarea
arhitecturii hepatice, ţesutul conjunctiv
structurându-se în benzi de scleroză.
Hepatitele acute cu virus B şi C pot
determina hepatite cronice, care apoi
degenerează în ciroza hepatică.

Litiaza biliară este o afecţiune

provocată de dezvoltarea unor calculi
biliari în veziculă sau în căile biliare
extra- sau intrahepatice şi a căror
prezenţă poate să nu se manifeste
clinic sau poate să se însoţească de o
simptomatologie zgomotoasă.
Pancreatita acută reprezintă inflamaţia
acută a pancreasului. Enzimele eliberate
interstiţial provoacă autolezarea
pancreasului. Evoluţia este variabilă şi,
iniţial, dificil de prevăzut. Forma acută
catarală survine în cursul bolilor
infecţioase. Cea mai severă este forma
hemoragică necrotică, care este deseori
letală.
Giardiaza - constituie parazitoza umană
cea mai frecventă. Este produsă de
parazitul giardia lamblia aparţinând
clasei Flagellata. Sediul parazitului este
intestinul subţire (duoden) unde poate fi
depistat sub formă vegetativă sau
chistică.
 MĂSURI DE IGIENĂ ȘI PREVENȚIE A AFECȚIUNILOR
SISTEMULUI DIGESTIV
Alimentația trebuie să fie cât mai variată și
să evite alimentația unilaterală. Excesul de
glucide determină îngrășare și tulburări în
dezvoltarea sistemelor osos, muscular și
nervos.
Alimentația trebuie să se facă la ore fixe,
pentru ca organele digestive să lucreze
ritmic și pentru a li se asigura perioade de
odihnă. Astfel, micul dejun, prânzul și cina
trebuie să fie luate întodeauna luate la
intervale de timp 4-5 ore.
 OBIECTIVELE IGIENII SISTEMULUI DIGESTIV 

• Evitarea meselor bogate din punct de vedere cantitativ ;

• Evitarea condimentelor iritante pentru sistemul digestive și înlocuirea lor cu ierburi

aromate(tarhon, dafin, chimen, cimbru etc);
• Prevenirea cariei dentare și infecțiilor, prin menținerea igienei cavității bucale;

• Mestecarea corectă a alimentelor, bine și încet, fără grabă cu gura închisă ;

• Prevenirea intoxicațiilor, toxiinfecțiilor alimentare și a viermlor intestinali prin hrănirea

cu alimente de bună calitate, bine spălate și preparate, ușor digerabile și asimilabile ;

• Păstrarea alimentelor în condiții optime de igienă ;

 CONCLUZIE

•Aparatul digestiv ramâne fundamental condiționat de ritmul alimentatiei. Toate funcțiile

tractului digestiv, variațiile motorii și secretorii ale stomacului, intestinului, căilor biliare și
pancreasului sunt condiționate reflex, de un ritm alimentar rezultat prin educație și deprinderi.

•Organul cu cea mai mare condiționare este stomacul, care prezintă alternanța episoadelor
secretorii cu apariția clorhidriei și a undelor peristaltice, în momentul meselor, cu episoade de
"repaus secretor interdigestiv" cu aclorhidrie bazală .

•Nerespectarea unui ritm alimentar, determină la un bolnav cu ulcer secreție clorhidrică

permanentă. De aceea, se impune la acești pacienți porționarea alimentelor în prize mici și pe
mai multe mese ↔ 5 mese/zi.
 BIBLIOGRAFIE
1. V. Papilian - Anatomia omului, vol. 2, ediția a XII-a, 2010, Ed. All
2. M. Grigorescu, O. Pascu - Tratat de gastroenterologie clinica, vol. 1, 1996
3. Borundel, C - ”Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura Medicală București, 2010;
4. Sbârcea, V; Matinca, D, Șarpe, C – „Gastroenterologie practica - Principii de diagnostic şi tratament în
bolile tubului digestiv”, UMF Craiova, 2002

5. Ioan Sporea, Adrian Goldiş - Curs de gastroenterologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor

Babeş” Timişoara, 2007
6. Ioan Sporea, Adrian Goldiş - Manual de explorări în gastroenterologie și hepatologie, Universitatea de
Medicină și Farmacie “Victor Babeş” Timişoara, 2019
7. www.ghidurimedicale.ro;
8. www.scientia.ro;