ILUZIILE OPTICO-

GEOMETRICE
 Denumirea a fost data de Oppel (1855).
Majoritatea dintre ele au fost descrise de autori
germani la sfarsitul sec. trecut carorar le poarta
numele. Sunt iluzii observate in desene, iluzii asupra
proprietatilor geometrice ale figurilor:
- lungimea sau orientrarea in spatiu a segmentelor,
marimea si forma suprafetelor.
Pentru fiecare iluzie se distinge o parte deformata la
care se refera iluzia si o parte deformanta care
provoaca iluzia. Toate aceste iluzii releveaza
interactiuni spatiale intre elementele prezentate
simultan intr-un camp vizual. 
Efectele consecutive figurale pot fi considerate ca
iluzii in care elementul deformant si deformat sunt
prezentate succesiv. Sensul deformarilor este adesea
invers intre iluziile simultane si efectele consecutive.
Iluziile suprafetei

•In iluzia lui Delboeuf: suprafata aparenta a unui disc diminuaeza atunci cand acest disc este inconjurat de
un cerc mai mare si este marita atunci cand cercul deformant este in interior.
Iluzii ale unghiurilor si orientarii

• În iluzia lui Zollner o serie de linii paralele (deformate) sunt hasurate cu segmente scurte de orientare diferita de la o
linie la alta. Liniile nu mai apar ca fiind paralele. Daca liniile deformate au o orientare de 45 grade liniile, hasurate cu
segmente orizontale, vor fi orientate aparent mai aproape de verticala iar liniile hasurate cu linii verticale vor parea mai
apropiate de orizontala. Daca unghiul format din liniile si segmentele care le hasureaza se micsoreaza, iluzia diminueaza.
 •Iluzia lui Orbisson utilizezaza ca deformant fie o figura formata din cercuri concentrice fie o figura formata
dintr-o raza in interiorul unui cerc. Deformatele sunt fie liniile paralele ca in iluzia lui Hering, fie patratele, cercurile
sau triunghiurile. In iluzia lui Poggendorff cele doua jumatati ale unui segment oblic mascate partial de doua
verticale paralele nu mai par aliniate.

•Efectul pare a fi dublu. De o parte el implica unghiul aparent, care pare mai ascutit decat este. Pe de alta
parte pare ca se produce o deplasare a apexului unghiului care mareste distanta intre cele doua unghiuri si care
antreneaza o pierdere a aliniamentului aparent.

Iluzia lui Orbisson  Iluzia lui Poggendorff

Iluziile de profunzime si distanta

• In aceasta categorie se situeaza figurile care dau impresia de profunzime. Se poate spune ca toate reprezentarile
bidimensionale care dau o impresie de profunzime si de relief sunt o iluzie sau un ansamblu de iluzii. In animite figuri
desenate perspectivele aparente sunt reversibile ca in scara lui Schroder sau in cubul lui Necker. Profunzimea relativa
a fetelor obiectului nu este constanta. In cazul unei observatii prelungite cele doua perspective posibile alterneaza
destul de regulat. Se atribuie aceasta alternanta faptului ca stimulii nu comporta destui indici care sa permita
transarea intre cele doua ipoteze structurale care vizeaza doua fapte egal plauzibile.
Iluziile de miscare. Miscarea obiectelor este deopotriva cauza si obiect al iluziilor.

• Iluzii datorate miscarii. O transformare continua a unei forme sau a unui contur poate da nastere in anumite conditii
conditii iluziei de miscare a unui obiect in profunzime. Acesta este efectul cinetic de profunzime studiat fie plecand de
la umbra proiectata de catre un obiect real, fie prin miscarea punctelor sau a elementelor pe un ecran grafic. Astfel, o
suprafata caroiata augmentata regulat in privinta marimii este perceputa ca apropiindu-se de observator.
• Perceptia anortoscopica (Zollner) consta in faptul ca vederea succesiva si ordonata a diferitelor parti ale unei
figuri defiland in spatele unei deschideri inguste permite perceperea, in anumite conditii de rapiditate, a
obiectului in ansamblu.
Iluzii care implica miscarea

•O suprafata de forma trapezoidala (fereastra lui Ames), pusa in rotatie in jurul axei sale verticale, va genera
perceptia unei miscari oscilante si nu iluzia unei miscari circulare regulate.
Iluziile de contrast

• Sunt fenomene legate de integrarea mai multor niveluri de luminiscenta si in care contrastul aparent difera
de contrastul fizic local. In grila lui Herman-Hering la intersectiile grilelor se percep pete mai intunecate. Iluzia
se inverseaza daca grila este realizata din bare negre pe fond alb. Ea este atribuita functionarii antagonice
a regiunilor on si off ale campurilor receptoare.