Sunteți pe pagina 1din 14

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Lect. univ. dr. Laurențiu ȘONERIU


CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV-FORMĂ A CONTROLULUI EXERCITAT
ASUPRA ACTIVITĂŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

•Asupra activităţii administraţiei publice se exercită, în principal, trei forme de control:


controlul parlamentar, controlul administrativ, controlul judiciar (contenciosul
administrativ).
a) Controlul parlamentar
•poate îmbrăca două forme :
- tradiţional - obligaţia Guvernului şi a celorlalte organe ale administraţiei de a
prezenta Parlamentului informaţii şi documente, oligaţia Guvernului şi a membrilor săi de
a răspunde la întrebările şi interpelările formulate de deputaţi şi senatori, adoptarea de
către Camera Deputaţilor sau Senat a unor moţiuni simple, obligaţia Prim-ministrului de a
prezenta Camerei deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica
Guvernului etc;
- modern - exercitat prin intermediul uneor autorităţi publice care depind de Parlament
(Ex. Avocatul Poporului, Curtea de Conturi etc)
b) Controlul administrativ
Prin intermediul acestuia, activitatea organelor administraţiei publice se autoreglează
fie prin controlul intern, fie prin controlul extern sau prin controlul de tutelă
administrativă exercitat de Guvern prin intermediul prefecţilor, asupra activităţii
administraţiei publice locale, sau controlul exercitat prin intermediul jurisdicţiilor
speciale administrative (Ex.: Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor-C.N.S.C.,
care desfăsoară o activitate administrativ-jurisdicţională în materia achiziţiilor publice),
al căror caracter facultativ şi gratuit este garantat.
 
c) Controlul judiciar
Acest tip de control este exercitat prin intermediul instanţelor judecătoreşti,
reprezentând de fapt contenciosul adminsitrativ.
 Contenciosul administrativ este o instituţie fundamentală a oricărui stat de drept şi
democratic, reprezentând, totodată, o garanţie a cetăţeanului împotriva eventualelor
abuzuri ale administraţiei.
Sub aspect terminologic, cuvântul ,,contencios” evocă ideea de contradictorialitate, a unei
confruntări, a unei lupte sau a unui duel, în sens metaforic, a unor interese contrarii, dintre
două părţi, din care una va ieşi învingătoare.

 Noţiunea de contencios administrativ este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din
Legea nr. 554/2004 ca fiind ,,activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios
administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi
este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz
a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal
ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes
legitim.”
În doctrină, au fost evidenţiate două categorii de contencios administrativ:

 Contenciosul administrativ de anulare - se particularizează prin faptul că instanţa de


contencios administrativ poate să anuleze sau să modifice un act administrativ
emis/adoptat cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege sau poate să oblige o autoritate
publică să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege; instanţa de contencios
administrativ nu se poate pronunţa aupra reparării daunelor materiale şi /sau morale,
această chestiune intrând în competenţa instanţelor de drept comun, în cadul unei acţiuni
separate.
 Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie – se caracterizează printr-o
competenţă amplificată a instanţei de contencios administrativ care poate anula actul
administrativ atacat (în totalitate sau în parte), poate obliga autoritatea publică să emită un
act administrativ sau orice înscris şi de asemenea se poate pronunţa cu privire la
despăgubiri.
De reţinut este faptul că actuala Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 ,
consacră un contencios adminstrativ de plină jurisdicţie.
În funcţie de dreptul sau interesul legitim vătămat, contenciosul administrativ poate fi:
contencios subiectiv şi contencios obiectiv.
 
 Contenciosul administrativ subiectiv - există când reclamantul, prin acţiunea
introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare la un
drept subiectiv sau un interes legitim personal, în sensul de a cerceta dacă un act
administrativ tipic sau asmilat a adus atingere unei situaţii juridice subiective.
 
 Contenciosul administrativ obiectiv - presupune că, prin acţiunea sa, reclamantul
urmăreşte să apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, cu caracter general
şi impersonal.
CONDIȚIILE ACȚIUNII DIRECTE ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
• Condiţia ca actul atacat să fie act administrativ, tipic sau asimilat.
• Condiţia ca actul administrativ să emane de la o autoritate publică.
• Condiţia vătămării unui drept sau a unui interes legitim.
• Condiţia parcurgerii procedurii administrative prealabile.
• Termenul pentru exercitarea plângerii prealabile şi pentru introducerea
acţiunii în contenciosul administrativ.
1. CONDIŢIA CA ACTUL ATACAT SĂ FIE ACT ADMINISTRATIV, TIPIC SAU
ASIMILAT

• analizând dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reiese faptul că actele administrative propriu-zise sunt acte
administrative tipice.

• potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit h) şi i) din Legea nr. 554/2004 actele administrative asimilate
sunt următoarele: nesoluţionarea în terenul legal al unei cereri - ,,faptul de a nu răspunde
solicitantului în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt
termen” și refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere - ,, exprimarea explicită, cu exces de putere, a
voinţei de a nu rezolva o cerere unei persoane”; prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este
asimilat refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a
soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
 actele şi operaţiunile administrative (referatul, raportul, avizul, acordul etc) care stau la baza emiterii actului administrativ
supus controlului vor putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ numai odată cu actul pe care îl fundamentează
iar nu separat.

 Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c^1, teza I, din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fot modificată şi completată prin Legea nr.
212/2018, sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, contractele încheiate de autorităţile publie care au ca
obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (contractele de concesiune a unui bun public, închirierea unui
bun public, administrarea unui bun public); executarea lucrărilor de interes public (contractul de parteneriat public-privat
pentru concesiunea de lucrări; prestarea serviciilor publice (contractul de concesiune, contractul de delegare a gestiunii
serviciului public); achiziţiile publice; alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de
contecios administrativ care sunt prevăzute ca atare prin legi speciale.
2. CONDIŢIA CA ACTUL ADMINISTRATIV SĂ EMANE
DE LA O AUTORITATE PUBLICĂ

• Prin noţiunea de ,,autoritate publică” al cărei act administrativ poate fi atacat în contencios
administrativ se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care
acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, inclusiv
persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au oţinut statut de utilitate publică sau sunt
autorizate să presteze un serviciu public, care potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt asilmilate autorităţilor publice. [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004].
3. ACTUL ADMINISTRATIV SĂ VATĂME UN DREPT SAU UN INTERES
LEGITIM
 

• În sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, noţiunea de drept vătămat = drept
fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce atingere printr-un act
administrativ. [art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004].
• Legea contenciosului administrativ defineşte interesul legitim care poate fi atât personal/privat cât şi
public, astfel:
 interesul legitim privat - posibilitatea de a pretinde o conduită, în considerarea realizării unui drept
subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat
 interesul legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării
unui drept fundamental care se exercită în colectiv, ori, după caz, în considerarea unui interes
public.
4. CONDIŢIA PARCURGERII PROCEDURII
ADMINISTRATIVE PREALABILE

• Legea nr. 554/2004, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. j), defineşte plângerea prealabilă ca
fiind cererea prin care se solicită autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, după caz,
reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul
revocării sau modificării acestuia.
• Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede excepţii determinate de calitatea reclamantului,
în sensul că în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu este obligatorie plângerea prealabilă şi excepţii
determinate de obiectul acţiunii, care vizează cererile formulate în temeiul art. 9 din lege, de
persoanele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, cele îndreptate împotriva
actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs
efecte juridice, (ca element de noutate adus de Legea nr. 212/2018-s.n.), cererile împotriva unui
act administrativ asimilat (tăcerea administraţiei şi refuzul nejustificat de rezolvare a cererii)
conform art. 2 alin. (2) şi excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4 din lege.
5. TERMENUL PENTRU EXERCITAREA PLÂNGERII PREALABILE ŞI
PENTRU INTRODUCEREA ACŢIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Termenele de exercitare a Termenul pentru introducerea


recursului administrativ prealabil acţiunii în contencios administrativ
• Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - 30 de • Art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.
zile de la data comunicării actului, revocarea, 554/2004 - un termen de prescripţie de 6 luni a
în tot sau în parte, a acestuia”. Prin derogare de cărui efect este stingerea dreptului la acţiune în
la aceste prevederi, în alin. (3) al art. 7, sens material - art. 11 alin. (1);
legiuitorul a statuat că în cazul actelor
• un termen de decădere de un an, aplicabil
administrative unilaterale, plângerea prealabilă
numai pentru motive temeinice
poate fi introdusă şi peste termenul de 30 de
zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului.
FUNDAMENTELE CONSTITUŢIONALE ŞI LEGALE ALE
CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

• Bazele constituţionale ale contenciosului administrativ le regăsim în mod


implicit sau în mod expres în art. 21, art. 52, art. 73 alin. (3) lit. k), art.
123 alin. (5) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, republicată.

• Din punct de vedere al fundamentului legal, instituţia contenciosului


administrativ este reglementată, în prezent, în Legea nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.