Recapitulare BCAP - 2020-2021

BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
Recapitulare
CONCEPTUL DE
STAT
2
Elementele constitutive ale statului
• Teritoriul
• Populaţia
• Puterea suverană
3
Teritoriul
• Teritoriul statului reprezintă spaţiul geografic
alcătuit din sol, subsol şi ape, precum şi din
coloana aeriană aflată deasupra solului şi
apelor, asupra căruia statul îşi exercită
suveranitatea sa exclusivă şi deplină.
4
Teritoriul
Asupra întregului său teritoriu, statul exercită
o autoritate exclusivă, manifestată sub trei
aspecte generale:
• plenitudine;
• exclusivitate;
• opozabilitate faţă de orice alt stat.
5
Teritoriul
• Importanţa stabilirii teritoriului unui stat
implică o delimitare precisă a frontierelor sale.
• Frontiera reprezintă o instituţie juridică
importantă, iar dreptul internaţional o
defineşte ca o zonă care separă teritoriul unui
stat de altul sau la care se limitează atributele
suveranităţii statale.
6
Teritoriul
• Teritoriul prezintă două mari caracteristici:
• Indivizibilitate – unitate;
• Inalienabilitate - nu poate fi înstrăinat.
7
Populaţia
Există două categorii de locuitori ai unui stat:
• care au aceeaşi cetăţenie;
• care nu au calitatea de cetăţean al statului
respectiv, dar au o altă cetăţenie sau sunt
apatrizi.
Cetăţeanul – individul legat de stat printr-o
legătură juridică: cetăţenia.
8
Putere suverană
• O autoritate publică este suverană atunci când
nu este supusă nici unei alte autorităţi, nici în
cadrul intern, nici pe plan extern.
• În interiorul frontierelor sale, statul exercită o
putere exclusivă; deţine puterea de a
controla, comanda şi sancţiona în mod
suveran.
9
Putere suverană
• Este esenţial ca puterea să fie legitimă şi să se
exercite în cadrul legislaţiei constituţionale
adoptate în mod democratic.
• Elementele legitimităţii puterii politice:
legalitatea instituirii puterii (cu respectarea
Constituţiei) şi corecta folosire a acestei puteri
(în conformitate cu legile statului).
10
Conceptul formei de stat
• un concept politico-juridic care exprimă
modul de constituire şi exercitare a puterii,
de organizare şi conducere a societăţii
prin stat.
• este analizată sub trei aspecte: forma de
guvernământ; forma structurii de stat;
regimul politic.
• 3 criterii în funcţie de care statul va căpăta
o anumită formă:
• 1. modul de organizare şi exercitare a
puterii suverane pe teritoriul statului  stat
unitar/stat federal.
• 2. caracterele şi prerogativele
organismului învestit cu funcţia de şef al
statului  monarhie/republică
• metodele de guvernare  statul va avea
un regim politic democratic sau autoritar.
Orice stat, ca entitate suverană, deţine
prerogativa, în virtutea suveranităţii sale,
de a decide, în mod liber şi în conformitate
cu prevederile constituţionale, ce formă de
guvernământ, de structură ori de regim
politic să adopte.
Structura de stat
• Din punct de vedere conceptual, structura
de stat reprezintă modul de organizare al
puterii în raport cu teritoriul statului.
• Astfel, statele pot fi împărţite în 2 categorii:
a) state unitare;
b) state compuse.
Statul unitar
• format dintr-un ansamblu unic de organisme
constituţionale prin care se exercită puterea
politică la nivel central şi local;
• activitatea de guvernare se difuzează de la
centru pe cale ierarhică;
• există o singură ordine juridică întemeiată pe o
constituţie unică;
• populaţia are, de regulă, o singură cetăţenie.
Statul unitar
• Deşi statul este unitar, teritoriul sau poate
fi împărţit în unităţi administrativ-teritoriale.
Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale
statului au caracter administrativ şi nu
constituie state în interiorul statului.
Statul unitar
• Structura internă a statului este concepută
pe principiul centralizării, reprezentând
un ansamblu unic de instituţii şi puterea de
control a autorităţilor publice centrale
aspra autorităţilor locale.
Statul unitar
• Deconcentrarea – reprezintă diminuarea
puterii centrale prin acordarea unei
autorităţi publice locale, ai căror titulari
sunt numiţi de puterea centrală (în urma
unui concurs), a dreptului de a lua decizii
pe plan local.
• Cuvânt-cheie: NUMIT!!!
Statul unitar
• Prefectul – este agentul local al puterii
guvernamentale centrale, ce execută ordinele
primite de la guvern şi ia el însuşi anumite
decizii şi care nu anulează autoritatea puterii
centrale.
• Sunt numiţi de guvern şi plasaţi sub controlul
ierarhic al acestuia.
• Autorităţile centrale exercită un control ierarhic
asupra agenţilor locali desconcentraţi, având
dreptul de a le aproba, suspenda, anula sau
modifica actele emise.
Statul unitar
• Descentralizarea - reprezintă o
alternativă la centralizarea excesivă.
• este posibilitatea recunoscută de puterea
centrală colectivităţilor locale de a adopta
în anumite domenii sau la nivel teritorial
anumite acte sau decizii, fără a se
consulta în prealabil cu centrul.
• Cuvânt-cheie: ALES!!!
Statul unitar
• Prin descentralizare sunt scoase din
competenţa puterii şi autorităţii centrale
anumite servicii publice de interes local
sau din domeniile speciale de acţiune şi
transferate în sarcina unor autorităţi ale
administraţiei publice locale.
Statul unitar
• Primarii şi consiliile locale beneficiază de o
anumită independenţă faţă de puterea
centrală şi acţionează în mod autonom.
• Independenţa şi autonomia se bazează pe
faptul ca aceste organe sunt alese pe plan
local şi nu numite de puterea centrală.
Statul unitar complex
 una dintre formele imperfecte sau atipice
ale categoriei de „stat unitar”;
• statul unitar care fără a pierde unitatea sa
de structură, prezintă mari diversităţi
locale administrative, de legislaţie, de
jurisdicţie;
• în practica constituţională, sunt
considerate state unitare complexe:
„uniunea încorporată” şi „regionalismul”.
• Uniunea încorporată – un stat caracterizat
teoretic prin unitatea puterii legislative, în
interiorul căreia există o diversitate de
legislaţii corespunzând unei diversităţi de
populaţii şi teritorii „încorporate” de către
statul unitar într-un lung proces istoric.
• Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord.
• Regionalismul – exprimă o situaţie
geografică, politică, administrativă,
lingvistică, spirituală cu rădăcini istorice în
dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia
acesta optează pentru împletirea
atributelor suverane ale conducerii
centralizate cu atribuirea unei autonomii
largi unor colectivităţi regionale.
• Regionalismul devine politic atunci când
competenţele regiunii depăşesc pe cele ale unei
simple circumscripţii administrative care
beneficiază de autonomie locală.
• În acest caz, unitatea administrativ-teritorială
care beneficiază de statutul de „regionalism
politic” deţine, într-un cadru prestabilit,
prerogativa (puterea) de a se autoguverna.
• Spania, Italia
Statul compus
• Este format din mai multe entităţi statale
reunite într-un stat suprapus lor şi legate
între ele prin raporturi juridice.
• Uniuni de state, confederaţii, state
federale.
Uniunile de state
• Asociaţii de state, cuprinzând uniunea
personală şi uniunea reală.
• Statele constituite într-o uniune personală
au în comun instituţia şefului de stat,
fiecare păstrându-şi parlamentul şi
guvernul.
 Moldova şi Ţara Românească 1859-1862.
Uniunile de state
• În uniunea reală conduce acelaşi monarh,
statele componente îşi constituie organe
comune care exercită, în numele uniunii
reale, suveranitatea statală în domeniile
diplomaţiei, apărării şi finanţelor.
 Moldova şi Ţara Românească 1862-1864.
Confederaţiile de state
• Confederaţia de state - asociaţie teoretic
permanentă de state care urmăresc
obiective identice (domeniile relaţiilor
internaţionale şi al apărării).
• Confederaţia helvetică (sec XIV-1848);
Confederaţia S.U.A. (1776-1787);
Confederaţia Rhinului (1806-1815).
Statul federal
• O asociaţie de state care se supune, pe
de o parte, unei puteri centrale unice
(puterea federală) şi care, pe de altă parte,
conservă o autonomie constituţională,
administrativă şi jurisdicţională.
Statul federal
Trăsături:
• unitate pe plan internaţional – statele
componente ale federaţiei nu se bucură de
personalitate juridică în relaţiile
internaţionale.
• diversitatea constituţională şi juridică pe
plan intern.
• supleţea raporturilor între federaţie şi
statele membre.
Statul federal
Federalismul veritabil se bazează pe două
principii complementare:
•Principiul autonomiei
•Principiul participării
Statul federal
• Principiul autonomiei
• Se stabileşte o strictă partajare a competenţelor
între statul federal şi statele membre ale
federaţiei, cu respectarea colaborării între
autorităţile centrale şi cele locale.
• În constituţia statului federal sunt prevăzute
expres competenţele exclusive ale acestuia.
Toate celelalte atribuţii revin statelor
componente ale federaţiei.
Statul federal
• Principiul participării
• Presupune participarea statelor federale,
pe baze de egalitate, la elaborarea
deciziilor aplicabile pe teritoriul întregii
federaţii.
• Pe plan internaţional, statul federal are
caracterul unui stat unitar (un singur
teritoriu, o singură cetăţenie a populaţiei
sale, o singură capitală).
Forma de guvernământ
• Un concept juridic şi politologic care indică
natura instituţiei care îndeplineşte funcţia
de şef al statului: preşedinte, monarh-
rege, împărat, Directorat, Consiliul de Stat,
Consiliul revoluţiei, Consiliul federal.
• Statele se împart în republici şi monarhii.
• Monarhia – forma de guvernare în care organul
care îndeplineşte funcţia de şef al statului este
un monarh care ocupă tronul, fie prin alegerea
pe viaţă, fie prin succesiune ereditară.
• Monarhiile pot fi: absolute (monarhul este unicul
organ suprem în stat), limitate sau
constituţionale (prerogative stabilite prin
Constituţie) şi dualiste (partajarea suveranităţii
între rege şi parlament).
• Republică – forma de guvernare în care
organul care îndeplineşte funcţia de şef de
stat este ales pe o perioadă determinată.
Şeful statului poate fi ales pe viaţă (în
Iugoslavia sub preşedinţia lui Tito), ales
prin vot universal (alegeri prezidenţiale:
SUA, Federaţia Rusă) sau ales de către
parlament (alegeri parlamentare: Italia,
Germania).
• Republică semiprezidenţială – alegerea
preşedintelui prin vot universal direct şi
răspunderea politică a guvernului faţă de
parlament.
• România, Franţa, Portugalia, Finlanda.
CONSTITUȚIA
40
Teoria Constituţiei
• Din punct de vedere material, regimul
constituţional exprimă ansamblul de reguli care
reglementează organizarea şi conducerea unui
stat într-o anumită etapă a dezvoltării sale.
• Din punct de vedere formal, regimul
constituţional exprimă exteriorizarea sau
obiectivarea ansamblului de reguli care
reglementează organizarea şi conducerea unui
stat într-un document politico-juridic (constituţie).
Noţiunea de Constituţie
• Constituţia scrisă se prezintă sub forma
unui document politico-juridic, având mai
multe sau mai puţine articole şi care era
adoptat direct de popor sau de
reprezentanţii acestuia, potrivit unei
proceduri speciale şi solemne.
Condiţii de fond:
• Prevederile să aibă un caracter politic, să
privească raporturi de putere;
• Prevederile să aibă un caracter normativ, să fie
general-obligatorii.
Condiţii de formă:
• Constituţia să fie adoptată printr-o procedură
legislativă;
• să aibă o forţă juridică superioară tuturor
celorlalte acte normative în stat.
Definiţie
• Constituţia - este un act politico-juridic
fundamental, influenţat de o anumită filozofie
socială şi adoptat de naţiune sau în numele ei,
pentru a stabili forma de stat, modul de
organizare şi funcţionare a puterilor statului şi
raportul între acestea, principiile generale ale
ordinii juridice a societăţii şi drepturile şi
îndatoririle cetăţenilor, act care este adoptat şi
modificat potrivit unei proceduri speciale.
Există două forme principale ale constituţiei:
• Constituţia cutumiară
• Constituţia scrisă
Constituţia cutumiară
• obiceiuri, tradiţii, practici care au ca trăsătură
comună faptul că sunt nescrise şi că
reglementează modul de organizare şi
funcţionare a instituţiilor de guvernare şi
raporturile între ele, statutul indivizilor.
• elementul material (constă în conţinutul cutumei)
• elementul psihologic (constă în convingerea
fiecărui destinatar al cutumei că ea există şi că
trebuie să se conformeze conţinutului sau
prescripţiei acesteia.).
Constituţia cutumiară
Condiţii:
să se repete;
 durata actelor de repetare să fie relativ
îndelungată;
repetarea să fie constantă;
 obiceiurile repetate să fie clare;
obiceiul să întrunească consensul destinatarilor
săi.
Constituţia scrisă
• Asigură o mai mare stabilitate şi securitate a
instituţiilor politice, deoarece conţinutul
articolelor sale este clar.
• Supremaţia Constituţiei se asigură prin
controlul constituţionalităţii legilor şi al altor
acte cu un conţinut normativ
Constituţia cutumiară/scrisă
• cutuma contra legem;
• cutuma praeter legem.
Cutuma praeter legem completează legea
constituţională. Este vorba despre o cutumă
supletivă sau interpretativă.
Cutuma contra legem contrazice regula
constituţională scrisă.
Adoptarea si revizuirea
Constituţiei
• Puterea constituantă originară este cea care
adoptă Constituţia unui stat, este vorba despre
prima Constituţie a unui stat sau despre o nouă
Constituţie.
• Puterea constituantă derivată este cea care
modifică Constituţia aflată deja în vigoare.
Există un organ special sau o procedură
specială prevăzută în Constituţie, care instituie
modalităţile modificării sale.
Adoptarea Constituţiei
Situaţiile în care se adoptă o Constituţie nouă:
•O dată cu formarea unui stat nou.
•În situaţia în care în viaţa unui stat au loc
schimbări politice structurale, fundamentale,
când se schimbă regimul politic ori când un stat
îşi reînnoieşte fundamental bazele politico-
juridice, sistemul social-politic sau când îşi
desăvârşeşte unitatea naţională.
Revizuirea Constituţiei
Revizuirea unei Constituţii constă în modificarea
acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor
articole sau prin adăugarea unui text nou.
•Posibilitatea şi procedura de revizuire sunt
expres prevăzute chiar în textul legii
fundamentale.
52
Din punct de vedere al procedurii de revizuire
distingem între:
•Constituţia suplă – o Constituţie a cărei
revizuire se înfăptuieşte, practic, prin votarea,
fără o procedură specială, a unei legi ordinare.
•Constituţia rigidă – o Constituţie a cărei
modificare se dovedeşte a fi mai dificilă decât
cea a unei legi ordinare.
53
• Constituţia rigidă – modalitate de revizuire
complexă din cauza procedurii cerute, care
implică colaborarea mai multor organisme
constituţionale şi votul unei majorităţi
calificate, adică 2/3 din numărul membrilor
parlamentului.
54
Constituţia României
• În Constituţia României revizuită, se prevede
la art. 150: (1) Revizuirea Constituţiei poate fi
iniţiată de Preşedintele României la
propunerea guvernului, de cel puţin o pătrime
din numărul deputaţilor sau al senatorilor,
precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu
drept de vot.
55
• (2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea
Constituţiei trebuie să provină din cel puţin
jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare dintre
aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti
trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de
semnături în sprijinul acestei iniţiative.
56
• Art. 151: (1) Proiectul sau propunerea de
revizuire trebuie adoptată de Camera
Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel
puţin două treimi din numărul membrilor
fiecărei Camere. (2) Dacă prin procedura de
mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună,
hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din
numărul deputaţilor şi senatorilor.
57
• (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei
prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile
de la data adoptării proiectului sau a propunerii
de revizuire.
• Art. 152: (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii
privind caracterul naţional, independent, unitar şi
indivizibil al statului român, forma republicană de
guvernământ, integritatea teritoriului,
independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba
oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
58
• (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi
făcută dacă are ca rezultat suprimarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. (3)
Constituţia nu poate fi revizuită pe durata
stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în
timp de război.
59
CETĂȚENIA
60
CETĂŢENIA ROMÂNĂ
• Din punct de vedere juridic, cetăţenia

reprezintă acea legătura permanentă, politică
şi juridică, ce se realizează între un individ,
persoana fizică şi statul pe al cărui teritoriu
locuieşte.
• Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa
unei persoane fizice la statul român.
61
2 accepţiuni:
• Instituţie juridică – totalitatea regulilor de

drept ce au ca obiect de reglementare modul
de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei.
• Condiţie juridică – situaţia rezultată din
raporturile juridice statornicite între o
persoană fizică şi stat, exprimând apartenenţa
acestuia la statul al cărui cetăţean este.
62
Principiile cetăţeniei române
• egalitatea cetăţenilor români fără deosebire de
rasă, naţionalitate, origine etnică, apartenenţă
politică, avere sau origine socială (art.4 alin.2
din Constituţie) + egalitate în fața legii și a
autorităților publice;
• cetăţenia se dobândeşte pe baza principiului ius
sangvinis; dobândeşte automat cetăţenia
română indiferent de locul naşterii sale, copilul
ai cărui părinţi sau numai unul dintre ei, este
cetăţean român.
63
• stabilirea modului de dobândire a cetăţeniei,
ca şi drepturile şi îndatoririle fundamentale
ale cetăţenilor, reprezintă un atribut inerent,
exclusiv şi suveran al statului.
• cetăţenii români au de regulă o singură, dar,
potrivit legii române, pot dobândi o a doua
cetăţenie.
64
• căsătoria nu poate produce efecte juridice
asupra cetăţeniei soţilor, iar schimbarea
cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce efecte
asupra cetăţeniei celuilalt soţ.
• cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia
care a dobândit-o prin naştere.
65
Dobândirea cetăţeniei române
Cetăţenia română se dobândeşte prin:
• naştere
• adopţie
• acordare la cerere
66
Dobândirea cetăţeniei prin naştere
Principiul ius sangvinis.
• „Copiii născuţi pe teritoriul României din părinţi
cetăţeni români, sunt cetăţeni români”. Au
calitatea de cetăţean român cei care s-au
născut pe teritoriul statului român, chiar dacă
numai unul dintre părinţi este cetăţean român,
precum şi cei care s-au născut în străinătate şi
ambii părinţi sau numai unul dintre ei are
cetăţenie română.
67
Dobândirea cetăţeniei prin naştere
Legea cetăţeniei stabileşte şi o prezumţie de
cetăţenie română, precizând că minorul găsit
pe teritoriul statului român este cetăţean
român, dacă nici unul dintre părinţi nu este
cunoscut.
Prezumţie relativă de cetăţenie (1864 -
prezent).
68
Dobândirea cetăţeniei prin adopţie
Cetăţenia română se dobândeşte de către
copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie, prin
adopţie, dacă adoptatorii săi sunt cetăţeni
români.
În cazul în care adoptatul este major, este
necesar consimţământul acestuia.
69
Dobândirea cetăţeniei prin adopţie
• În cazul declarării nulităţii sau anularii
adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de
18 ani este considerat că nu a fost niciodată
cetăţean român, dacă domiciliază în
străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a
domicilia în străinătate.
70
Dobândirea cetăţeniei prin
acordare la cerere. Condiţii
• s-a născut şi domiciliază, la data cererii pe
teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe
acest teritoriu, domiciliază, în condiţiile legii
pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani
sau, în cazul în care este căsătorit şi
convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel
puţin 5 ani, de la data căsătoriei;
71
acordare la cerere
• dovedeşte prin comportament, acţiuni şi
atitudine, loialitate faţă de statul român, nu
întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva
ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi
declară că nici în trecut nu a întreprins
asemenea acţiuni;
• a împlinit vârsta de 18 ani;
72
acordare la cerere
• are asigurate, în România mijloace legale
pentru o existenţă decentă, în condiţii stabilite
de legislaţia privind regimul străinilor;
• este cunoscut cu o bună comportare şi nu a
fost condamnat în ţară sau în străinătate
pentru o infracţiune care îl face nedemn de a
fi cetăţean român;
73
acordare la cerere
• cunoaşte limba română şi posedă noţiuni
elementare de cultură şi civilizaţie
românească, în măsură suficientă pentru a se
integra în viaţa socială;
• cunoaşte prevederile Constituţiei României şi
imnul naţional.
74
acordare la cerere
Termenele de mai sus pot fi reduse până la
jumătate: dacă solicitantul este o
personalitate recunoscută pe plan
internaţional; dacă este cetăţean al unui stat
membru UE; dacă a dobândit statut de
refugiat potrivit prevederilor legale în vigoare;
dacă a investit în România sume care
depăşesc 1.000.000 de euro.
75
acordare la cerere
Cetăţenia română se poate acorda, la cerere,
persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin
care a contribuit în mod deosebit la protejarea
şi promovarea culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii
româneşti, cu posibilitatea stabilirii domiciliului
în ţară sau cu menţinerea acestuia în
străinătate, dacă îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e).
76
acordare la cerere
Cetăţenia română poate fi acordată, la cerere,
persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului
străin care poate contribui în mod semnificativ
la promovarea imaginii României prin
performanţe deosebite în domeniul sportului,
cu posibilitatea stabilirii domiciliului în ţară
sau cu menţinerea acestuia în străinătate,
dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
77
Redobândirea cetăţeniei
• Cetăţenia română se poate acorda şi
persoanelor care au pierdut această cetăţenie,
precum şi descendenţilor acestora până la
gradul 2 inclusiv şi care cer redobândirea ei,
cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea
domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia
în străinătate, dacă îndeplinesc în mod
corespunzător condiţiile prevăzute de lege.
78
Redobândirea cetăţeniei
• Persoanele care au dobândit cetăţenia
română prin naştere sau prin adopţie şi care
au pierdut-o din motive neimputabile lor sau
această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia
lor, precum şi descendenţii acestora până la
gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se
poate acorda cetăţenia română, cu
posibilitatea păstrării cetăţeniei străine (..).
79
Acordarea cetăţeniei
• Aprobarea cererilor de acordare sau de
redobândire a cetăţeniei se face prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei
pentru cetăţenie.
80
• Prin derogare, acordarea cetăţeniei române se face
și prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul
Tineretului şi Sportului.
• Pe baza raportului Comisiei pentru cetăţenie din
cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care
constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8
alin. (1) lit. b), c) şi e), Ministerul Tineretului şi
Sportului propune Guvernului acordarea cetăţeniei.
81
• Cetăţenia română se dobândeşte de la data
depunerii jurământului de credinţă.
• Jurământul se depune în termen de 3 luni de
la data comunicării ordinului de
acordare/redobândire a cetăţeniei.
• Se eliberează un certificat de cetăţenie
română.
82
Pierderea cetăţeniei
Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
83
Retragerea cetăţeniei
• aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit
de grave prin care vatămă interesele statului
român sau lezează prestigiul României;
• aflată în străinătate, se înrolează în forţele
armate ale unui stat cu care România a rupt
relaţiile diplomatice sau cu care este în stare
de război;
84
Retragerea cetăţeniei
• a obţinut cetăţenia română prin mijloace
frauduloase;
• este cunoscută ca având legături cu grupări
teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori
a săvârşit alte fapte care pun în pericol
siguranţa naţională.
85
Aprobarea renunţării la cetăţenia
română
Se poate aproba renunţarea la cetăţenia
română persoanei care a împlinit vârsta de 18
ani şi care:
• nu este învinuită sau inculpată într-o cauză
penală ori nu are de executat o pedeapsă
penală;
86
Aprobarea renunţării la cetăţenia
română
• nu este urmărită pentru debite către stat,
persoane fizice sau juridice din ţară sau,
având astfel de debite, le achită ori prezintă
garanţii corespunzătoare pentru achitarea
lor;
• a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că
va dobândi o altă cetăţenie.
87
În alte cazuri prevăzute de lege
• Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un
cetăţean străin, pierde cetăţenia română
dacă, la cererea adoptatorului sau după caz, a
adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora,
în condiţiile prevăzute de legea străină.
Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se
cere consimţământul.
88
În alte cazuri prevăzute de lege
• Pierde cetăţenia română copilul găsit pe
teritoriul României dacă, până la împlinirea
vârstei de 18 ani, i s-a stabilit filiaţia faţă de
ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni străini.
• Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care
filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte
cetăţean străin, celălalt părinte rămânând
necunoscut.
89
Dovada cetăţeniei române
• Se face, potrivit legii cetăţeniei române, cu

cartea de identitate/buletinul de identitate, cu
paşaportul sau cu certificatul constatator al
acordării cetăţeniei române.
• În caz de nevoie, misiunile diplomatice sau
oficiile consulare ale României eliberează, la
cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii
români aflaţi în străinătate.
90
Cetăţenia de onoare
Potrivit legii, cetăţenia română cu titlul de

„cetăţenie de onoare” se poate acorda unor
străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi
naţiunii române, la propunerea Guvernului,
fără nici o altă formalitate, de către
Parlamentul României.
NU au dreptul de a alege şi de a fi ales şi de a
ocupa o funcţie publică.
91
Cetăţenia europeană
• Dreptul la libera circulaţie, dreptul la sejur, de
stabilire, dreptul la muncă şi la studiu în
celelalte state membre ale UE;
• Dreptul de vot şi dreptul de a candida la
alegerile pentru Parlamentul European şi la
alegerile locale în statul de rezidenţă, în
aceleaţi condiţii, cu cetăţenii statului
respectiv;
92
• Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat
terţ (stat care nu este membru al UE) de
protecţie consulară din partea autorităţilor
diplomatice ale unui stat membru, în cazul în
care ţara din care provine nu are
reprezentanţă diplomatică ori consulară în
statul terţ respectiv;
93
• Dreptul de petiţie în faţa Parlamentului
European;
• Dreptul de a apela la Ombudsman pentru
examinarea cazurilor de administrare
defectuoasă din partea instituţiilor şi
organismelor comunitare.
94
• Cetățenia europeană nu înlocuiește cetățenia
națională!!!
• Ea se suprapune, fără a se substitui cetăţeniei
naţionale.
95
PARLAMENTUL
96
Parlamentul
• Potrivit art. 61 din Constituţia revizuită:
„Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării. Parlamentul este alcătuit
din Camera Deputaţilor şi Senat”.
• Bicameralism – dubla reprezentare.
97
Rolul si structura Parlamentului
• art. 75 din Constituţie stabileşte că fiecare
Cameră are o anumită competenţă decizională,
cealaltă Cameră fiind o simplă Cameră de
reflecţie, fără nicio putere de decizie în
procesul legislativ.
• De asemenea, cele două Camere acţionează ca
un parlament unicameral atunci când se
întrunesc în şedinţă comună şi decid asupra
unor proiecte de lege.
98
Alegerea Camerelor
• Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, potrivit legii electorale.
• Organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale care nu întrunesc în
alegeri numărul de voturi pentru a fi
reprezentate în parlament au dreptul la câte
un loc de deputat, în condiţiile legii electorale.
99
Alegerea Camerelor
• Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi
reprezentaţi numai de o singură organizaţie.
• Numărul deputaţilor şi al senatorilor se
stabileşte prin legea electorală, în raport cu
populaţia ţării.
• 1 deputat la 70.000 locuitori/73.000
• 1 senator la 160.000 locuitori/168.000
100
Alegerea Camerelor
• Alegerea membrilor parlamentului se face
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, potrivit prevederilor legii electorale.
• Universalitatea votului rezidă în faptul că el
poate fi exercitat de orice membru al corpului
electoral care are vârsta de cel puţin 18 ani
împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv şi care
nu a fost sub rigoarea unei incapacităţi.
101
Alegerea Camerelor
În temeiul art. 37 din Constituţie, dreptul de a fi
ales este supus unei triple condiţii:
•candidaţii pentru Camera Deputaţilor trebuie
să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv,
vârsta de 23 de ani, iar persoanele care
candidează la Senat trebuie să aibă vârsta de cel
puţin 33 de ani;
102
Alegerea Camerelor
• dreptul de a fi ales aparţine cetăţenilor cu
drept de vot care îndeplinesc condiţiile
prevăzute în art. 16 alin. 3 din Constituţie,
dacă nu le este interzisă asocierea în partide
politice, potrivit art. 40 alin. 3.
103
Alegerea Camerelor
• art. 16 alin. 3
• „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de
persoanele care au cetăţenia română şi
domiciliul în ţară. Statul român garantează
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi
pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.”
104
Alegerea Camerelor
• art. 40 alin. 3.
• „Nu pot face parte din partide politice
judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii
poporului, magistraţii, membrii activi ai
armatei, poliţiştii şi alte categorii de
funcţionari publici stabilite prin lege
organică.”
105
Alegerea Camerelor
• cea de-a treia condiţie este legată de
neutralitatea în exercitarea unor funcţii
publice, de incompatibilităţile cerute de lege şi
de evitarea unor conflicte de interese
privitoare la exercitarea unor funcţii de
demnitate publică.
106
Alegerea Camerelor
Eligibilitate / Incompatibilitate
Condiţiile de eligibilitate se cer a fi îndeplinite
până în ziua alegerilor.
Incompatibilităţile nu sunt condiţii de eligibilitate
şi înlăturarea acestora ţine de voinţa celui ales,
care poate opta, după alegeri, potrivit
regulamentelor parlamentare, pentru calitatea
de parlamentar sau pentru cea pretins
incompatibilă cu aceasta.
107
Durata mandatului
• (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese
pentru un mandat de patru ani, care se
prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de
război, de asediu sau de urgenţă, până la
încetarea acestora.
• (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi
pentru Senat se desfăşoară în cel mult trei luni
de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea
parlamentului.
108
Durata mandatului
• (3) Parlamentul nou-ales se întruneşte, la
convocarea preşedintelui României, în cel mult
20 de zile de la alegeri.
• (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până
la întrunirea legală a noului parlament. În
această perioadă nu poate fi revizuită
Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate
sau abrogate legi organice.
109
Durata mandatului
• (5) Proiectele de legi sau propunerile
legislative înscrise pe ordinea de zi a
parlamentului precedent îşi continuă
procedura în noul parlament.
• Durata mandatului celor doua Camere este

identică.
110
Durata mandatului
• Data stabilită prin decret prezidenţial pentru
convocarea parlamentului nou-ales reprezintă
data de la care începe să curgă termenul de
patru ani, respectiv data de la care începe
mandatul parlamentului.
• Sfârşitul acestui mandat are loc la împlinirea
termenului de patru ani, respectiv la data
întrunirii noului parlament.
111
Validarea mandatelor
• Camerele sunt legal constituite după validarea
a două treimi din mandate și după depunerea
jurământului.
• Invalidarea se propune pentru fraudă
electorală sau pentru nerespectarea
condiţiilor constituţionale şi legale privind
alegerea.
112
Organizarea Parlamentului
• Regulamentul fiecărei Camere este rodul
propriei voinţe şi, ca atare, aprobarea acestuia
nu se face prin lege, ci printr-o hotărâre, care
poate fi modificată, completată sau abrogată.
• În România, există 3 regulamente
parlamentare: regulamentul Camerei
Deputaţilor, regulamentul Senatului şi
regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului.
113
• Fiecare Cameră îşi alege un birou
permanent.
• Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele
Senatului se aleg pe durata mandatului
Camerelor.
• Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt
aleşi la începutul fiecărei sesiuni.
• Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi
înainte de expirarea mandatului.
114
• După constituirea legală a Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, acestea aleg
birourile permanente care sunt organismele
de conducere ale celor două corpuri
legislative.
• Președinte, 4 vicepreședinți,4 secretari si 4
chestori.
115
• Principalele deosebiri dintre atribuţiile celor
două birouri permanente rezidă în
repartizarea atribuţiilor privitoare la ordinea
de zi şi a programului de lucru.
• Biroul permanent al Camerei Deputaţilor nu
are competenţa de a aproba ordinea de zi a
Camerei, această atribuţie o are un organism
de sine stătător, denumit Comitetul liderilor
grupurilor parlamentare.
116
Configuratia politica a Camerelor
• Configuraţia politică este exprimată de
grupurile parlamentare, care sunt structuri ale
Camerelor.
• Deputaţii şi senatorii se pot organiza în
grupuri parlamentare, potrivit regulamentului
fiecărei Camere.
117
• Acestea se constituie în fiecare Cameră, prin
asocierea a cel puţin 10 deputaţi sau 7
senatori care au candidat în alegeri pe listele
aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni
politice, alianţe politice sau alianţe electorale.
• Pot fi și „deputaţi sau senatori independenţi”.
118
Prerogativele grupurilor parlamentare sunt
prevăzute în regulamentele celor două Camere.
Astfel, grupurile parlamentare:
•fac propuneri în ceea ce priveşte stabilirea
numărului de deputaţi sau de senatori care vor
fi desemnaţi în comisiile de validare;
119
• fac propuneri de candidaţi pentru
funcţia de preşedinte al Camerei
Deputaţilor/Senatului;
• propun candidaţi pentru alegerea celorlalţi
membri ai birourilor permanente, în limita
locurilor rezervate;
120
• propun membrii comisiilor parlamentare;
• pot prezenta în faţa Camerei poziţia grupului
faţă de ordinea de zi;
• prezintă amendamente motivate în scris la
proiectele de lege şi propunerile legislative
supuse spre dezbatere (doar grupurile
parlamentare din Camera Deputaţilor);
121
• pot cere preşedintelui Camerei
Deputaţilor/Senatului să verifice respectarea
cvorumului;
• pot propune ce modalitate de vot să fie
folosită, în afară de cazul în care prin
regulament se stabileşte o anumită procedură
de vot (doar grupurile parlamentare din CD);
• pot cere ca anumite şedinţe ale Camerei să fie
secrete (doar grupurile parlamentare din CD).
122
Comisiile parlamentare
• Fiecare Cameră îşi constituie comisii
permanente şi poate institui comisii de
anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi
pot constitui comisii comune.
• Birourile permanente şi comisiile
parlamentare se alcătuiesc potrivit configu
raţiei politice a fiecărei Camere.
123
Comisiile parlamentare
• comisiile sunt organe de lucru ale Camerelor,
înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările
care le sunt înaintate de acestea.
• comisiile nu sunt organisme politice, ele sunt
organe care contribuie direct la exercitarea
puterii.
124
Comisiile permanente
• Rolul comisiilor permanente constă în
examinarea proiectelor de legi, propunerilor
legislative şi amendamentelor, în vederea
elaborării raporturilor sau avizelor.
• În același timp, comisiile dezbat şi hotărăsc
asupra altor probleme trimise de biroul
permanent şi pot efectua anchete
parlamentare cu încuviinţarea Camerei.
125
• Comisia permanentă sesizată în fond
întocmeşte un raport asupra celor hotărâte în
comisie, în care se va face referire la avizele
celorlalte comisii care au examinat proiectul
sau propunerea, la amendamentele
prezentate şi la avizul Consiliului Legislativ
126
• Orice comisie permanentă poate porni o
anchetă, în cadrul competenţei sale, cu
încuviinţarea Camerei respective, privitoare la
activitatea desfăşurată de Guvern sau de
administraţia publică.
127
Comisiile speciale
• Camera Deputaţilor şi Senatul pot institui
comisii speciale pentru avizarea unor acte
legislative complexe, pentru elaborarea unor
propuneri legislative sau pentru alte scopuri,
indicate în hotărâri de înfiinţare a comisiei.
Propunerea legislativă, astfel elaborată, nu se
mai supune examinării altor comisii.
128
Comisiile speciale
• Comisiile speciale au acelaşi statut ca şi
comisiile permanente.
• Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi
calitatea de membri ai comisiilor permanente.
129
Comisiile de ancheta
• Anchetele parlamentare reprezintă un mijloc
de realizare a controlului parlamentar.
• Astfel, la cererea unei treimi din membrii săi,
Camera Deputaţilor şi Senatul vor putea hotărî
înfiinţarea unei comisii de anchetă.
130
Comisiile de ancheta
• Camera Deputaţilor şi Senatul pot hotărî
exercitarea atribuţiilor de control ale
Parlamentului, constituirea unor comisii
comune de anchetă, în contextul dezbaterii
cererii de punere sub acuzare a preşedintelui
României.
131
Legislatura Parlamentului
• Potrivit art. 63 alin. 1 din Constituţie, Camera
Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un
mandat de patru ani.
• Durata mandatului echivalează cu legislatura
Camerelor.
• Legislatura Camerei Deputaţilor şi a Senatului
începe pe data întrunirii legale a noilor
Camere.
132
Ședințele Camerelor
Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în
şedinţe separate.
Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe
comune, potrivit unui regulament adoptat cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor,
pentru:
•a) primirea mesajului preşedintelui României;
133
• b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului
asigurărilor sociale de stat;
• c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
• d) declararea stării de război;
• e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor
militare;
• f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a
ţării;
134
• g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării;
• h) numirea, la propunerea preşedintelui
României, a directorilor serviciilor de
informaţii şi exercitarea controlului asupra
activităţii acestor servicii;
• i) numirea Avocatului Poporului;
135
• j) stabilirea statutului deputaţilor şi al
senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a
celorlalte drepturi ale acestora;
• k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit
Constituţiei sau regulamentului, se exercită în
şedinţă comună.
136
• Camera Deputaţilor şi Senatul îşi desfăşoară
activitatea în şedinţe de plen şi în şedinţe
comune.
• Şedinţa reprezintă forma de constituire a
Camerei în reuniune plenară.
137
• „în timpul sesiunilor, deputaţii lucrează în
şedinţe în plen, în comisii, în grupuri
parlamentare, la nivelul birourilor
parlamentare, în circumscripţiile electorale ori
îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera
Deputaţilor”.
• Dispoziţii similare se regăsesc şi în
regulamentul Senatului.
138
• şedinţele se desfăşoară în timpul sesiunilor
parlamentare şi reprezintă principala formă de
activitate parlamentară desfăşurată la nivelul
fiecărei Camere sau la nivelul întregului
parlament.
139
• Şedinţele se desfăşoară potrivit unei ordini de
zi, care la Camera Deputaţilor se aprobă de
Comitetul liderilor grupurilor parlamentare,
iar la Senat, de plen, la propunerea biroului
permanent.
• Ordinea de zi a şedinţelor comune se aprobă
de plenul parlamentului la propunerea celor
două birouri permanente.
140
• Proiectul ordinii de zi poate cuprinde proiecte
de legi, propuneri legislative, proiecte de
hotărâri şi, după caz, întrebări, interpelări,
petiţii sau alte probleme propuse de guvern,
de biroul permanent ori deputaţi/senatori.
141
• Potrivit regulamentelor parlamentare, votul
poate fi deschis sau secret.
• Prin vot deschis se înţelege că oricine poate
lua cunoştinţă de modul în care a votat
parlamentarul.
• Votul deschis se exprimă prin mijloace
electronice, ridicarea mâinii sau apel nominal.
142
• Regula o constituie votul deschis prin mijloace
electronice, iar excepţia o reprezintă celelalte
modalităţi de vot deschis care se practică la
propunerea preşedintelui de şedinţă sau a
unui lider de grup parlamentar, după
aprobarea dată, tot prin vot, de Cameră.
143
• Votul secret se exprimă prin bile, prin
buletinul de vot sau prin mijloace electronice.
Votul secret poate fi utilizat dacă prin
regulament se stabileşte o asemenea
procedură sau, în cazul în care, la propunerea
preşedintelui de şedinţă sau a unui grup
parlamentar, Camera aprobă această
procedură.
144
• Constituţia prevede că Senatul şi Camera
Deputaţilor adoptă, în mod valabil, legi,
hotărâri şi moţiuni în prezenţa majorităţii
membrilor acestora.
• Această dispoziţie fixează cvorumul legal de
şedinţă.
• Dacă cvorumul nu este întrunit, Camera
Deputaţilor şi Senatul nu pot adopta în mod
valabil actele menţionate
145
• Cvorumul legal reprezintă numărul minim de
deputaţi, respectiv senatori, a căror prezenţă
este absolut necesară în şedinţele Camerei
Deputaţilor şi Senatului pentru ca acestea să
adopte în mod valabil cele trei categorii de
acte prevăzute de art. 67 din Constituţie (legi,
hotărâri şi moţiuni).
146
• În timpul şedinţelor, liderii grupurilor
parlamentare pot cere preşedintelui Camerei
verificarea cvorumului legal, dar numai la
şedinţele de vot final.
147
Sesiunile Camerelor
• În cadrul unei legislaturi, Camera Deputaţilor
şi Senatul îşi desfăşoară activitatea în sesiuni.
• Sesiunea constituie principala formă de lucru
a parlamentului şi este perioada în cursul
căreia o adunare parlamentară îşi exercită
competenţa constituţională.
148
Sesiunile Camerelor
• Regimul sesiunii se caracterizează prin două
principii de fond: principiul continuităţii şi
principiul simultaneităţii.
• Potrivit principiului continuităţii, sesiunea nu
poate fi întreruptă sau suspendată, ceea ce nu
exclude posibilitatea ca parlamentul să-şi
stabilească şedinţele așa cum consideră.
149
Sesiunile Camerelor
• Principiul simultaneităţii decurge din cel al
bicameralismului, el se aplică la sesiune, nu la
şedinţă.
• Consecinţele acestui principiu rezidă în:
imposibilitatea convocării în sesiune numai a
uneia din Camerele parlamentului;
imposibilitatea dizolvării numai a uneia din
Camere;
150
Sesiunile Camerelor
• necesitatea ca alegerile generale pentru cele
două Camere să fie concomitente;
• convocarea noului parlament se face pentru
cele două Camere la aceeaşi dată.
151
Sesiunile Camerelor
• În sistemul nostru constituţional, sesiunile pot
fi ordinare şi extraordinare.
• În același timp, Parlamentul României se mai
convoacă de drept sau obligatoriu, potrivit
dispoziţiilor prevăzute expres în Constituţie.
152
Sesiunile Camerelor
• Convocarea Parlamentului în sesiuni
extraordinare este egală cu întreruperea
vacanţei parlamentare dintre două sesiuni
ordinare pentru motive foarte importante sau
excepţionale.
• Sesiunile ordinare reprezintă regula, iar cele
extraordinare, excepţia.
153
Sesiunile ordinare
• Potrivit Constituţiei, Camera Deputaţilor şi
Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare
pe an. Prima începe în luna februarie şi nu
poate depăşi sfârşitul lunii iunie, iar a doua
începe în luna septembrie şi nu poate depăşi
sfârşitul lunii decembrie.
• Sesiunea ordinară are loc în temeiul
Constituţiei și pe durata ei, Camerele
parlamentului se întrunesc de drept.
154
Sesiunea extraordinara
• Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în
sesiuni extraordinare, la cererea preşedintelui
României, a biroului permanent al fiecărei
Camere ori a cel puţin unei treimi din numărul
deputaţilor sau senatorilor.
• În cererea de convocare a sesiunii
extraordinare se vor menţiona în mod
obligatoriu ordinea de zi şi perioada de
desfăşurare a sesiunii.
155
Sesiunea extraordinara
• Ordinea de zi a sesiunii extraordinare trebuie
să fie aprobată de Cameră, neaprobarea
ordinii împiedicând ţinerea sesiunii.
• Pentru aprobarea sesiunii extraordinare este
necesară majoritatea voturilor deputaţilor şi
senatorilor prezenţi la şedinţă.
156
Convocarea Parlamentului de
drept
• Întrunirea de drept presupune că parlamentul
nu este în sesiune ordinară sau extraordinară.
• De aceea, în practică, este considerată tot o
modalitate a sesiunii extraordinare, cu
deosebirea că aceasta nu este la cerere.
• Convocarea de drept se face în cazurile
limitative şi expres prevăzute de Constituţie.
157
drept
• „În caz de agresiune armată îndreptată
împotriva ţării, preşedintele României ia
măsuri pentru respingerea agresiunii şi le
aduce neîntârziat la cunoştinţă parlamentului,
printr-un mesaj. Dacă parlamentul nu se află
în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de
ore de la declanşarea agresiunii”;
158
drept
• „Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la
instituirea stării de asediu sau a stării de
urgenţă şi funcţionează pe toată durata
acesteia.”
159
Convocarea obligatorie
• Un caz de „convocare obligatorie” este
reglementarea dată de art. 115 alin. 4 şi alin.
5, potrivit cărora, în situaţii extraordinare a
căror reglementare nu poate fi amânată,,
Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.
• Acestea intră în vigoare numai după
depunerea lor spre aprobare la parlament.
Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă în mod obligatoriu.
160
Convocarea obligatorie
• „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai
după depunerea sa spre dezbatere în
procedură de urgenţă la Camera competentă
să fie sesizată şi după publicarea ei în
Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă
nu se află în sesiune, se convoacă în mod
obligatoriu în cinci zile de la depunere sau,
după caz, de la trimitere [...]”.
161
Diferențe
• Convocarea de drept și cea obligatorie nu
necesită exprimarea unui act de voinţă în
sensul iniţiativei de convocare şi nici alte
condiţii procedurale: stabilirea unei ordini de
zi şi a perioadei sesiunii.
162
Funcţiile Parlamentului
• Funcţia legislativă
• Funcţia de informare
• Funcţia de control parlamentar
• Funcţia de desemnare prin învestire, alegere
sau numire a unor autorităţi publice
163
Funcția legislativă
• Constituţia (art. 73) se referă doar la domeniul
de reglementare pentru:
• legile constituţionale,
• legile organice,
• legile ordinare.
164
Funcția legislativă
• Parlamentul colaborează în exercitarea
funcţiei sale legislative cu:
• Guvernul;
• cetăţenii cu drept de vot (art.74 alin.1 din
Constituţie);
• Preşedintele României (art.150 alin.1 din
Constituţie).
165
Etapele procedurii legislative
• iniţiativa legislativă;
• examinarea proiectului de lege în comisii
permanente;
• dezbaterea proiectului de lege în plen;
• votarea proiectului de lege;
• medierea;
• promulgarea.
Parcurgerea acestor etape, cu excepţia medierii, este
obligatorie.
166
Iniţiativa legislativă
Iniţiativa legislativă (art. 74 din Constituţie)
aparţine:
•Guvernului;
•deputaţilor şi senatorilor;
•unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu
drept de vot (art. 74 alin. 1 din Constituţie).
167
Iniţiativa legislativă
• Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă
legislativă trebuie să provină din cel puţin un
sfert din judeţele ţării, iar în fiecare dintre
aceste judeţe, respectiv în municipiul
Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin
5.000 de semnături în sprijinul acestei
iniţiative.
168
Competenţa legislativă
• Constituţia prevede în art. 75 o competenţă
funcţională distinctă pentru fiecare Cameră
legislativă, în funcţie de domeniul de
reglementare al proiectului de lege sau al
propunerii legislative.
• fiecare Cameră este considerată ca primă
Cameră sesizată (Cameră de reflecție) pentru
anumite iniţiative legislative, cealaltă fiind
Cameră decizională.
169
• Constituţia prevede că se supun spre
dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor ca
primă Cameră sesizată proiectele de lege şi
propunerile legislative menţionate expres în
art. 75 alin. 1. (Senat – Cameră decizională)
• Pentru toate celelalte iniţiative legislative,
Senatul este prima Cameră sesizată. (Camera
Deputaţilor - Cameră decizională )
170
Camera Deputaţilor – Primă Cameră sesizată
Senatul - Cameră decizională
•Proiectele de legi şi propunerile legislative
pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri
internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă
din aplicarea acestor tratate sau acorduri;
•Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice
de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al
acestora;
171
• Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului
Poporului;
• Organizarea guvernului şi a Consiliului Suprem de
Apărare a Țării;
• Contenciosul administrativ;
• Organizarea generală a învăţământului;
• Organizarea administraţiei publice locale, a
teritoriului, precum şi regimul general privind
autonomia locală etc.
172
Senatul – Primă Cameră sesizată
Camera Deputaţilor – Cameră decizională
•Toate proiectele de legi şi propunerile
legislative de nivelul legilor ordinare, altele
decât cele pentru ratificarea tratatelor
internaţionale sau a altor acorduri
internaţionale, precum şi a măsurilor legislative
ce rezultă din aplicarea acestora;
173
• Dobândirea şi pierderea cetăţeniei române;
• Sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Electorale Permanente;
• Organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor
politice;
• Infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
• Regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor
armate şi al stării de război;
• Statutul funcţionarilor publici;
• Organizarea şi desfăşurarea referendumului etc.
174
• Prima Cameră sesizată – Camera Deputaţilor
sau, după caz, Senatul – trebuie să se
pronunţe asupra iniţiativei legislative în
termen de 45 de zile sau de 60 de zile, pentru
coduri şi legi de complexitate deosebită.
• Dacă se depăşeşte acest termen, proiectele de
lege sau propunerile legislative se consideră
că au fost adoptate.
175
• După adoptare sau respingere de prima
Cameră sesizată, proiectul sau propunerea
legislativă se trimite celeilalte Camere care va
decide definitiv.
176
Procedura legislativă
• Dezbaterea în plenul Camerei se face în două
faze:
• - dezbaterea generală (sunt anunţate
principiile de bază ale reglementării şi se
exprimă poziţia politică a fiecărui grup
parlamentar faţă de proiect);
• - dezbaterea pe articole, cu modificările
propuse în raportul comisiei permanente
sesizate în fond.
177
Votarea proiectului potrivit regulamentelor
parlamentare:- votul este personal; - votul poate
fi deschis sau secret.
•Votul deschis se exprimă prin ridicarea mâinii
prin apel nominal sau prin mijloace electronice.
•Votul secret se exprimă prin buletine de vot,
prin bile, prin mijloace electronice.
178
• În situația în care Camerele legislative adoptă
acelaşi proiect de lege în redactări diferite, se
declanşează procedura de mediere pentru
eliminarea divergenţelor de redactare.
• Procedura de mediere se iniţiază de comun
acord cu preşedinţii celor două Camere şi se
derulează prin intermediul unei comisii
parlamentare mixte.
179
• Această procedură se aplică doar în privinţa
proiectelor de lege înaintate parlamentului
spre adoptare înainte de revizuirea
Constituţiei, în 2003.
• După revizuirea Constituţiei, medierea este
obligatorie doar in cazul legilor
constitutionale.
180
• Promulgarea este actul prin care preşedintele
României autentifică şi învesteşte legea
adoptată de parlament cu formulă executorie şi
dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al
României.
• Termenul de promulgare este de 20 de zile de la
primirea legii. Preşedintele României are dreptul
să ceară parlamentului, o singură dată,
reexaminarea legii sau să sesizeze Curtea
Constituţională.
181
• În cadrul reexaminării, legea se supune unei noi
votări, cu respectarea art. 76. Dacă legea este
adoptată din nou, termenul de promulgare
este de zece zile de la reprimirea legii.
• Odată promulgată, legea se publică în
Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare
la trei zile de la publicare sau la data prevăzută
în textul ei.
182
Funcţia de informare
• Camera Deputaţilor şi Senatul, comisiile
parlamentare, precum şi parlamentarii solicită
şi primesc datele, informaţiile şi documentele
necesare luării deciziilor, în concordanţă cu
prerogativele lor constituţionale şi
regulamentare.
183
• Forma de realizare: petiţii adresate de cetăţeni
sau de organizaţii sociale; solicitarea de
informaţii de către Camere şi comisii
parlamentare, întrebări şi interpelări adresate
membrilor guvernului; activitatea desfăşurată în
comisii de anchetă; invitarea la şedinţele
comisiilor a unor specialişti; prezentarea de unele
autorităţi publice a unor rapoarte privind propria
activitate (Avocatul Poporului, Curtea de
Conturi).
184
• Deputaţii şi senatorii nu au dreptul să ceară
personal date şi informaţii.
• În cazul în care o propunere legislativă implică
modificarea prevederilor bugetului de stat sau
ale bugetului asigurărilor sociale de stat,
solicitarea informării guvernului este
obligatorie (art. 110 alin. 1 din Constituţie).
185
Funcţia de control parlamentar
A. Aprobarea de către parlament sau
încuviinţarea unor acte ale executivului;
 aprobare prealabilă:
“Preşedintele poate declara, cu aprobarea
prealabilă a parlamentului, mobilizarea parţială
sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri
excepţionale, hotărârea preşedintelui se supune
ulterior aprobării parlamentului, în cel mult cinci
zile de la adoptare.”
186
• aprobare ulterioară:
“În caz de agresiune armată îndreptată
împotriva ţării, preşedintele României ia
măsuri pentru respingerea agresiunii şi le
aduce neîntârziat la cunoştinţă parlamentului,
printr-un mesaj. Dacă parlamentul nu se află
în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore
de la declanşarea agresiunii.”
187
B. Acordarea şi retragerea încrederii guvernului;
•Programul de guvernare şi lista membrilor
guvernului se prezintă de candidatul la funcţia de
prim-ministru, desemnat de preşedintele
României.
•Programul de guvernare şi lista membrilor
guvernului sunt puse în dezbaterea Camerelor în
şedinţă comună, dar nu pot fi modificate.
188
• Acceptarea programului şi a listei se face cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
• Retragerea încrederii se face prin adoptarea
unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor.
• Dacă moţiunea de cenzură este adoptată,
guvernul este demis.
189
C. Intrebările şi interpelările adresate
membrilor guvernului, moţiunile simple;
D. Anchetele parlamentare;
E. Angajarea răspunderii guvernului din
proprie iniţiativă;
190
F. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui;
Este o formă de răspundere politică a şefului
statului.
Suspendarea poate fi iniţiată de o treime din
numărul deputaţilor şi senatorilor.
Motivul suspendării: săvârşirea unor fapte
grave, prin care încalcă grav prevederile
Constituţiei.
191
• Se adoptă în şedinţă comună a Camerelor, cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
• Suspendarea este urmată obligatoriu de
organizarea unui referendum pentru
demiterea preşedintelui României.
192
G. Punerea sub acuzare a preşedintelui
României (art. 96 din Constituţie)
•Iniţiator: majoritatea deputaţilor şi senatorilor.
•Motiv: înaltă trădare.
•Decizia se adoptă cu votul a două treimi din
numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa
de judecată: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Preşedintele este demis de drept în caz de
condamnare.
193
H. Urmărirea penală a membrilor guvernului.
•Iniţiator: Camera Deputaţilor, Senatul şi
preşedintele României.
•Cazurile de răspundere şi pedepsele sunt stabilite
în Legea pentru responsabilitatea ministerială.
•Este o condiţie constituţională ca faptele
imputabile să fie săvârşite în exerciţiul funcţiei
ministeriale.
194
• Competenţa de judecată revine Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie.
• Miniştrii pot răspunde penal, potrivit dreptului
comun, dacă comit infracţiuni fără legătură cu
funcţia de membru al guvernului.
195
Funcţia de desemnare prin învestire, alegere sau
numire a unor autorităţi publice
Potrivit Constituţiei, parlamentul:
•a) acordă votul de încredere guvernului;
•b) numeşte membrii Curţii de Conturi;
•c) numeşte directorul Serviciului Român de
Informaţii;
•d) în diferite legi speciale sunt prevăzute şi alte
prerogative ale parlamentului privind numirea în
funcţii publice;
196
Funcţia de desemnare prin învestire, alegere sau
numire a unor autorităţi publice
• e) numeşte preşedintele Consiliului Legislativ

şi preşedinţii de secţii ai acestei autorităţi
publice;
• f) numeşte Avocatul Poporului.
197
Actele Parlamentului României
• Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare
a ţării”.
• Voinţa parlamentului se exprimă nu numai
prin lege, dar şi prin alte acte sub denumiri
specifice, precum regulamente, hotărâri sau
acte cu un caracter exclusiv politic.
198
• Actele juridice ale parlamentului sunt: legile,
regulamentele Camerelor, hotărârile şi
moţiunile de cenzură.
• Actele cu caracter exclusiv politic ale
parlamentului sunt: declaraţii, mesaje, apeluri.
• Alte tipuri de acte sunt: avize, rapoarte,
decizii, adrese, hotărâri.
199
• Conceptul de lege şi categoriile de legi
Legea poate fi definită ca fiind actul juridic al
parlamentului, iniţiat potrivit Constituţiei,
adoptat de acesta potrivit unei proceduri
solemne, promulgat de preşedintele statului şi
publicat în Monitorul Oficial şi care conţine
reguli de conduită socială general obligatorii şi
impersonale, a căror respectare este asigurată,
la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.
200
3 categorii de legi: constituţionale, organice şi
ordinare.
a. Legile constituţionale sunt legile prin care se
revizuieşte Constituţia. Sub aspect procedural,
ele se adoptă cu votul a cel puţin două treimi
din numărul membrilor fiecărei Camere, fiind
definitive numai după aprobarea lor prin
referendum, organizat în cel mult 30 de zile de
la data adoptării proiectului sau a propunerii de
revizuire.
201
• Legile constituţionale pot fi iniţiate de
preşedintele României la propunerea
guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul
deputaţilor sau al senatorilor şi de cel puţin
500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
202
b. Legile organice sunt actele pe care
Constituţia însăşi le declară astfel.
Ele reglementează organizarea şi funcţionarea
autorităţilor publice, dezvoltând principiile sau
regulile enunţate în Constituţie.
Sub aspect procedural, legile organice se adoptă
cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
203
• c. Legile ordinare sunt legile adoptate în toate
celelalte domenii ale vieţii sociale.
Sub aspect procedural, ele se adoptă cu votul
majorităţii membrilor prezenţi din fiecare
Cameră.
204
• De asemenea, parlamentul poate adopta o
lege specială de abilitare a guvernului pentru a
emite ordonanţe, care vor avea, prin urmare,
forţa juridică a unei legi ordinare.
• Legea de abilitare trebuie să precizeze în mod
obligatoriu domeniul şi data până la care se
pot emite ordonanţe.
205
• Numai în cazuri excepţionale, guvernul poate
adopta ordonanţe de urgenţă, ceea ce nu
necesită preexistenţa unei legi de abilitare,
dar ele intră în vigoare numai după depunerea
lor spre aprobare la parlament.
• Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă în mod obligatoriu.
206
Conceptul de hotărâre. Categoriile de hotărâri
•Hotărârile sunt acte juridice adoptate de
parlament sau Camerele sale (separat).
•Există două categorii de hotărâri:
a) cu caracter normativ;
b) cu caracter individual.
•Hotărârile normative se deosebesc de legi prin
aceea că au forţă juridică inferioară legii.
207
Din punct de vedere procedural, deosebirile
dintre legi şi hotărâri sunt următoarele:
•a) pentru adoptarea hotărârilor, nu sunt
aplicabile regulile privitoare la iniţiativa
legislativă;
•b) hotărârile nu parcurg toate fazele procedurii
legislative;
208
• c) numai legile trebuie să fie promulgate, în
timp ce hotărârile nu sunt supuse promulgării;
• d) hotărârile nu fac obiectul controlului de
constituţionalitate din partea Curţii
Constituţionale.
209
• Conceptul de moţiune. Categorii de moţiuni
Constituţia şi regulamentele Camerelor fac
referire la două categorii de moţiuni:
a)moţiunea simplă;
b)moţiunea de cenzură.
210
• Moţiunea simplă este rezultatul de voinţă al
unei singure şi exprimă poziţia Camerei
respective într-o anumită problemă de politică
internă sau externă.
• Moţiunile simple nu au caracterul de acte
juridice, ci pot exercita doar o influenţă morală
asupra activităţii guvernului, dar nu sunt în
măsură să genereze obligaţii garantate printr-o
sancţiune juridică oarecare.
211
• Moţiunea de cenzură priveşte raporturile
dintre parlament şi guvern, adoptarea sau
respingerea sa semnificând retragerea sau
menţinerea încrederii acordate guvernului.
• Are caracterul de act juridic şi exprimă voinţa
parlamentului în întregul său.
212
E. Actele politice ale Parlamentului României
•Actele politice ale parlamentului conţin numai
afirmaţii de principiu sau luări de atitudine,
lipsite de efecte juridice imediate, dar care, prin
faptul că emană de la un organ reprezentativ al
poporului se bucură de un deosebit prestigiu.
•Parlamentul este liber să adopte denumiri
diverse: declaraţii, apeluri, demersuri etc.).
213
Statutul deputaţilor şi senatorilor
Natura juridică a mandatului parlamentar
•Mandatul parlamentar nu este definit prin
Constituţie, aşa cum este definit, de exemplu,
mandatul în dreptul civil (un contract prin care o
persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe
seama altei persoane, de la care a primit
însărcinarea).
214
Trăsăturile mandatului parlamentar:
•este o instituţie de drept public, de drept
constituţional;
•are caracter reprezentativ la nivel naţional;
•are caracter general;
•are caracter electiv;
•este irevocabil;
•este protejat constituţional.
215
• Durata mandatului parlamentar coincide cu
cea a Camerelor legislative (art. 63 alin. 1 şi 4
din Constituţie). Mandatul Camerelor poate fi
prelungit, prin lege organică, în caz de război
sau catastrofă. De asemenea, mandatul se
prelungeşte până la întrunirea legală a noului
parlament.
216
• Mandatul parlamentar ia naştere la data
anunţării rezultatelor alegerii, dar dreptul
celui îndreptăţit să-l exercite începe la data
întrunirii legale a Camerei respective, sub
condiţia validării
• Validarea alegerii nu face decât să confirme,
cu efect retroactiv, legalitatea operaţiunii
electorale. .
217
• Mandatul parlamentar încetează:
- la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese;
- în caz de demisie;
- în caz de incompatibilitate;
- în cazul pierderii drepturilor electorale;
- în caz de deces.
218
• Protecţia constituţională şi regulamentară a
mandatului parlamentar
a) regimul de incompatibilitate;
b) imunitatea parlamentară;
c) independenţa opiniilor;
d) indemnizaţie.
219
• Incompatibilităţile au rolul de a asigura
evitarea conflictelor care ar rezulta din
exercitarea concomitentă a două funcţii
publice concurente (exemplu: funcţia
jurisdicţională cu funcţia legislativă).
220
• Constituţia prevede că nimeni nu poate fi, în
acelaşi timp, deputat şi senator.
• De asemenea, potrivit Constituţiei, calitatea
de deputat este incompatibilă cu exercitarea
oricărei funcţii publice de autoritate, cu
excepţia celei de membru al guvernului.
• Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege
organică.
221
Exemple de funcţii publice de autoritate:
•funcţia de prefect;
•funcţia de primar sau membru în consiliile
locale;
•funcţia de secretar al unităţilor administrativ-
teritoriale;
•funcţia de secretar de stat etc.
222
• Există funcţii publice care nu presupun
exercitarea autorităţii (ex.: funcţia de director
al Bibliotecii Naţionale, muzeograf, profesor).
• Ca atare, între calitatea de parlamentar şi
asemenea funcţii nu există incompatibilitate.
223
• Potrivit regulamentului Camerei Deputaţilor,
calitatea de deputat este incompatibilă cu
funcţia de preşedinte al României.
• Regulamentele obligă deputaţii aflaţi în stare
de incompatibilitate să demisioneze din
funcţiile incompatibile cu calitatea lor de
parlamentari în termen de 30 zile de la
apariţia cazului de incompatibilitate.
224
• Senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în
domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al
creaţiei literar-artistice, precum şi în alte
domenii prevăzute de lege.
• Senatorul care se află în situatie de
vincompatibilitate va demisiona din funcţiile
care sunt incompatibile cu mandatul de
senator, în termen de zece zile de la data
apariţiei cazului de incompatibilitate.
225
• Imunitatea parlamentară se prezintă sub două
forme: lipsa răspunderii juridice şi
inviolabilitatea membrilor parlamentului.
• Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la
răspundere juridică pentru voturile sau pentru
opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului.
226
• Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în
judecată penală pentru fapte care nu au
legătură cu voturile sau cu opiniile politice
exprimate în exercitarea mandatului, dar nu
pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără
încuviinţarea Camerei din care fac parte, după
ascultarea lor.
227
• Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se
pot face numai de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de
judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
• În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau
senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei.
228
• Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe
preşedintele Camerei asupra reţinerii şi
percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată
constată că nu există temei pentru reţinere,
va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
• Deputaţii şi senatorii nu pot renunţa la
beneficiul imunităţii parlamentare. Numai
Camera are dreptul de a decide în această
materie.
229
• Deputaţii şi senatorii primesc o anumită
indemnizaţie lunară, precum şi alte drepturi
aferente sau facilităţi care au scopul să le
asigure independenţa financiară.
• Regulamentul fiecărei Camere prevede însă
posibilitatea reţinerilor din indemnizaţia
lunară în funcţie de prezenţa parlamentarului
la lucrările acesteia.
230
Răspunderea disciplinară a deputaţilor
Abaterile de la regulament atrag următoarele
sancţiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinţe;
e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe
timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporară.
231
• Primele patru sancţiuni se aplică de

preşedintele de şedinţă, iar următoarele, de
Cameră, la propunerea biroului permanent.
Pentru acestea, cazul se va trimite Comisiei
juridice, de disciplină şi imunităţi, care va
prezenta un raport asupra cercetării
efectuate.
232
Excluderea temporară poate varia de la o
şedinţă până la maximum 30 de şedinţe din
aceeaşi sesiune.
•Consecinţe:
•a) suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpul
excluderii;
•b) suspendarea drepturilor care ţin de calitatea de
deputat, cu excepţia imunităţii;
•c) interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale
comisiilor.
233
• Excluderea se execută de chestor şi, în caz de

opunere, cu ajutorul forţei publice puse la
dispoziţia preşedintelui Camerei.
• Sancţiunile aplicate de Camera Deputaţilor se
publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a II-a şi pe site-ul Camerei Deputaţilor.
234
Răspunderea disciplinară a senatorilor
Constituie abateri disciplinare săvârşite de

senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii,
nu constituie infracţiune:
a) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle
senatorului prevăzute de Constituţia României,
republicată, şi de legea statutului deputaţilor şi
al senatorilor;
b) încălcarea jurământului de credinţă;
235
c) nerespectarea prevederilor regulamentului
Senatului;
d) exercitarea abuzivă a mandatului de senator;
e) comportamentul injurios sau calomniator la
adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în
şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în
afara acestora, dar cu privire la exercitarea
mandatului de senator;
f) absentarea, nemotivată şi în mod repetat, de
la lucrările Senatului.
236
Abaterile de la deontologia parlamentară se

sancţionează cu:
•atenţionare;
•chemarea la ordine;
•retragerea cuvântului;
•îndepărtarea din sală pe durata şedinţei;
•avertisment public, scris.
237
• Abaterile şi sancţiunile se constată şi se aplică

de preşedintele de şedinţă sau, după caz, de
preşedintele comisiei senatoriale. Sancţiunile
prevăzute nu pot împiedica exercitarea
dreptului la vot.
238
MECANISME
INTERFERENȚĂ
239
Mecanisme interferență
• Putere executivă Legislativ.
• Legislativ Putere executivă
• Principiul separației și echilibrul puterilor în
stat.
• Putere executivă: Președinte și Guvern.
• Legislativ: Parlamentul.
240
Putere executivă Legislativ
• convocarea parlamentului de către Președinte
în sesiuni extraordinare;
• participarea guvernului la stabilirea ordinii de
zi a fiecărei Camere legislative.
• iniţiativa legislativă;
• participarea la dezbaterile parlamentare;
• mesajele adresate de Președinte naţiunii, prin
intermediul parlamentului.
241
• Promulgarea legilor;
• Delegarea legislativă;
• Angajarea răspunderii Guvernului;
• Dizolvarea Parlamentului.
242
Delegarea legislativă;
•Delegarea este un transfer de prerogative, de
competențe legislative de la parlament către
guvern privind adoptarea unui act normativ.
•Ordonanțe simple și OUG.
243
Dizolvarea Parlamentului
Preşedintele poate să dizolve parlamentul, după
ce se consultă cu preşedinţii celor două Camere
şi cu liderii grupurilor parlamentare, dacă forul
legislativ nu a acordat votul de încredere pentru
formarea guvernului în termen de 60 zile de la
prima solicitare şi numai după respingerea a cel
puţin două solicitări de învestitură.
244
Legislativ Putere executivă
• Informarea Parlamentului.
• Întrebări şi interpelări adresate membrilor
guvernului.
• Moțiuni simple;
• Moțiunea de cenzură;
• constituirea unor comisii de anchetă asupra
activităţii unor departamente ale executivului;
245
• Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta
o moţiune simplă prin care să-şi exprime
poziţia cu privire la o problemă de politică
internă sau externă ori, după caz, cu privire la
o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
246
• (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă
comună, pot retrage încrederea acordată
Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de
cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor.
• (2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel
puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor
şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data
depunerii.
247
• (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile
de la data când a fost prezentată în şedinţa
comună a celor două Camere.
• (4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă,
deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai
pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune
de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul
îşi angajează răspunderea potrivit articolului
114.
248
• Suspendarea Președintelui din funcție.
• Punerea sub acuzare a Președintelui –
procedura de impeachment.
• Punerea sub acuzare a miniştrilor.
• Numirea Guvernului pe baza votului de
încredere acordat de Parlament.
249
PREȘEDINTELE
250
Președintele României
• Puterea executivă este repartizată echilibrat
între şeful statului şi guvern.
• Preşedintele României beneficiază de o
legitimitate populară, rezultat al alegerii sale
direct de corpul electoral.
251
Funcţiile Președintelui
• funcţia de reprezentare;
• funcţia de garant al independenţei naţionale,
al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării;
• funcţia de a veghea la respectarea Constituţiei
şi la buna funcţionare a autorităţilor publice şi
• funcţia de mediere.
252
Alegerea Președintelui
• Nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de
preşedinte al României decât pentru cel mult
două mandate, acestea putând fi şi succesive.
• Regula este de strictă interpretare şi nu lasă
posibilitatea derogării.
253
Au dreptul de a fi aleşi în funcţia de preşedinte
al României cetăţenii români cu drept de vot
care au domiciliul în ţară şi care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii de fond:
•să nu fi pierdut drepturile electorale ca urmare
a unei condamnări judecătoreşti definitive;
•să nu fie alienaţi sau debili mintal ori puşi sub
interdicţie;
254
• să aibă vârsta minimă de 35 de ani;
• să nu aibă interdicţie de a se asocia în partide
politice;
• să nu fi îndeplinit, deja două mandate în
funcţia de preşedinte al României.
255
Condiții de formă
•Legea precizează condiţiile în care o persoană
poate candida, fie din partea unui partid politic
sau alianţă politică, fie în calitate de
independent.
•Aceste candidaturi pot fi depuse numai dacă
sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători
şi numai dacă există declaraţia de acceptare a
persoanei propuse.
256
• În termen de 24 de ore de la validarea
rezultatelor alegerilor pentru funcţia de
preşedinte al României, de către Curtea
Constituţională, cele două Camere sunt
convocate de preşedinţii acestora pentru
depunerea jurământului de candidatul a cărui
alegere a fost validată.
257
• Depunerea jurământului se consemnează într-
o declaraţie a parlamentului, prin care acesta
ia act de începerea exercitării mandatului de
preşedinte al României.
258
Durata mandatului prezidenţial
• Mandatul preşedintelui României este de 5
ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului preşedintelui ales, în faţa celor
două Camere reunite în şedinţă comună, până
la depunerea jurământului de preşedintele
nou-ales.
259
• Mandatul preşedintelui României poate fi
prelungit, prin lege organică, numai în caz de
război sau catastrofă.
• Mandatul prezidenţial încetează înainte de
termen în caz de demisie, demitere din
funcţie, de imposibilitate definitivă de
exercitare a atribuţiilor şi în caz de deces. În
toate aceste cazuri, intervine vacanţa funcţiei.
260
• Competenţa de a constata existenţa situaţiilor
ce duc la vacanţa funcţiei prezidenţiale revine
Curţii Constituţionale.
• Până la depunerea jurământului de
preşedintele ales, interimatul se asigură în
ordine de preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei Deputaţilor.
261
Atribuţiile Președintelui
• Declararea, cu aprobarea prealabilă a
parlamentului, a mobilizării parţiale sau
generale a forţelor armate.
• Cere poporului, după consultarea
parlamentului, să-şi exprime, prin
referendum, voinţa cu privire la probleme de
interes naţional.
• încheie tratate internaţionale în numele
României, negociate de guvern şi le supune
spre ratificare parlamentului;
262
• la propunerea guvernului, acreditează şi
recheamă reprezentanţii diplomatici ai
României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea
sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice;
• declararea, cu aprobarea prealabilă a
parlamentului, a mobilizării parţiale sau
generale a forţelor armate;
263
• ia măsuri pentru respingerea agresiunii
armate împotriva ţării;
• conferă decoraţii şi titluri de onoare;
• acordă graţierea individuală.
Contrasemnarea este o condiţie de valabilitate a
decretelor. De asemenea, prin
contrasemnarea decretelor de către primul-
ministru, guvernul îşi asumă răspunderea
politică pentru conţinutul lor.
264
• desemnarea unui candidat pentru funcţia de
prim-ministru;
• numirea guvernului pe baza votului de
încredere acordat de parlament;
• revocarea şi numirea, la propunerea primului-
ministru, a unor membri ai guvernului;
• dizolvarea parlamentului;
• iniţierea revizuirii Constituţiei.
265
• adresează parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale naţiunii;
• cere convocarea în sesiunea extraordinară a
celor două Camere;
• promulgă legile votate de parlament;
• cere reexaminarea legii, înainte de
promulgare;
• numeşte trei judecători ai Curţii
Constituţionale.
266
Incompatibilităţi
• a) incompatibilitatea între funcţia de
preşedinte al României şi calitatea de membru
al vreunui partid politic;
• b) incompatibilitatea cu orice altă funcţie
publică, indiferent care ar fi domeniul în care
s-ar exercita aceasta şi natura funcţiei;
• c) incompatibilitatea cu orice altă funcţie
privată.
267
Imunitatea
• Președintele se bucură de imunitate şi de
neresponsabilitate juridică pentru opiniile
politice exprimate în timpul şi în legătură cu
exercitarea mandatului său.
268
Imunitatea
• Excepţia de la regula generală a imunităţii o
constituie instituţia juridică a suspendării
preşedintelui, potrivit art. 95 din Constituţie,
precum şi punerea sub acuzare a acestuia (art.
96 din Constituţie).
• Cele două măsuri echivalează cu ridicarea
imunităţii pentru preşedinte, el neputând
răspunde juridic, în perioada exercitării
mandatului, decât pentru faptele de înaltă
trădare.
269
Răspunderea politică și juridică
• Constituţia României instituie deopotrivă o
răspundere politică şi juridică a preşedintelui.
• Politica – suspendarea din funcție
• Juridică/penală – punerea sub acuzare
(impeachment)
270
Răspunderea politică
• Răspunderea politică a preşedintelui cuprinde,
practic, două faze distincte, dar cumulative:
răspunderea politică propriu-zisă (pe care
şeful statului şi-o asumă în condiţiile art. 95
alin. 1) şi răspunderea faţă de popor,
concretizată în referendumul organizat pentru
demiterea preşedintelui.
271
• Propunerea de suspendare din funcţie poate fi
iniţiată de cel puţin o treime din numărul
deputaţilor şi senatorilor şi se aduce,
neîntârziat, la cunoştinţa preşedintelui.
Constituţia recunoaşte dreptul şefului statului
de a da explicaţii parlamentului cu privire la
faptele care i se impută
272
• Dacă propunerea de suspendare din funcţie
este aprobată, hotărârea se trimite şi
guvernului, în vederea iniţierii proiectului de
lege privind organizarea şi desfăşurarea
referendumului pentru demiterea
preşedintelui (care trebuie organizat în cel
mult 30 de zile).
273
Răspunderea juridică
• Articolul 96 consacră procedura de
impeachment, care constă în punerea sub
acuzare a preşedintelui pentru înaltă trădare.
Constituţia nu defineşte conţinutul acesteia.
Înalta trădare a fost echivalată cu cea mai
gravă încălcare a jurământului şi intereselor
poporului şi ţării, în exerciţiul atribuţiilor
prezidenţiale.
274
• Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă
comună, cu votul a cel puţin două treimi din
numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî
punerea sub acuzare a preşedintelui pentru
înaltă trădare.
275
• Propunerea de punere sub acuzare poate fi
iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor
şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţa
preşedintelui României pentru a putea da
explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
• De la data punerii sub acuzare şi până la data
demiterii, preşedintele este suspendat de
drept.
276
• Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis
de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare şi urmează să se declanşeze
procedura de instituire a vacanţei
prezidenţiale.
277
Vacanța funcţiei
• Vacanţa funcţiei de preşedinte al României
intervine în caz de demisie, de demitere din
funcţie, de imposibilitate definitivă a
exercitării atribuţiilor sau de deces.
• În termen de trei luni de la data la care a
intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte al
României, Guvernul va organiza alegeri pentru
un nou preşedinte.
278
Interimatul funcţiei
• Dacă funcţia de preşedinte devine vacantă ori
dacă preşedintele este suspendat din funcţie
sau dacă se află în imposibilitate temporară de
a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură,
în ordine, de preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei Deputaţilor.
279
Interimatul funcţiei
• Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90

(adresarea de mesaje, dizolvarea
parlamentului şi consultarea poporului prin
referendum) din Constituţie nu pot fi
exercitate pe durata interimatului funcţiei
prezidenţiale.
280
Actele preşedintelui României
• În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele
României emite decrete, care sunt acte cu
caracter juridic.
• decrete normative (ex.: decretul prin care
declară mobilizarea parţială sau generală a
forţelor armate);
• decrete individuale (ex.: numirea într-o
funcţie publică, conferirea unei decoraţii).
281
• Decretele prezidenţiale se publică în
Monitorul Oficial, nepublicarea atrăgând
inexistenţa actului juridic respectiv.
Trăsăturile caracteristice ale decretelor, ca acte
juridice, sunt:
• sunt manifestări unilaterale de voinţă făcute
cu scopul de a produce efecte juridice;
282
• sunt emise pentru exercitarea atribuţiilor
care-i revin preşedintelui, potrivit Constituţiei
şi legilor;
• sunt publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, şi intră în vigoare de la
momentul publicării lor;
283
• unele decrete se contrasemnează de primul-
ministru, condiţie obligatorie pentru
validitatea acestora.
• toate decretele au caracter executoriu,
autorităţile statului cărora le sunt destinate
având obligaţia punerii lor în executare.
284
• În afară de decrete, preşedintele poate
întocmi acte politice: declaraţii, apeluri,
mesaje.
• Aceste acte nu produc efecte juridice.
285
Mesajul are un dublu rol:
•mijloc de comunicare între preşedinte şi
parlament;
•modalitate prin care preşedintele atrage
atenţia naţiunii asupra unor probleme de interes
pe care instituţiile statului trebuie să le rezolve
sau care îi privesc în mod nemijlocit pe cetăţeni.
286
Mesajele pot fi de două feluri:
•a) mesaje facultative – cele reglementate de
art. 88 şi au ca obiect principalele probleme
politice ale ţării (prezentarea lor nu este
obligaţie a preşedintelui de a adresa mesajul la
anumite termene sau în anumite perioade);
287
• b) mesaje obligatorii – cele reglementate în
art. 92 şi în cazul lor preşedintele are obligaţia
de a le prezenta în faţa parlamentului arătând
motivele şi măsurile pe care le-a luat în
vederea respingerii agresiunii armate
îndreptate împotriva statului român.
288
BCAP!!!
SPOR LA ÎNVĂȚAT!!!

289

Recapitulare BCAP - 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recapitulare BCAP - 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE

• Din punct de vedere juridic, cetăţenia

• Instituţie juridică – totalitatea regulilor de

• Se face, potrivit legii cetăţeniei române, cu

Potrivit legii, cetăţenia română cu titlul de

• Durata mandatului celor doua Camere este

• e) numeşte preşedintele Consiliului Legislativ

• Primele patru sancţiuni se aplică de

• Excluderea se execută de chestor şi, în caz de

Constituie abateri disciplinare săvârşite de

Abaterile de la deontologia parlamentară se

• Abaterile şi sancţiunile se constată şi se aplică

• Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90

S-ar putea să vă placă și