LEUCEMIA FELINĂ

(FELV)
C

Sasu Diana
Grupa 837 B An III MV
Leucemia (lecoza) felină
• La pisică, leucoza a fost descrisă pentru prima dată de către
Syedamgrotsky, în 1871.
• După Parodi (1975), dintre toate speciile de mamifere, pisica este
cea mai frecvent afectată de leucoză. Inițial, s-au descris numai
cazuri izolate, sporadice, dar apariția bolii a fost semnalată și în
focare , ceea ce a dus la concluzia că la feline boala poate îmbrăca
și forma “enzootică”. Ulterior, virusul a fost izolat și s-a reușit
transmiterea experimentală a infecției.
 ETIOLOGIE
• Agentul etiologic este virusul leucemiei feline, “ Feline leukemia virus”,
încadrat taxonomic în Gammaretrovirus, subfamilia Orthoretrovirinae, familia
Retroviridae.
• La microscopul electronic, virusul are o formă rotundă, dimensiunea de 90-100
nm și posedă acid ribonucleic monocatenar. La nivelul nucleocapsidei s-au
identificat proteine asociate (p27=“antigen major intern”,p15, p12, p10) și
reverstranscriptaza. Această reverstranscriptază virală, este o ADN polimerază
ARN-dependentă, care permite virusului să aibă copii ADN ale acidului
nucleic, pentru integrarea ulterioară a acestuia în genomul celulei infectate.
• Anvelopa virală este formată din gp70 cu proprietăți antigenice și proteina cu
activitate imunosupresoare p15E.
 ETIOLOGIE
• Replicarea se face prin înmugurire din membrana celulară, la fel ca
și la celelalte virusuri tip C. Are capacitatea de a se integra sub
formă de provirus în genomul celulei gazdă, deci să stea “ascuns”
în acidul dezoxiribonucleic al cromozomilor, printre alte gene ale
celulei, până când o serie de condiții favorabile permit o nouă
activare a replicării.
• Prin testele de seroneutralizare și a interferenței dintre acestea, la
acest virus s-au identificat 3 tipuri: “A”, “B”, “C”.
 ETIOLOGIE
• Tulpina (serotipul) A este cea mai răspândită în natură, având și cea
mai ridicată specificitate de gazdă. A fost izolată de la pisici cu
leucoză limfoidă spontană, iar după inocularea la pisoi a determinat
anemie trecătoare, leucemie și limfom malign. După Gardner
(1971), pisicile contaminate cu tulpina “A” sunt cele mai infectante
pentru celelalte pisici din jur. Acest serotip, poate suferi mutații,
determinate de acțiunea anticorpilor “in vivo”, care stau la baza
formării tulpinilor de virus derivate. Este tulpina prototip.
 ETIOLOGIE
• Tulpina (serotipul) B se izolează numai în asociație cu tipul de virus
“A”, apărând ca o variantă a acestuia. Este răspunzătoare de
viremia tardivă, indicând apariția unor structuri antigenice noi,
cunoscute ca fiind rezultatul mutațiilor punctiforme la nivelul
anvelopei virale. Reprezintă cel mai important virus derivat, care în
asociere cu oncogena “fes” a fibroblastelor de pisică, va permite
formarea virusului sarcomului felin înalt transformat.
 ETIOLOGIE
• Tulpina (serotipul) C se asociază de asemenea cu tulpinile “A” și
“B” fiind izolată numai împreună cu acestea. Izolarea nu se poate
face decât de la pisici care au trecut prin perioada de viremie.
Patogenitatea pentru pisoii înțărcați sau adulți este nulă. În schimb,
inocularea simultană a tulpinilor de virus “A”, “B” și “C”, la pisoii
nou-născuți declanșează eritropenie severă și moartea în 9
săptămâni.
 ETIOLOGIE
• Din punct de vedere antigenic, virusul induce formarea în
celulele tumorale a unui antigen specific, FOCMA (feline
oncornavirus-associated cell membrane antigen).
Prezența lui în celulele tumorale indică virusul leucemiei
feline ca agent etiologic al proliferării neoplazice.
 CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
• Dintre toate speciile de mamifere, pisica este cea mai sensibilă la leucoze,
frecvența înregistrată fiind de 4 ori mai mare în comparație cu omul.
• Receptivitatea este mai mare la pisoii tineri, până la vârsta de 6-8 săptămâni, și
de asemenea, după 7-8 ani, când se asociază cu involuția senilă a sistemului
imun. Receptivitatea poate fi de 100% la nou-născuți, scăzând apoi treptat la
85% la 8 săptămâni, pentru ca pisicile adulte să ajungă la 15-28%.
• Sensibilitatea la infecția experimentală cu FeLV scade odată cu înaintarea în
vârstă, astfel că după 20 de săptămâni procentul de receptare a infecției este de
56%, după 60 de săptămâni de 31%, iar la 100 de săptămâni de 27%. După
160 de săptămâni procentul animalelor bolnave a reprezentat numai 8%.
 CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
• Sursa principală de infecție o reprezintă pisicile bolnave, care elimină particule
virale prin salivă, dar și prin urină, fecale sau lapte. Calea orizontală este
dominantă în transmiterea leucozei: mușcături, zgârieturi, folosirea unor vase
de hrănire în comun, insecte hematofage.
• Punerea în evidență a virusului endogen RD-114 nu exclude transmiterea pe
cale verticală (mult mai importantă la păsări și murine).
• Căile de pătrundere în organism sunt reprezentate de orofarinx și soluțiile de
continuitate din tegumente și mucoasele aparente.
 PATOGENEZĂ
• După pătrunderea virusului în fluxul sanguine, acesta va trece prin limfonoduri sau splina, în măduva
hematogenă, loc în care își va spori replicarea datorită sensibilității mari a precursorilor celulelor
sanguine și a celor endoteliale. În dezvoltarea procesului patogenetic, s-a arătat existența mai multor
etape.
• În primul stadiu, după pătrunderea în organism, care are o durată de 2 la 14 zile, nu sunt modificări
clinice sau de laborator.
• Al doilea stadiu, are o durată de 2 săptămâni și se caracterizează prin migrarea virusului în orofarinx,
odată cu limfocitele antigen reactive și în MOH unde se replică.
• Stadiul al treilea, cu durata de 3-13 zile, corespunde replicării virale active în celulele MOH și
limfonoduri sau formațiuni limfoide.
• Stadiul 4, are o durată de 7-21 zile și se caracterizează prin extinderea replicării virale la celulele
hematopoietice limfotrofe cu MOH.
 PATOGENEZĂ
• Stadiul 5 corespunde apariției în circulația sanguine a neutrofilelor și
trombocitelor sanguine infectate. Are o durată de 14-25 zile. Cu toate că
apariția viremiei de origine medulară semnifică instalarea infecției progresive
cu FeLV, unele pisici sunt capabile să remită, însănătoșindu-se prin eliminarea
celulelor infectate și apariția de anticorpi neutralizanți, protectori, odată cu
anticorpii față de antigenele virale FOCMA. Cele care nu realizează acest
lucru, intră în cel de-al 6-lea stadiu, la care infecția va difuza în țesuturile
epiteliale, mucoase și glandulare, proces estimat ca având loc între 28-42 zile
după pătrunderea virusului în organism.
 PATOGENEZĂ
• Tulburările funcționale apar în urma diseminării în țesuturi
și organe a limfocitelor proliferate malign, care datoriă
incompetenței funcționale nu mai pot realiza apărarea
antibacteriană , antivirală și antimicotică a organismului.
În faza viremică, organismul răspunde prin febră, spre
deosebire de faza cronică, ce evoluează afebril sau cu stări
de subfebrilitate.
 Tablou clinic
• Simptomatologia leucemiei feline este bine exprimată la animalele adulte, la
care se constată somnolență, oboselă la efort, apetit capricios, paliditatea
mucoaselor și uneori febră intermitentă.
• Atenția asupra bolii este atrasă de creșterea frecvenței ulcerațiilor de la
comisura buzelor , de gingivite, rinite, pneumopatii rebele la tratament și de
apariția abdomenului ascitic și al deformațiilor limfonodulare. Anemia și
icterul este frecvent întâlnit. Totuși simptomele diferă în funcție de formele pe
care le îmbracă boala, respectiv neoplazice- limfosarcomul și leucemia
mieloidă non-limfosarcomatoasă- și non-neoplazice cu implicații
imunosupresive, de reproducție și renale.
• Tipul TUMORAL (LIMFOSARCOMUL): în organele limfoide sau nelimfoide, 5 forme de exprimare:
1. Forma multicentrică: limfonodulii superificiali si profunzi sunt atrofiati,apar ca mase semidure, netede,
reci, neaderente la tesutul conjunctiv si sunt mobile sub piele. Splina, ficatul, rinichii, cordul, tubul
digestiv marite in volum. Compresiunea marilor vase determina edeme ale trenului posterior, iar cea a
maduvei spinarii si filetelor nervoase, pareze si paralizii.
2. Forma digestivă: tumorizari ale placilor limfoide de la nivelul intestinului gros si subtire, invadare
nodulara sau difuza infiltrata a mucoasei si musculaturii cu limfocite si granulocite leucemice. Se
intalnesc obstructii intestinale,diaree,voma,anorexie. Ficat marit in volum ce determina aparitia ascitei.
Forma puternic exprimata in leucoza limfoida si eozinofilica.
3. Forma mediastinală (timică): formatiune tumorala la nivelul regiunii mediastinale anterioare, pornind
de la timus , limfonodurile mediastinale si substernale. Determina dispnee, tuse uscata, edem la intrarea
in cavitate si hidrotorax.
4. Forma renală: tumori renale, insotite de nefrita cronica si uremie
5. Forma atipică: localizari tumorale la nivelul organelor genitale, pielii, globului ocular
• Tipul LEUCEMIC: nr leucocitelor depășește 50.000/, iar procentul limfocitelor nu scade sub 80%.
Leucocitoza și T limfocitoza se asociază cu anemie, neutropenie și trombocitopenie. Acest lucru explică
paliditatea mucoaselor, sensibilitatea la infecții și predispoziția la leziuni hematologice. La pisică
examenul hematologic trebuie repetat, deoarece remisiunile spontane sau cele provocate în urma
tratamentelor medicamentoase de lungă durată, apropie aspectul tabloului sanguin de cel normal.
• În urma unui stres puternic și susținut, leucocitoza poate crește brusc, atingând câteva sute de mii/ fiind
însoțită de predominanța celulelor tinere ( “puseu blastic”).
1. Leucemia limfoidă
2. Leucemia cu celule reticulare
3. Leucemia eritroidă
4. Leucemia mieloidă
5. Leucemia cu eozinofile
6. Leucemia cu mastocite
7. Leucemia cu monocite
8. Mielomul multiplu (plasmocitoza malignă)
 Tabloul anatomopatologic
• La pisică tumorile limfonodulare sunt mai slab exprimate, în schimb, predomină infiltrațiile difuze în
lumenul intestinal, în limfonodulii mezenterici, rinichi, splină sau mediastinul pericardic.
• Organele cele mai afectate de procesul neoplazic sunt limfonodulii viscerali, cei mezenterici și
mediastinali în principal, apoi ficatul, rinichii, tubul digestiv și splina. Localizările pot fi unice sau
multiple, ce dau 5 tipuri de tumori:
1. Tipul de celule nediferențiate
2. Tipul histiocitar
3. Tipul limfocitar
4. Tipul prolimfocitar și limfocitar
5. Tipul mixt histolimfocitar
• Boala poate evolua acut sau cronic și sfârșește cu moartea.
Glomerulonefrita, datorită depunerii complexelor antigen-anticorp
la nivelul rinichilor, reprezintă o cauză importantă a morții.
• Histopatologia unui specimen de biopsie de colon de la un mascul intact
FeLV+ cu păr scurt domestic în vârstă de 6 ani, cu un istoric de 1 săptămână de
anorexie, scădere în greutate, letargie, febră și diaree mucoidă cu sânge. Colita
plasmocitară severă, difuză a fost prezentă cu necroză și regenerare epitelială a
criptei. O criptă este dilatată, căptușită cu epiteliu atenuat și conține resturi
necrotice (săgeată roșie). O criptă adiacentă prezintă dovezi de regenerare
(săgeată albastră). O colorație Gram de țesut a arătat o populație mixtă de
bacterii pe suprafața luminală, dar nu în interiorul criptelorUn test de antigen
al parvovirusului fecal a fost negativ, iar citologia aspirată de măduvă osoasă a
arătat dovezi de mielodisplazie. În mod remarcabil, această pisică a trăit încă 3
ani cu suport de transfuzie, dar în cele din urmă a fost eutanasiată din cauza
leucemiei granulocitare acute cu sepsis secundar.
• Infecții oportuniste la pisici cu infecție progresivă cu FeLV.
• A, Ulcerația planului nazal la o pisică domestică de 6 luni
de sex masculin sterilizată cu păr mediu, cu infecție
progresivă cu FeLV, așa cum este definită prin testele
pozitive de antigen ELISA și IFA pe sânge periferic. De
asemenea, a fost prezentă stomatita și s-a suspectat infecția
cu calicivirus felin.
• B, Criptococoză nazală severă la o pisică siameză dintr-o
crescătorie cu infecție endemică cu FeLV.
• Anomalii ale măduvei osoase la pisici cu infecție cu FeLV.
• A, examen citologic aspirat de măduvă osoasă de la o pisică domestică de 6
luni sterilizată cu păr scurt, care a fost evaluată pentru letargie și febră. Sunt
prezente leucemie acută, aplazie eritroidă marcată, displazie granulocitară
marcată și eozinofilopoieza crescută. A fost identificată și displazia
megacariocitară. Pata lui Wright.
• B, examen citologic aspirat de măduvă osoasă de la un mascul de 1 an, castrat,
cu păr scurt. Au fost identificate eritrodisplazie megaloblastică severă și
displazie megacariocitară ușoară. Seria mieloidă este prezentă, dar a scăzut
semnificativ în toate etapele; Este prezentă asincronia nuclear-citoplasmatică
(modificare megaloblastică), cu nuclei imaturi în citoplasmă cu
hemoglobinizare. Figurile mitotice sunt prezente în număr moderat și sunt
văzute în stadiile târzii ale seriei eritroide (săgeți).
 DIAGNOSTIC
• Pentru identificare se folosește un complex de metode ce urmăresc
evidențierea viremiei și dezvoltarea procesului oncogen
Punerea în evidență a antigenelor virale majore (gp27, gp70) prin
imunofluorescență sau testul ELISA.
Identificarea anticorpilor seroneutralizanți față de gp70.
 DIAGNOSTIC
• Testul de imunofluorescență a fost aplicat pentru
evidențierea antigenelor virale în leucocite și trombocite.
Are valoare pentru precizarea stării de viremie, daca are
loc în țesuturi și organe, dar nu este legată de starea de
boală în cazul în care urmărește identificarea antigenului
FOCMA.
• Depistează viremia persistentă, dar nu și infecția latentă.
 DIAGNOSTIC
• Testul ELISA este folosit pentru evidențierea
antigenelor virusului leucemiei feline, s-a dovedit
mult mai sensibil decât testele de imunofluorescență
(directă, indirectă), deoarece identifică atât pisicile
cu infecție latentă, cât și pe cele cu infecție
incipientă.
 DIAGNOSTIC
•Metoda seroneutralizării, precizează dacă
pisicile sunt receptive sau dacă au trecut prin
boală, ori dacă persistă starea de viremie.
 DIAGNOSTIC
• Izolarea virusului leucozei feline, se face cel mai bine din
tumori și MOH, precum și din limfonoduri, intestin, splină,
ficat, rinichi, ovare, plăci Peyer, amigdale și plasmă
sanguină. În cazul trecerii pentru replicare în culturi
celulare, cele mai indicate sunt trituratele limfonodulare ,
de timus și MOH.
 DIAGNOSTIC
• În urma aplicării acestor teste, animalele examinate pot fi incluse în categorii ca:
a. Animale cu viremie persistentă: ELISA - , IFN +
b. Animale cu viremie tranzitorie: ELISA -, IFN +, timp de 1-8 săptămâni
c. Animale tranzitoriu discordante: ELISA +, IFN - (eventual negative după luni sau ani)
d. Animale persistent discordante: ELISA +, IFN - , persistând luni sau ani
e. Animale negative la ambele teste: absența expunerii sau imunizării și prezența infecției latente

• Examenul frotiului de sânge (în forme leucemice) și a țesutului medular (în formele aleucemice) indică
prezența celulelor tinere, modificate patologic.
 PROGNOSTIC
• Este dependent de rezultatele testelor de diagnostic.
• În cazul pisicilor cu viremie persistentă și a celor persistent
discordante, prognosticul este grav, în timp ce la cele
infectate latent, șansele de a se îmbolnăvi de boală
evolutivă sunt de 10%.
 PROFILAXIA
• În România, nu sunt prevederi legale și nu sunt elaborate norme și măsuri sanitar-veterinare
referitoare la această boală.
• În țările din apus, s-a elaborat un program, care urmărește realizarea următoarelor:
Testarea anuală a reproducătorilor masculi, care contactează mai multe pisici.
Eliminarea pisicilor care au venit în contact în ultimii 2 ani cu pisici seropozitive.
Controlul sistematic al pisicilor care provin din alte grupe sau crescătorii sau a celor care intră
în țară.
Izolarea, iar dacă nu este posibilă, eutanasia pisicilor contaminate cu virusul lecozei feline.
 PROFILAXIA
• Cercetările experimentale au arătat pe de o parte că imunosupresia este
indispensabilă pentru exprimarea capacității oncogene, pe de altă parte
anticorpii produși față de anvelopa virală au efect protector contra reinfecției,
iar cei dirijați împotriva antigenului tumoral FOCMA, pun organismul la
adăpost față de boala clinică. Imunitatea transmisă prin colostru este legată de
prezența celor 2 tipuri de anticorpi: seroneutralizanți și anti-FOCMA.
• Aceste rezultate au permis punerea la punct a vaccinului contra leucozei
pisicilor “Leukocell”, constituit dintr-o suspensie de proteine antigenice ale
virusului FeLV (conține atât antigene virale A,B,C, cât și antigenul FOCMA).
 PROFILAXIA
• Vaccinul se folosește pentru a preveni viremia persistentă și
tumorile limfoide , la pisici în vârstă de 9 săptămâni și mai mult.
• Se administrează subcutanat sau intramuscular, în doză de 1 ml.
• Doza se repetă după 2-3 săptămâni. O a treia inoculare de rapel este
recomandată la 2-4 luni după prima, apoi anual.
 COMBATEREA
• În cazul diagnosticării bolii, se testează toate pisicile din crescătorie.
• Pentru testare, în cazurile izolate sau în efectivele mici, 1-3 animale, se utilizează testul de
imunofluorescență, iar în efectivele mai mari, unde prezența potențială a animalelor
discordante aviremice reprezintă un risc, se utilizează testul ELISA.
• Animalele pozitive se elimină sau se izolează. Vasele pentru hrană și apă precum și cuștile se
dezinfectează sau se înlocuiesc. Restul animalelor se retestează după 3 luni, cu eliminarea din
nou a celor seropozitive. Testarea se repetă până când se obțin 2 teste negative consecutive, la
toate pisicile. Animalele nou-achiziționate pot fi introduse numai după o perioadă de carantină
în care 3 rezultate consecutive ale testărilor , la interval de 3 luni, au fost negative.