PLANIMETRIA

6. RIDICĂRI TOPOGRAFICE REALIZATE

CU PANGLICA DE OȚEL
 6. RIDICĂRI TOPOGRAFICE REALIZATE CU
PANGLICA DE OȚEL

6.1. Ridicarea unei perpendiculare realizate cu

panglica de oțel
- se realizeaza cu panglica într-un punct oarecare de pe
aliniament (MN) sau la una din extremităţile aliniamentului
aplicând metoda triunghiului isoscel.
Metoda triunghiului isoscel:
- pe un aliniament MN, se măsoara două distanţe egale
(AB = AC), după care cu aceeaşi deschidere a ruletei (ex.: BC=
8m), vom trasa două arce de cerc (din punctul B si C) care se
intersectează în punctul D.
- Aliniamentul AD va fi perpendicular pe BC.
 Punctul de intersectie
in acest caz - D, impreuna
cu punctele B si C de pe
aliniamentul MN, vor
forma un triunghi isoscel

- dreapta AD, va fi
inaltimea triunghiului
isoscel, intru cat imparte
baza in doua segmente
egale AB = AC.
 6.2. Coborârea unei perpendiculare realizate cu
panglica de oțel

 Prin aproximare, se alege pe aliniamentul AB un punct  P‘, ca

fiind piciorul perpendicularei ce dorim s-o coboram din punctul
exterior P.
Din punctul P, cu panglica sau ruleta se va descrie un arc de cerc,
care va intersecta aliniamentul AB în punctele C şi D.

Se va măsura distanţa CD
obţinută, iar la jumătatea ei vom
obţine punctul P‘, care reprezintă
piciorul perpendicularei PP' pe
aliniamentul AB.
 6.3.Trasarea unui aliniament paralel la cel dat

-Pe un aliniament AB se ia o lungime oarecare CD.

-În funcţie de distanţa care se doreşte a fi între cele
două
aliniamente se va măsura în continuare aliniamentul CP,
stabilind la jumătatea lui punctul O.
-Din punctul D se măsoară în continuare aliniamentul DO
care se prelungeşte cu OR (OD=OR).
-Aliniamentul nou obţinut RP va fi paralel cu AB.
 6.4.Determinarea lăţimii unui curs de apă, râpă

- Din A operatorul va căuta un semnal natural sau artificial pe

malul opus B, astfel încât aliniamentul AB să fie aproximativ
perpendicular pe cursul de apă.
- pe aliniamentul AB se ridică o perpendiculară orizontală AC,
- în punctul C se ridică o altă perpendiculară CD astfel încât
prin vizarea din D a lui B, să obţinem un punct de intersecţie E, cu
aliniamentul AC.

Pe teren se vor măsura distanţele

orizontale AE, EC şi CD, dus-întors
cu panglica de oţel.
Din asemănarea triunghiurilor
AEB şi CED rezultă:

AB CD AE
  AB   CD
AE CE CE
6.5. Determinarea distantelor intre puncte inaccesibile
- Daca intre doua puncte M si N, se gaseste un obstacol
(rapa), distanta intre aceste puncte se va determina astfel (fig. 16):
- Se vor ridica perpendiculare din punctele M si N, iar pe
aceste perpendiculare se determina P si Q, la aceeasi distanta de
punctele adiacente M si N, astfel incat MP=NQ.
Rezulta ca si MN = PQ.
Masurand direct cu panglica distanta PQ (fara
obstacol)  vom obtine valoarea distantei cautate (MN).
 NOŢIUNI DESPRE ERORI ÎN TOPOGRAFIE

Eroarea = diferenţa de mărime şi sens dintre valoarea

măsurată şi valoarea adevărată.
Cauzele erorilor de măsurare:
- imperfecţiunea instrumentelor;
- neîndemânarea de potrivire a instrumentelor şi de citire
a valorilor, oboseala operatorului sau lipsa vizibilităţii.
Erorile instrumentale sunt: constante si sistematice.
De exemplu, ora indicată de un ceas precis, dar care a fost
potrivit greşit admite o eroare constantă, şi anume eroarea cu
care s-a greşit la potrivire.
Dacă însă se ştie că în decursul a 48 de ore ceasul o ia
înainte cu 10 secunde, atunci ora indicată de acest ceas este
afectată de o eroare sistematică.
Erorile sistematice se produc în acelaşi sens si sunt
erori controlabile.
 RIDICAREA IN PLAN A SUPRAFETELOR DE
TEREN

DRUMUIRI PLANIMETRICE

Drumuire pe puncte de coordonate cunoscute (identificăm

pe teren 4 puncte de coordonare cunoscute, 2 la un capăt (A,B) și 2 la
celălalt capăt al drumuirii(C, D)
 RIDICAREA IN PLAN A TERENULUI

Ridicările planimetrice cuprind totalitatea

lucrărilor, topografice de proiectare, măsurători, calcule şi
rapoarte, cu scopul reprez. detaliilor de pe suprafaţa terenului,
la scară.
Obiectul ridicărilor topografice, il constituie
determinarea poziţiilor punctelor caracteristice ce definesc
detaliile, în planul orizontal de proiecţie.

Dupa conţinutul planurilor, ridicările topografice pot

fi:
•ridicări planimetrice: se determina poziţiei în plan a
punctelor, pt redarea detaliilor de pe suprafaţa terestră;
•ridicările nivelitice (altimetrice) au ca obiect
determinarea cotelor punctelor, în scopul reprezentării
reliefului;
•ridicările combinate prin care se obţin planuri
complete, cu detalii de planimetrie şi relief.
 METODE DE RIDICARE
(triangulatiei, intersectiei, drumuirii, radierii)

Ridicările topografice se bazeaza pe o reţea de sprijin

unitara determinata. In ţara noastră, exista reţeaua geodezică
de stat, care există pe întreaga suprafaţă şi asigură o
densitate de un punct la circa 3 - 20 km.

a. Metoda triangulaţiei folosită la determinarea reţelelor

de sprijin topografice, presupune unirea punctelor vizibile,
astfel încât să rezulte triunghiuri cât mai echilaterale.
Poziţia planimetrică a punctelor, este definită dacă se
măsoară toate unghiurile reţelei, una sau 2 laturi (baze) şi se
determină una sau 2 orientări.
 b. Metoda intersecţiei, specifică îndesirii succesive a
triangulaţiei geodezice cu puncte de ordinul V, plecând de la
puncte din reţeaua de ordinul l-IV si stabileşte poziţia
planimetrică (X,Y) a punctelor noi, în funcţie de coordonatele
punctelor vechi (cunoscute) şi unghiurilor orizontale măsurate.

După locul de staţionare se disting:

- intersecţii înainte - când se staţionează în punctele
vechi şi se măsoară vizele orientate spre punctul nou P;
- intersecţia înapoi - când se staţionează în punctele noi
şi se măsoară vizele orizontale către punctele cunoscute
 c. Metoda drumuirii asigură, în continuare, îndesirea
punctelor (de la 101 – 104) pentru suprafeţele ce urmează să
fie reprezentate într-un plan de situaţie. Drumuirile
planimetrice pot fi drumuiri sprijinite (fig) şi drumuiri în circuit
închis şi asigura obţinerea coordonatelor punctelor noi.

d. Metoda radierii, specifică

pentru ridicarea detaliilor, este utilizată
pentru obţinerea coordonatelor
punctelor caracteristice (501 – 504),
către care putem măsura orientarea,
unghiul vertical şi distanţa inclinata.
 A. DRUMUIRI PLANIMETRICE

Drumuirea = metodă de îndesire a reţelei

geodezice, în vederea determinării coordonatelor punctelor
din teren. O succesiune de puncte de staţie, legate între ele prin
unghiuri şi distanţe, amplasate în apropierea detaliilor
topografice.
- Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia
punctelor, este determinată prin:
- măsurarea distanţelor dintre punctele de frângere;
- măsurarea unghiurilor în punctele de frângere ale
traseului poligonal.
 B. CLASIFICAREA DRUMUIRILOR

1. În funcţie de numărul punctelor de sprijin

• drumuiri principale, atunci când acestea se sprijină pe puncte
de triangulaţie, intersecţie sau poligonometrie
• drumuiri secundare, atunci când se dezvoltă între un punct de
triangulaţie şi un punct de drumuire principal, sau când ambele
capete de drumuire se sprijină pe puncte de drumuire principală.

2. În funcţie de forma traseului poligonal

- drumuiri întinse sprijinite pe două puncte de coordonate
cunoscute;
- drumuiri în circuit închis pe puncte de plecare
- drumuire cu punct nodal; (când doua sau mai multe
drumuiri se intersecteaza în unul sau mai multe puncte, dupa care
fiecare continua traseul).
 Drumuire sprijinită la capete, pe două puncte de coordonate A si B

Drumuire sprijinită la capete pe două puncte

de coordonate cunoscute AB si CD şi orientări
Drumuire în circuit închis

Drumuirea întinsă
Drumuire nodala
 Drumuire sprijinită la capete, pe două
puncte de coordonate cunoscute A si B

Drumuire in vant
B.PROIECTAREA REŢELELOR DE DRUMUIRE
 Operațiile de teren

- marcarea punctelor de drumuire;

- întocmirea schiței de reperaj și
descrierea punctelor;
- măsurarea laturilor de drumuire;
- Măsurarea unghiurilor verticale.
- măsurarea unghiurilor orizontale
VA MULTUMESC!