Memoria

Profesor: Cerlat Raisa

Realizat:Scutari Viorica FB1902
Plan:
1.Definirea și caracterizarea generala.
2.Funcțiile memoriei.
3.Felurile memoriei.
4.Factorii de optimizare a memoriei.
5.Cauze de tulburare a memoriei.
6.Metode de îmbunătățire a memoriei.
1.Definirea și caracterizarea generala
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea
senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria definește
dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale
orizontului temporal – trecut, prezent, viitor.
Graţie memoriei, fiinţa noastră psihică, EU-l, dobândeşte continuitatea identităţii în timp. Fără
dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanenţă puşi în faţa unor
situaţii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experienţă elaborată, de nici un procedeu
de abordare şi rezolvare, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor şi erorilor, adaptarea
devenind, practic, imposibilă.
Memoria este un fenomen biologico-psihologic. Mecanismele biologice confera creierului
capacitatea de a rata informatia, precum si aptitudinea de a inregistra noi cunostinte, creand astfel
retele de comunicare intre celulele nervoase.
 Memoria este procesul psihic care asigurǎ întipǎrirea, stocarea şi reactualizarea
experienţei anterioare:

întipǎrirea (fixarea, encodarea, engramarea) – se referǎ la “intrǎri” în sistemul memoriei şi

depinde de stimularea senzorialǎ;

stocarea – se referǎ la procesul prin care informaţia senzorialǎ este reţinutǎ în memorie;

reactualizarea – se referǎ la “ieşiri” prin care informaţiile stocate sunt recunoscute sau reproduse.

Memoria este un proces :

activ  - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi reactualizate suportǎ modificǎri importante;

inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor memorate ;

selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce prezintǎ o anumitǎ semnificaţie pentru

el.
2.Funcțiile memoriei
Memoria are cîteva funcţii dintre care cele mai importante sînt:
 1.Funcţia de acumulare a experienţei.Datorită acestei funcţii individul uman poate
deveni,odată cu înaintarea în ani, mai cunoscător, mai competent şi mai înţelept,
înaintarea în vîrstătrebuie să aducă acumularea experienţei.!.
 2.Funcţia de realizare a coerenţei actelor şi a evenimentelor vieţii.Orice act uman este
structurat. El conţine scop, motive,programe de realizare, operaţii,stări de cunoştinţe, stăr
i de lucruri şi toate acestea se leagă între ele formînd cascade, succesiuni de operaţii,
stări. Dacă un element este uitat, apar confuzii şi dificultăţi în e&ecuţia actului.
 3.Funcţia de asigurare a identităţii personale.Omul datorează memoriei sale faptul că-şi
cunoaşte propria istorie şi şi-o poate povesti. 'unoaşterea istoriei vieţii personale face
posibilăapariţia şi dezvoltarea identităţii personale, a eului propriu. numai cunoscîndu-ţi
istoria vieţii tale poţi şti cine eşti.
3.Felurile memoriei
Există mai multe forme, feluri, aspecte sau tipuri ale memoriei, avînd aceleaşi caracteristici. Cele mai
uzuale le voi prezenta în cele ce urmează.
 1.După natura materialului memorat. stocat si reactualizat există:
•Memorie senzorială.Între înregistrarea informaţiei de către organele (senzoriale) receptoare şi
recunoaşterea stimulului trece un oarecare timp, chiar dacă acesta este foarte scurt.Funcţia esenţială a
memoriei senzoriale constă în păstrarea informaţiei senzoriale pînă cînd alte procese cognitive sunt
capabile s-o preia, s-o analizeze, s-o interpreteze şi să-i dea sens.
•Memorie cognitivă.include în sine memoria verbal-logică şi memoria intuitiv-plastică:
Memoria verbal-logică realizează memorarea informaţiei citite, auzite în formă verbală (noţiuni,
concepte, judecăţi şi raţionamente, idei abstracte). Ea este determinată de deprinderile de învăţare formate
deja şi de sarcina ce stă în faţa subiectului.
Memoria intuitiv-plastică sau imaginativă contribuie la memorarea şi reproducerea imaginilor,
tablourilor, peisajelor din natura, pieselor muzicale, mirosurilor, gusturilor. Dezvoltarea ei diferă de la
individ la individ şi se bazează pe exersarea profesională. Muzicanţii uşor memorează şi reproduc
melodiile, pictorii -culorile şi imaginile, degustătorii - compoziţia chimică a alimentelor şi băuturilor etc.
 Memoria afectivă păstrează sentimentele formate în procesul contactării omului cu lumea înconjurătoare. Informaţia
legată de anumite trăiri emoţionale se memorează mai trainic, mai exact şi pe o perioada mai îndelungată.
Memoria motorie constă în asimilarea deprinderilor motorii şi a mişcărilor. Toate deprinderile de mişcări, acţiuni,
operaţii de autoservire, sportive, abilităţile se însuşesc graţie memoriei motorii.
2.După analizatorul care recepţionează informaţia distingem atîtea feluri de memorie cîte feluri de senzaţii cunoaştem:
memoria auditivă (ecoică); memoria vizuală (iconică); memoria tactilă; memoria kinestezică; memoria gustativă; memoria olfactivă.

Unii excelează prin a lor memorie auditivă. Aceştia sînt, mai ales, muzicanţii. Persoanelor cu memoria auditivă
predominantă li se recomandă mai bine să asculte ceea ce vor să memoreze, decît să citească.
Alţii se deosebesc prin puterea memoriei vizuale, care este foarte bine dezvoltată la pictori. Persoanele cu acest tip de
memorie însuşesc mai bine materialul, dacă singuri vor citi textul. Le sînt de folos schemele, fotografiile, imaginile

 
4.Factorii de optimizare a memoriei.