Temperatura. Scări de temperatură.

Parametrii de stare. Ecuația termică

de stare a gazului ideal

Profesor Vovc Eduar

 Temperatura. Scări de temperatură
Temperatura este un parametru de stare a unui sistem ce măsoară gradul de încălzire sau
răcire a unui sistem (corp) în comparație cu alte sisteme (alte corpuri). Corpul ce este mai
cald se va considera că posedă o temperatură mai mare, corpul mai rece are o
temperatură mai scăzută. În trecut se propunea chiar și senzațiile omenești ca corp etalon
de comparație a temperaturii, dar senzațiile omenești provoacă un grad mare de eroare
în comparația temperaturilor, exemplu: lemnul și fierul ce se află la aceiași temperatură
vor provoca senzații diferite. Din acest motiv au fost căutate fenomene fizice ce sunt
inerte și nu depind de factorii umani, utilizați pentru compararea temperaturii și crearea
unei scări termice. Au fost propuse un șir de fenomene și scări termice pentru măsurarea
temperaturii, dar una din cele mai remarcabile este scara Celsius propusă în 1742, ce
utilizează două puncte de reper ce țin de transformarea de fază a apei: Punctul de îngheț
dezgheț al apei – notat cu 0și punctul de fierbere – notat cu 100 , Împărțind scara
obținută în 100 unită se obține gradul Celsius. O altă scară termică este scara Fahrenheit
propusă în 1724 și utilizată mai mult în spațiu anglo-saxson, notat cu La fel este
caracterizată prin două puncte de reper: punctul de topire a parafinei – notat cu 0 , ce
corespunde 32 pe scara Celsius, respectiv punctul de fierbere al apei – notat cu 212 .
Până în 1954 scara Celsius a fost definită prin punctul de fierbere și punctul de îngheț,
dezgheț al apei. Din 1954, învățații vin cu altă definiție la scara Celsius.
 Temperatura. Scări de temperatură
După cum sa observat scările Celsius și Fahrinheit admit cât valori pozitive atât și valori negative ale temperaturii, dar
temperatura este o mărime fizică absolută ce nu admite valori negative. Deaceia Wiliam Thomson cunoscut Lord Kelvin,
propune în baza principiului „zero” o scară nouă ce-i poartă numele.
Acest principu a fost propus de Maxwell (1891) și s-a numit principiul zero din motive istorice. Conform acestui principiu
bazat pe mișcarea termică haotică a moleculelor și echilibrul termic între stări , temperatura va fi zero (T=0), atunci, când
moleculel se vor opri din agitația termică haotică ori în substanță nu mai rămâne energie sub formă de energie internă
notată cu 0 K. Punctul (0 K) la care moleculele s-ar opri din agitația termică este numit „zero absolut” și corespunde
temperaturii: t=-273,15 , iar scara obținută în așa mod este numită absolută. Însăși Chelvin propune ca scara obținută să
posede două puncte de reper: punctul zero absolut ( - 273,16 ) și punctul triplu al apei ce corespunde 0,01
Aciastă definiție are trei consecințe:
1. stabilește valoarea unității kelvin ca fiind exact 1 / 273,16 părți
din diferența dintre punctul triplu al apei și zero absolut;
2. stabilește că un kelvin are exact aceeași mărime cu un
grad de pe scara Celsius; și
3. stabilește că diferența punctelor de zero între cele două
scări este exact 273,15 kelvini (0 K = −273,15 °C și 273,16 K = 0,01 °C).
Din 1954 scara Celsius este considerată ( prin definiția 3)scară
Științifică. Diferența pe scara Celsius și Kelvin are aceiași valoare.
Ecuația de trecere de la scara Celsius la Kelvin este:

La rezolvarea problemelor se utilizează:

Interdependențe între scările de temperatură
 Parametrii de stare
Mărimile fizice ce caracterizează sistemul termodinamic la un moment dat:

 Masa sau numărul de kilomoli de gaz

și cantitatea de substanță
 Presiunea – forța exercitată pe unitatea de suprafață

 Volumul – parametrul geometric

 Temperatura – măsoară starea de încălzire a ST
,iar la rezolvarea problemelor se va aproxima până la:

Temperatura ( temperatura empirică) reprezintă un parametru care permite compararea

stărilor aflate în echilibru termic.
 Ecuația termică de stare a gazului ideal
Relația ce stabilește legatura dintre parametrii de stare aflați în echilibru termodinamic
este numită ecuația termică de stare.
Starea unui sistem aflat în echilibru termodinamic în timp este numită stare cuasistatică
Această ecuație poate fi demonstrată în baza formulei fundamentale a teoriei cinetico-
moleculare , prin definirea concentrației și legea Avogadro pentru exprimarea numărului
de molecule din substanșă.
sau prin înlocuire obținem:

Unde R – constanta universală a gazului ideal, exprimată prin relația:

 Transformări de stare
 Transformare de stare - trecerea sistemului dintr-o stare termodinamică în alta
Dacă transformarea are loc prin stări intermediare de echilibru, transformarea se
numește cuasistatică și poate fi analizată și reprezentată grafic.
 Reprezentarea grafică a stării sau transformării se face într-un sistem de
coordonate Clapeyron (P, V)

Condiții normale:
Prin expresia „condiții normale” cunoaște
parametrii de stare ințiali ai sistemei:
 Aplicarea ecuației termice de stare

1. Determinați densitatea hidrogenului în condiții normale

Este cunoscut:
Rezolvare:

2. Întrun balon ce are volumul 70l se află hidrogen la temperatura 7 și presiunea egală cu După ce din vas au fost
evacuate 50g de gaz, în el s-a stabilit temperatura de 0 . Determinați presiunea gazului rămas.
Dat:
Sucrgerea de gaz se va determina după relația:
Determinăm masele de gaz din ecuația termică de stare de unde:

7,2Mpa
Determinăm
P2-?
 Aplicarea ecuației termice de stare
Două recipiente de volume

. La un moment dat robinetul se deschide. Determinați presiunea care se stabilește în recepiente după
deschidere. Tot acest timp temperatura a fost constantă.
Rezolvare:
Caracterizăm starea gazului în fiecare recepient, prin intermediul ecuație de stare.
, și pentru recepientul doi
După deschiderea robinetului, gazul se va mișca până la echilibrarea presiunii
Conform legii Dalton presiunea stabilită va fi egală cu suma presiunilor parțiale a gazului după deschidere.
, Comparând ecuația obținută cu ecuațiile parametrilor de stare din recipiente la început, putem scrie: ,
sau:

Pe când dacă calculăm presiunea cu valoarea medie a presiunii din recipiente, ce se stabilește după
deschidere, vom găsi o valoare eronată diferită de cea calculată mai sus:
Probleme pentru exersare
1. Dintr-un balon s-au scurs 2g de azot și ca rezultat presiunea s-a micșorat cu 10%. Aflați volumul vasului, dacă
densitatea gazului era la încep de gaz ut egală cu 0,2kg/m^3. Temperatura rămâne tot timpul constantă.
Lămorire: S presiunea poate fi exprimată în procent și după aciasta trecem la SI .

2.Să se determine densitatea oxigenului; azotului; în condiții normale. Cunoscut:

3. Dintr-un balon a ieșit o parte de gaz și presiunea lui s-a micșorat de 1,5 ori, iar temperatura s-a micșorat de 1,2
ori. Ce parte din masa gazului sa scu
4. Două recipiente de volume 2l și 3l, conțin acelaș gaz, conectate printr-un tub subțire cu robinet. În primul
recipient presiunea ințială fiind de După deschiderea robinetului s-a stabilit o presiune comună de
Determinați presiune inițială din recipientul doi, dacă în tot acest timp temperatura nu s-a modificat