Sunteți pe pagina 1din 10

Frunza

Proiect realizat de Doboș Aiana-


Irene
Despre frunză

Frunza este un organ al plantei care ajută la prepararea


hranei, fiind numită“bucătăria plantei”.Pentru
prepararea hranei, plantele au nevoie de :
- apă ;
- lumină şi căldură ;
- substante minerale ;
- dioxid de carbon.
Frunzele sunt diferite ca formă şi mărime, fiind formate
din : o porţiune cu care frunza se prinde de tulpină; o
codiţă care susţine frunza şi o ajută să se orienteze spre
lumină; o parte turtită, lăţită.
Alcătuirea frunzei
O frunză este formată din: limb,pețiol și teacă. Teaca sau baza frunzei- este porţiunea cu care frunza se prinde de tulpină la nod. Ea
este puţin mai lăţită.

Peţiolul - este codiţa frunzei. El susţine frunza şi o orientează spre lumină.

Limbul - este partea verde turtită şi mult lăţită a frunzei. Limbul este traversat de nervuri.

Nervurile conţin vase conducătoare ce se continuă din tulpină şi totodată ajută la menţinerea limbului întins, conferindu-i
rezistenţă.

Limbul prezintă o faţă superioară, mai lucioasă şi de culoare verde închis şi o faţă inferioară, mai albicioasă, pe care nervurile sunt
mai proeminente.La unele plante pot lipsi fie teaca, fie peţiolul sau amândouă .

Limbul lipseşte foarte rar şi atunci el este transformat în ţepi, ca o adaptare, ca un răspuns al plantei la condiţiile de mediu.
Clasificarea frunzelor

După forma limbului:


– rotundă, ovală, cordată, lanceolată,
sagitată, liniară, aciculară, fistulară.

După alcătuirea limbului:


– simple, compuse: palmate sau penate.

După marginea limbului:


– întreagă, zimţată, sinuată, lobată.

După poziţia frunzelor pe tulpină:


– alterne, opuse, verticilate, în rozetă.
Structura internă a frunzei
O secțiune transversală prin frunză scoate în evidență
urmatoarea structură :două epiderme; una superioară
și una inferioară.
Epiderma superioară este formată dintr–un strat de
celule strâns unite între ele de culoare verde intens.
Epiderma inferioară este formată dintr-un strat de
celule strâns unite între ele de culoare verde deschis.
La majoritatea plantelor, pe epiderma inferioară se
găsesc numeroși peri care impiedică transpirația.Pe
ambele epiderme, dar mai ales pe cea inferioară se
găsesc celulele modificate numite stomate.
O stomată este formată din două celule de forma
bobului de fasole care stau față-n față lăsând o
deschidere numită osteolă. Prin aceste stomate se
realizează schimbul de gaze între plantă și mediu și de
asemenea se elimină apa. Numărul de stomate diferă
de la o plantă la alta in funcție de condițiile de mediu.
La plantele plutitoare, stomatele se găsesc numai pe
epiderma superioară.
Mezofilul sau miezul frunzei este format din țesut
fundamental cu celule distanțate între ele, spațiile
fiind pline de aer. In țesutul fundamental din loc în loc
se găseste fascicule libero-lemnoase.
FUNCȚIILE FRUNZEI
Frunza indeplinește trei funcții principale : fotosinteza, transpirația, respirația.

Fotosinteza este procesul prin care se formează substanțele hrănitoare necesare


creșterii si dezvoltării plantelor. Ea are loc în cloroplaste numai în prezența
luminii. Cloroplastele conțin un pigment verde numit clorofilă, care absoarbe
energia luminoasă de la soare.

Din apa și săruri minerale(seva brută ajunsă la frunză), in prezența dioxidului


de carbon în frunză se formează substanțe organice (seva elaborată) și oxigen.

Principala substanță organică din seva elaborată, rezultată în urma fotosintezei,


este amidonul.

Oxigenul este eliminat din frunză prin stomate. Tot prin stomate dioxidul de
carbon pătrunde în frunză.

Fotosinteza este influențată de numeroși factori dintre care principalii sunt


următorii : lumina, temperatura, apa cu sărurile minerale.
Lumina- fotosinteza este intensă ziua și anume dimineața până la prânz, după
care scade în intensitate după-amiaza și încetează noaptea.

Temperatura- fotosinteza începe de la 0 C si crește până la 25 – 35 C dupa care


scade. Iarna, fotosinteza incetează.

Apa este factorul cel mai important în prepararea substanțelor organice din
frunză. În timpul secetei, fotosinteza scade, uneori până la încetarea completă.
Transpirația este procesul prin care se elimină
apa sub forma de vapori. Transpirația este
influențată de cantitatea de apă, temperatura
de mișcare a aerului și umiditatea aerului.
1. – La căldură plantele transpiră mai mult.
2. – Plantele transpiră mai mult ziua decât
noaptea.
3. – Cu cât procesul de fotosinteză este mai
intens, cu atât transpirația crește.
4. – Cu cât aerul este mai uscat, transpirația
crește.
5. – În prezența vântului transpirația crește.
Transpirația ajută la împrospătarea sevei brute
şi totodată la deplasarea sevei brute de la
rădăcină la frunze
Respirația este procesul prin care planta ia din aer oxigen
și elimină bioxid de carbon. Oxigenul este necesar
“arderilor” în urma cărora rezulta energia necesară
proceselor vieții plantei. Respirația este influențată de
cantitatea de oxigen, de lumina și de intensitatea
fotosintezei.
Respiraţia este fenomenul invers procesului de fotosinteză
şi se face cu eliberare de energie, atât la lumină cât şi la
întuneric.
Prin respiraţie, substanţele organice complexe formate în
fotosinteză sunt transformate în compuşi din ce în ce mai
simpli, eliberându-se astfel treptat energia chimică
înglobată în aceste substanţe.
Respiraţia plantelor este deci un proces de eliberare a
energiei chimice potenţiale care există în substanţele
organice de rezervă din plante, fenomen ce constă din
oxidarea acestor substanţe cu ajutorul oxigenului din aer.
– substanţe organice + oxigen => dioxid de carbon + apă +
energie.
Știați că...
 Nufărul Victoria are frunze cu un diametru de 1-2 metri, cu marginile ridicate în sus. Această frunză poate
sustțne o greutate de 35 kg. Modelul frunzei uriașe a fost folosit de vestitul arhitect Sir Joseph Paxton la
construcția vestitului Palat de Cristal din Londra.
 Din frunzele de palmier se fabrică rafia utilizată în agricultura și la confecționarea papucilor, genților și
pălăriilor.
 Frunzișoarele de la baza frunzelor salcâmului cornut s-au transformat in niște spini puternici, goi pe dinăuntru.
Aici se adăpostesc unele furnici, atrase de nectarul secretat de codița frunzei. în schimbul găzduirii și a hranei
primite, furnicile oferă protecție impotriva insectelor dăunătoare. Este un exemplu de ajutor reciproc des întâlnit
în natură.
 Dacă pui un trandafir alb într-o glastră cu apă colorată, petalele trandafirului se vor colora și ele, în aceeași
culoare.
 Planta cu cea mai mare floare este Rafflesia Arnoldi. Aceasta crește în insulele Filipine. Floarea ei are
circumferința de 3 m și poate atinge greutatea de 10 kg. Bobocul acestei flori este de aproape trei ori mai mare
decât o căpățână de varză.
Bibliografie
 https://
www.kanald.ro/10-curiozitati-pe-care-sigur-nu-le-stiai-despre-plante-16701322
 https://prezi.com/p/q8ac79zadrio/respiratia-la-plante-evidentiere-influenta-fact
orilor-de-mediu
/
 http://dumitrutufan.blogspot.com/2013/11/frunza.html
 https://ro.qaz.wiki/wiki/Leaf
 https://e-pedia.ro/2019/11/15/frunza-alcatuirea-frunzei-functiile-frunzei/
 https://ro.scribd.com/doc/41047963/Rolul-Frunzelor-in-Natura
 https://www.gimnaziu.info/fotosinteza-respiratia-transpiratia
 https://slideplayer.ro/slide/17034752/

S-ar putea să vă placă și