LP 7

Evaluarea mersului
Kinetoterapeutul trebuie să analizeze mersul pacienţilor
- pentru a înregistra deficitele funcţionale articulare,
musculare
sau de coordonare ale jumătăţii inferioare a corpului
-pentru a încerca totul în normalizarea acestei deprinderi motrice de primă importanţă
pentru fiinţa umană,
-pentru a utiliza mersul ca metoda kinetologica

Steindler da cea mai scurtă definiţie a mersului numindu-1 „bipedism alternativ,

căci, într-adevăr, mersul este format dintr-o alternanţă de mişcări şi poziţii de sprijin
ale cite unui membru pelvian, pe care le repetă identic celălalt membru.

Termenul indisolubil legat de cel de „mers" este „pasul". Definirea lui este importantă
încă de la început, căci in această direcţie au existat păreri diverse.
Grossiord consideră că pasul se desfăşoară în 4 timpi :
1. începutul sprijinului dublu (pe ambele picioare)
2. Sprijinul dublu
3. Sprijinul unilateral cu: a) semipasul posterior;
b) momentul verticalei ;
c) semipasul anterior
4. începutul dublului sprijin ulterior
O analiză amănunţită însă descoperă patru secvenţe ale unui pas :
a) atacul cu talonul
b) poziţia medie
c) desprinderea
d) balansarea
 Schemele normale ale acestor faze sînt următoarele :
Faza I: atacul cu talonul

• Capul şi trunchiul, verticale; braţul opus este proiectat înainte

• Bazinul face o uşoară rotaţie anterioară
• Genunchiul membrului de atac este extins
• Piciorul respectiv este în unghi drept cu gamba
Perturbări ale fazei I:
— Capul şi trunchiul se apleacă înainte Se controlează : extensorii genunchiului
— Trunchiul alunecă spre dreapta şi şoldul se rotează
extern — pasul se scurtează Se controlează : rotatorii interni ai şoldului,
extensorii genunchiului

şi eversorii piciorului

— Bazinul se rotează posterior Se controlează : extensorii şoldului

şi flexorii coapsei (evaluarea
amplorii pasului)
— Şoldul în abducţic Se controlează : adductorii
Genunchiul în extensie blocată sau în hiperextensie Se controlează : extensorii şi flexorii
genunchiului
— Piciorul este pe plat, pe sol
(căderea antepiciorului) Se controlează : flexorii dorsali ai piciorului
 Schemele normale ale acestor faze sînt următoarele :
Faza a Il-a : poziţia medie
• Capul şi trunchiul verticale
• Braţele apropiate de axa corpului
• Bazinul foarte uşor rotat anterior şi uşor înclinat spre stingă
• Coapsa dreaptă moderat rotată extern
• Genunchiul drept extins, iar cel stîng uşor flectat
Perturbări ale fazei a II-a :
— Capul şi trunchiul se apleacă înainte, cu o rotaţie anterioară Se controlează : extensorii genunchiului
crescută a bazinului
— Capul şi trunchiul se apleacă îndărăt, cu o rotaţie posterioară a Se controlează : extensorii şoldului
Bazinului
— Capul şi trunchiul se apleacă spre dreapta, bazinul se ridică pe Se controlează : abductorii coapsei drepte
partea stîngă, în timp ce braţul drept se îndepărtează de corp („mersul
fesierului mijlociu'‘)
— Bazinul este in rotaţie anterioară exagerată Se controlează : abdominalii şi extensorii coapsei
de verificat amplitudinea extensiei coapsei
— Bazinul este înclinat spre partea stingă („mersul tip Trendelenburg") Se controlează : abductorii coapsei drepte
— Şoldul în rotaţie externă exagerată Se controlează : adductorii şi rotatorii interni ai coapsei,
extensorii genunchiului şi eversorii
gleznei
— Genunchiul în extensie sau in hiperextensie Se controlează : flexorii şi extensorii genunchiului,
flexorii dorsali ai gleznei
(evaluarea amplitudinii flexiei dorsale a gleznei)
— Genunchiul are o flexie exagerată Se controlează : flexorii plantari ai gleznei
 Schemele normale ale acestor faze sînt următoarele :
Faza a IlI-a : desprinderea de sol a piciorului
Capul şi trunchiul, verticale
Braţul drept înaintea axului corpului, cu cotul uşor flectat,
braţul stîng uşor îndărătul axului corpului, cu cotul extins
Bazinul în rotaţie anterioară
Coapsa dreaptă în uşoară rotaţie externă
Genunchiul drept uşor flectat
Glezna dreaptă în flexie plantară
Piciorul se sprijină pe partea anterioară
Degetele în extensie din MTF
Perturbări ale fazei a III -a :
— Braţele sînt la distante diferite de axa corpului ; coatele sînt flectate
Se controlează : flexorii plantari şi extensorii coapsei şi genunchiului
— Bazinul cu rotaţie anterioară exagerată
Se controlează : abdominalii şi extensorii coapsei;
de verificat amplitudinea extensiei coapsei
— Şoldul în rotaţie externă exagerată
Se controlează : flexorii plantari şi extensorii coapsei şi genunchiului
— Genunchiul este parţial flectat şi/sau flexia plantară este limitata, glezna putînd fi în dorsiflexie
 Schemele normale ale acestor faze sînt următoarele :
Faza a IV-a : balansarea

• Capul şi trunchiul, verticale

• Braţele în apropierea axei corpului 108
• Bazinul cu foarte uşoară rotaţie anterioară
• Şoldul în uşoară rotaţie internă
• Coapsa şi genunchiul drept flectate
• Membrul de sprijin este aliniat vertical la bazin
• Piciorul în unghi drept pe gambă şi uşor eversat
Perturbări ale fazei a IV-a :
— Trunchiul alunecă spre stînga, în timp ce bazinul se ridică pe dreapta
Se controlează : flexorii coapsei şi genunchiului, flexorii dorsali ai gleznei
— Bazinul rotat posterior
Se controlează: extensorii şi flexorii coapsei ;
de verificat amplitudinea flexiei
— Coapsa în abducţie
Se controlează : flexorii coapsei şi genunchiului, ca şi flexorii dorsali ai piciorului ; de verificat
amplitudinea adducţiei şi flexiei coapsei, ca şi flexia genunchiului
— Şoldul în rotaţie externă
Se controlează : rotatorii interni ai coapsei şi eversorii piciorului
— Flexia coapsei şi a gambei este exagerată, iar antepiciorul cade (stepaj)
Se controlează : flexorii dorsali ai piciorului
—• Degetele se tîrăsc pe sol
Se controlează : flexorii coapsei, gambei şi cei dorsali ai piciorului
 Caracteristicile mersului

Pasul dublu = distanta care separa doua sprijiniri succesive ale aceluiasi picior pe sol; lungimea sa se
masoara de la calcai.
Pasul simplu =distanta dintre calcaiul piciorului de contact cu solul si varful piciorului de impulsie ;
el se realizeaza in timpul sprijinului bilateral.
Lungimea pasului simplu depinde de
- lungimea membrelor inferioare
- de actiunea de impulsie ;
in medie, el este de 0,63m la barbat
si de 0,50m la femeie.
S-a observat ca pasii aceluiasi individ nu sunt egali intre ei ; de regula, pasul
este mai lung cand membrul inferior stang serveste ca sprijin.
In toate tempourile de mers, cei doi pasi simplu ai unui pas dublu au,
adeseori, lungimi inegale ; pasul mai lung corespunde membrului inferior
cu musculatura mai dezvoltata.

Cand omul duce greutati, lungimea pasului si frecventa mersului scad.

Frecventa sau ritmul mersului = numarul de pasi facuti intr-un minut.
Lungimea pasilor este influentata de frecventa.
Viteza mersului, = spatiul parcurs intr-un minut, este egala cu produsul dintre
lungimea pasului si cadenta lui ; cu cat creste unul din factori, cu atat creste
si viteza, si invers.

La un barbat adult de talie mijlocie, viteza mersului este maxima la o cadenta

de 140 pasi simpli pe minut.
Astfel, la un om cu talie de 1,70m, lungimea pasului simplu variaza intre 75-
85 cm. La o cadenta economica, intre 110-130 pasi simpli pe minut, viteza
va fi de 5-6,5 km pe ora.
Pentru a obtine un randament cat mai bun al mersului se recomanda
cresterea lungimii pasului si nu accelerarea cadentei.
Cu cat cadenta creste, viteza de deplasare a corpului scare, intrucat
marirea frecventei se face in dauna lungirii pasilor.
 Analiza mersului presupune masurarea urmatorilor parametri:

Parametri temporo-spatiali :
viteza,
cadenta,
lungimea pasului,
miscarea corpului in spatiu fara a face referiri la forte
Parametrii temporali ai mersului se rezumă la efectuarea următoarelor
măsurători: durata pasului simplu;
durata pasului dublu;
durata balansului;
cadenta
Viteza mersului se face utilizând următoarele relaţii:
V = Distanta / Timp [m/s]
V = Lungimea pasului X Cadenta [m/min]
 Metode de evaluare a mersului

cronofotografia lui Marey

Analiza videografica a mersului
Fortele implicate in producerea mersului
Forte interne -forţele musculare
- forte nervoase-comanda
Forte externe -reacţiune din partea solului
gravitatia
greutatea