Definitie:

■ Artrita reumatoidă (AR) este o boală imuno-inflamatorie sistemică cronică, cu etiologie

necunoscută și patogenie autoimună, caracterizată prin afectare articulară simetrică cu
evoluție progresivă, deformantă și distructivă precum și prin manifestări sistemice.
■ Afectează articulațiile diartroidale, într-o manieră poliarticulară și simetrică.
Epidemiologie:

■ AR afectează cca. 0,8-1,0% din populație.

■ Incidența bolii este de aproximativ 0,5/1000 la femei și 0.2/1000 la bărbați.
■ Prevalenta este aproximativ 1,7% pentru femei și 0,7% pentru bărbați.
■ Afectează persoanele de vârstă tânără.
Factori predictive:

■ nefropatiei la pacienții cu AR:

a) boala renală relatată unor medicamente, precum AINS si DMARDs (compuși de aur,
D-penicilamina, Ciclosporină și Metotrexat (Mtx)),
b) amiloidoza renală secundară
c) diferite tipuri de glomerulonefrită (GN) ca și manifestare sistemică a AR.
■ Histologic : 1. GN mezangiala proliferative
2. GN membranoasa
3. GN rapid progresantă datorită poliangiitei microscopice
4. Nefrita cu depozite de IgA,
5. Glomerulopatia cu schimbări minime,
6. GN proliferativă focală și nefritele interstițiale.
Nefropatie reumatoidă Nefropatie datorită medicației

Hematurie (?) Proteinurie

GN mezangială  D-penicilamina
Insuficiență renală
Amiloidoză
 AINS
Glomerulonefrită focal segmentală Nefrită interstițială acută/cronică

 AINS, analgezice
 D-penicilamina,
 Săruri de aur
Glomerulopatia cu modificări minime

 Săruri de aur
Glomerulonefrita membranoasă

 Săruri de aur
Analiza urinei:

■ Nefropatia membranoasă și amiloidoza secundară sunt condiții non-inflamatorii, care

se prezintă tipic cu proteinurie moderată până la severă, sediment urinar sărac și funcție
renală relativ păstrată (creatinemie, e-GFR);
■ Glomerulonefrita focal proliferativă și vasculita reumatoidă se manifestă prin sediment
urinar activ;
■ Nefropatia analgezică se asociază cu sediment urinar sărac, posibile episoade de durere
la flancurile abdominale datorită pasajului dopurilor papilo-epiteliale.
Biopsia renala:
Afectarea renală în Lupusul eritematos
sistemic
■ Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună cronică, care poate afecta
orice organ sau sistem.
■ Se dezvoltă pe fundalul proceselor imunoregulatorii imperfecte determinate genetic,
asociate cu hiperproducția de anticorpi antinucleari.
Nefrita Lupică conform clasificării revizuite de Societatea
Internațională de Nefrologie (ISN) și Societatea de Patologie
Renală (RPS) în 2003, reprezintădupă cum urmează:

■ Clasa I - Nefrita lupică mesangială minimă

■ Clasa II – Nefrita lupică mesangio-proliferativă
■ Clasa III - Nefrita lupică focală (cu leziuni active și cronice; proliferative și sclerozante)
■ Clasa a IV-a - Nefrita lupică difuză (cu leziuni active și cronice; proliferative și
sclerozante; segmentare și globale)
■ Clasa V - Nefrită lupică membranoasă
■ Clasa a VI-a - Nefrita lupică cu scleroză avansată.
Epidemiologie:

■ NL apare la aproximativ 50% dintre pacienții cu LES

■ Bărbații cu LES tind să aibă o boală mai agresivă cu rate mai mari de implicare renală și
cardiovasculară și sunt mai susceptibili de a dezvolta insuficiență renală decât femeile.
■ Pacienții cu LES, care pot dezvoltă LN sunt la o vârstă mai fragedă decât pacienții cu
LES fără nefrită.
■ De asemenea, LN de obicei se dezvoltă la începutul cursului bolii, în general în primele
6 până la 36 de luni, sau poate fi prezent la diagnosticul inițial.
Patogenie:

■ Anticorpii, care sunt asociați cu nefrita lupică au următoarele caracteristici:

- Unii anticorpi anti-dsDNA reacționează încrucișat cu membrana glomerulară bazală
- Autoanticorpii cu afinitate ridicată pot forma complexe imune circulante, care sunt depozitate în
glomeruli
- Autoanticorpii cationici au o afinitate mai mare pentru membrana bazală glomerulară anionică
- Autoanticorpi ai anumitor izotipuri (imunoglobulină IgG1 și IgG3) activează cu ușurință
complementul
■ Acești autoanticorpi formează complexe imune circulante patologice, care sunt
depozitate în glomeruli.
■ În unele situații, autoanticorpii se pot lega de antigenii deja localizați în membrana
bazală glomerulară, formând complexe imune in situ.
■ Complexele imune promovează un răspuns inflamator prin activarea complementului și
atragerea celulelor inflamatorii, inclusiv limfocitele, macrofagele și neutrofilele.