REABILITAREA MEDICALA –

BOALA PARKINSON

Hisham Hamdan M1716

 DEFINITIE

• Boala Parkinson (BP) este o boală neurodegenerativă, cu evoluţie progresivă.

• Patogeneză: procesele degenerative iniţiale au loc în nucleul motor dorsal al
nervului vag şi a nucleului olfactiv, umate de trunchiul cerebral inferior,
ganglionii bazali, cerebrum şi cortex. Atât afectarea căilor dopaminergice, cât
şi a celor non-dopaminergice conturează un tablou clinic complex, nu doar
motor. Din punct de vedere motor, principalele semne ale BP sunt bradikinezia
(lentoarea în mişcare), rigiditatea, tremorul şi instabilitatea posturală. Acestea
pot fi însoţite de fenomene de freezing (akinezie) sau distonie. Simptomele
non-motorii includ afectare cognitivă şi afectivă, disfuncţia autonomă, tulburări
de somn şi de sensibilitate, inclusiv durere
 CLINIC :
S I N D R O M H I P E R T O N - H I P O K I N E T I C , C U D E B U T A S I M E T R I C , U N I L AT E R A L S A U
B I L AT E R A L , C A R E U L T E R I O R S E E X T I N D E Ş I S E A G R AV E A Z Ă .

• OBIECTIVELE RECUPERĂRII ÎN BOALA PARKINSON

• Recuperarea în BP are ca obiectiv conservarea cât mai îndelungată a funcţiilor
motorii şi menţinerea autonomiei bolnavului timp cât mai îndelungat.
 OBIECTIVE SI STRATEGII ADAPTATE
STADIULUI BP

Forma uşoară Forma moderată

• Obiective: • Obiective:
• Prevenirea inactivităţii • Încurajarea activităţii fizice
• Menţinerea capacităţilor motorii şi de adaptare la efort aerob • Ameliorarea limitărilor la nivel de mers, forță musculară,
echilibru, postură, scris și prehensiune
• Menţinerea mobilităţii articulare
• Strategii
• Strategii
• Strategii de atenţionare (cu repere senzoriale)
• Exerciţii pentru echilibru, forţă musculară, stretching,
• Strategii motorii
exerciţiu aerob (antrenament de efort)
• Terapii convenţionale
• Educaţie terapeutică
• Educaţie terapeutică pentru aparţinători
OBIECTIVE SI STRATEGII ADAPTATE
STADIULUI BP

Forma severă
• Obiective:
• Conservarea funcţiilor vitale
• Prevenirea complicaţiilor clinostatismului
• Strategii
• Posturări
• Dispozitive ajutătoare
 PRINCIPII ALE RECUPERĂRII ÎN
BOALA PARKINSON:
• Tehnicile de recuperare sunt adaptade la stadiul bolii şi la perioadele ON/ OFF.
• Momentele de freezing: deşi fenomenul este imprevizibil, unii pacienţi reuşesc să-l anticipeze şi printr-un efort
maxim de voinţă reuşesc să-l depăşească.
• In perioada ‘‘on’’ cand pacientul este într-o formă motorie bună, se realizeaza exercitii de ameliorare a vitezei
de execuţie a  mişcărilor şi exerciţii de ameliorare a coordonării mişcării. În această perioadă se poate conta pe
participarea activă  a pacientului.
• In perioada ‘’off’’,  akinezia este dominantă, astfel că pacientul nu este nici capabil şi nici nu doreşte să facă
mişcare, preferând să rămână imobil.
• De aceea, este necesar ca în periodele favorabile kinetoterapiei, pacientul să înveţe să descompună fiecare gest
motor complex, în elementele lui esenţiale. Se va repeta de mai multe ori fiecare secvenţă, până când pacientul
învaţă să le iniţieze voluntar şi să le execute activ într-o manieră corectă.
• Pentru aliniamentul postural se execută mobilizări pasive, se realizează o poziţie de compromis între pozitia
antalgica (cea adoptata de pacient) şi postura corectivă. Pentru asuplizarea coloanei vertebrale se realizează
mişcări de rotaţie, înclinare laterală, flexie/extensie; exerciţii de alungire axială activă a coloanei.
 PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC

• Kinetoterapia are rol esenţial în recuperare. Se aplică atât membrelor, cât şi coloanei (cu accent
pe coloana cervicală), utilizând tehnici pasive şi active. Exerciţiile active trebuie să fie ritmate şi
se execută la nivelul tuturor articulaţiilor.
• Programul de recuperare funcţională cuprinde obligatoriu: menţinerea ortostatismului, exersarea
mersului, reeducare transferurilor, exersarea şi creşterea abilităţii pentru membrele superioare.
• !!! Combinarea mai multor tipuri de antrenament aduce beneficii suplimentare pacienţilot. Este
nevoie ca pacienţii să urmeze un program de antrenament de efort, alături de un program pentru
creşterea forţei musculare.
• Obiectivele Kinetoterapiei in Boala Parkinson
• Ameliorarea mobilităţii, Ameliorarea vitezei de mişcare, Ameliorarea coordonării mişcărilor,
Ameliorarea respiraţiei, Ameliorarea mimicii
 ANTRENAMENTUL DE EFORT

ASPECTE POZITIVE:
• Creşte autonomia pacienţilor, creşte capacităţile aerobe de adaptare la efort, creşte forţa musculară, viteza de mers şi lungimea
pasului.
• Creşterea VO2max după antrenamente, efect susţinut timp de 16 luni
• Creşterea forţei musculare
• Ameliorarea mersului şi a echilibrului, creşterea lungimii pasului şi a vitezei de mers, în cazul antrenamentelor pentru creşterea
forţei musculare, antrenamentelor cu ciclo-ergometru, bandă de alergat, cu sau fără încărcare. Aceste efecte au fost suplimentar
ameliorate prin folosirea reperelor senzoriale auditive şi vizuale
• Amliorarea transferurilor
• Reducerea semnificativă a episoadelor de cădere în stadiile uşoare şi moderate ale BP.
• Structura antrenamentului: bandă de alergat, mers la viteză uşor crescută faţă de cea confortabilă pacientului (în acest context s-a
folosit ham de siguranţă), 3 ore-săptămână, timp de 8-10 săptămâni.
• Ameliorarea funcţiilor cognitive executive după o perioadă de 6 luni, cu 3 ore de antrenament-săptămână: antrenament aerobic
cu creşterea progresivă a intensităţii, antrenament pentru creşterea forţei musculare, stretching şi exerciţii pentru coordonare.
• Creşterea scorului UPDRS în grupurile cu antrenamet de efort şi stretching comparativ cu grupurile de antrenament cu banda de
alergat.
• Ameliorarea excitabilităţii corticomotorii (înregistrarea răspunsului la stimulare magnetică transcranienă), la pacienţii care au
urmat antrenamente de efort mai intense, ceea ce sugerează existenţa fenomenului de neuroplasticitate.
• Creşterea duratei vieţii pacienţilor cu BP.
 STRUCTURA UNUI ANTRENAMENT DE
EFORT:

• Intensitate: intensitate mai mare, va creşte progresiv

• Frecventa antrenamentelor: 45 – 60 de minute, de 3 ori/ saptamana, frecvenţă tolerată
chiar şi în formele severe de BP
• Durata programului: 10 săptămâni. După acest interval, în perioada de repaus, efectele
antrenamentelor de efort se diminuează în timp, dar reluarea programului la interval de 1
an recuperează performanţele obţinute anterior.
• În cazul pacienţilor care urmează un astfel de antrenament, doza zilnică de L-dopa scade
cu 52mg, în contrast cu pacienţii sedentari, în cazul cărora doza creşte cu 30mg.
• Locaţia adecvată pentru astfel de antrenamente este un centru specializat de recuperare.
Programele de antrenament la domiciliu au rezultate mai slabe şi nesusţinute în timp.
 EXERGAMING

Exergaming = jocuri pe computer care solicită activitatate fizică grosieră din partea
jucătorului. Ele combină detectarea mişcărilor în timp real cu jocuri video captivante.
• AVANTAJE:
• un instrument accesibil financiar
• poate fi utilizat la domiciliu în recuperarea motorie: recuperarea mersului şi a
echilibrului, cu scopul creşterii mobilităţii şi a reducerii incidenţei căderilor
• DEZAVANTAJE
• nu se cunoaşte siguranţa folosirii la domiciliu
• jocurile comerciale sunt prea complexe pentru pacienţii cu BP
• jocurile comerciale nu sunt individualizate pentru a raspunde nevoilor pacientului
 CREŞTEREA FORŢEI MUSCULARE

• Scăderea forţei musculare este o consecinţă a bradikineziei.

• Include antrenamente care folosesc o rezistenţă externă: ciclo-ergometru, aparat cu greutăţi, bandă elastică, sac de box sau apă.
• Antrenamentele sunt bine tolerate de către pacienţii cu forme uşoare/ moderate de BP şi ameliorează atât parametrii fizici, cât şi
calitatea vieţii.
• Structura antrenamentelor:
• frecvenţa: 6 saptamani – 6 luni, 3 antrenamente/ săptămână, 1-3 seturi a câte 5-15 repetări cu sau fără creşterea încărcării.
• Antrenamentele mai intense aduc beneficii suplimentare, inclusiv pacienţilor vârstnici.
• Frecvenţa şi volumul antrenamentelor sunt mai puţin relevante.
• Efectele antrenamentelor:
• Creşterea suplimentară a forţei musculare comparativ cu pacienţii care urmează alte tipuri de antrenamente, care nu includ
exerciţii pentru creşterea forţei musculare. !!!Combinarea cu alte tipuri de antrenamente aduce beneficii suplimentare.
• Creşte forţa musculară la nivelul membrelor inferioare
• Ameliorează echilibrul
• Ameliorează tabloul clinic al bolii
• Performanţele motorii obţinute persistă timp de 3 luni
• Nu contribuie la ameliorarea parametrilor mersului
 STRETCHING

• stretchingul pentru muschii extensori ai piciorului, cvadriceps, ischiogambieri

ameliorează bradikinezia, hipertonia, mersul şi echilibrul
• programele de recuperare includ stretchingul pasiv al muşchilor antagonişti şi
tonifierea muşchilor agonişti.
• Mobilizările active care includ rotaţie axială reduc hipertonia musculară de la
nivelul trunchiului.
 TAI CHI

• Tai chi este un ghid de exerciţii pentru echilibru inspirat din Medicina Tradiţională Chineză, care
combină tehnici de relaxare prin inspir profund, mişcări lente şi uşoare cu tehnici de conştientizare.
• Mişcările includ mutarea greutăţii, paşi lenţi, sprijin unipodal în diferite posturi, stimulând
mobilizarea articulară, coordonarea musculară, contribuind astfel la stabilitate posturală şi echilibru.
• Antrenamentele se adresează pacienţilor cu forme uşoare sau moderate ale bolii (Stadiile I-III
Hoehn şi Yahr), aflaţi în perioadă ON, deoarece presupun executarea activă a exerciţiilor.
• Efecte pozitive observate în populaţia generală:
• Reduce incidenţa căderilor în rândul vârstnicilor
• Reduce tensiunea arterială
• Ameliorează funcţiile cardio-pulmonare
• Ameliorează osteoporoza postmenopauză
• Ameliorează tulburările psihologice şi de somn
• Ameliorează lombalgia cronică 
Efectele Tai chi (+medicaţie antiparkinsoniană)
asupra pacienţilor cu BP:
• Ameliorarea simptomatologiei motorii
• Ameliorarea achilibrului, a mobilităţii articulare
• Creşterea lungimii pasului
• Ameliorarea scorului UPDRS III cu 4,34 puncte (în
medie)
• Risc de accidentare mai mic comparativ cu alte
tipuri de antrenamente
• Pacienţii agrează antrenamentele tai chi
• Creşte calitatea vieţii
• Perioadele de antrenament de peste 6 luni reduc
incidenţa căderilor,
 STIMULAREA RITMICĂ

• Iniţierea unei acţiuni poate fi dificilă în cazul pacienţilor cu BP, dar mişcările de tip starter şi stimularea senzorială ritmică s-au
dovedit eficiente în depăşirea acestor momente. Exemple de  mişcări starter, pentru declansarea unei activitati motorii: ridicarea
unui picior de pe sol pentru a demara mersul, contractia capului si trunchiului pentru rotirea  in pat, flexia coloanei cervicale
 pentru trecerea din decubit dorsal in pozitia asezat, extensia coloanei cervicale pentru transferul din asezat in ortostatism, rotaţie
externă a umărului pentru facilitarea ridicării, rotaţie internă pentru a se aşeza.
• Stimularea senzorială externă (vizuală sau auditivă) creşte performanţele motorii şi concentrarea atenţiei la activitatea efectuată,
în timp ce reduce incidenţa fenomenelor de freezing. În cazul pacienţilor cu BP, ritmul facilitează motricitatea, datorită
conexiunilor neuronale dintre ariile auditive și motorii. Cele mai eficiente repere auditive sunt muzica ritmată și fecvențele joase,
însă și ele trebuie livrate individualizat. Pentru a integra reperele în tempo-ul mișcării, este nevoie ca acestea să fie aliniate cu
mișcarea.
• Există genuri muzicale cu potențial crescut de sincronizare cu activitatea motorie (prin modularea excitabilității cortico-spinale),
în general cele foarte ritmate, în timp ce altele mai puțin ritmate se dovedesc a fi la fel de ineficiente ca zgomotul de fond.
• Metronomul, baterea tactului, linii orizontale trasate pe suprafeţele de mers sunt exemple de stimuli.
• Repere senzoriale auditive: metronom, muzică, cea din urmă fiind preferată de pacienţii fără tulburare cognitivă. Este dificil
pentru pacienţii cu tulburare cognitivă severă să proceseze stimulii, motiv pentru care nu raspund la stimularea ritmică în vederea
ameliorării mersului. Strategiile cognitive de creştere a concentrării în timpul unei activităţi cresc performanţele motorii ale
pacienţilor cu BP. Instrucţiunile verbale facilitează concentrarea şi ajută pacientul să controleze bradikinezia. Este important ca
însuşi pacientul să vizualizeze mental mişcarea în avans.
 TERAPIA PRIN DANS

• Pacienţii înrolaţi în studii erau diagnosticaţi cu BP stadiile I-III Hoehn şi Yahr

• Dansuri studiate: tango, vals, Irish set sau alte dansuri specifice culturii din care provine pacientul
• Mişcări exersate în tango: mers cu spatele, întoarceri, viteze variabile de mişcare, opriri şi porniri frecvente
• Efecte pozitive (*la pacienţii aflaţi sub tratament medicamentos specific):
• ameliorează activitatea motorie global, dar nu și parametrii mersului sau episoadele de freezing of gait
• ameliorează echilibrul (scorurile scalelor Mini-BESTest și Berg)
• pacienţii îşi doresc să continue sesiunile de dans

• Structura antrenamentului
• efecte pozitive instalate după 2 săptămâni a câte 5 antrenamente
• în cazul pacienților care nu pot să mențină acest ritm, chiar și o sesiune săptămânală se dovedeşte a fi la fel de
eficientă în timp
• sesiuni de 1 – 1,5 ore, 2 sesiuni/săptămână (3 săptămâni ar fi optim, conform OMS), timp de 10-13 săptămâni
• antrenamente de grup - costuri mai scăzute, posibilitate de socializare
 TERAPIA OCUPAŢIONALĂ

• concentrată asupra unui scop (creşterea forţei musculare ale anumitor grupe
musculare, autoîngrijire, activităţi ale vieţii cotidiene)
• forţa musculară creşte prin exerciţii rezistive progresive
• tulburările de echilibru răspund la măsuri care vizează aparatul vestibular,
postura şi mecanismele kinestezice
• activităţile pot fi îmbogăţite şi stimulate de repere senzoriale ritmice