În ajunul zilei de 6

Decembrie, cizmulițele
Anei, bine curățate și
lustruite, așteptau lângă Noi nu mai putem aștepta!
fereastră. Lângă ele, Oare când vine Moș
ghetuțele lui Matei și cele Nicolae? Când? Oare vine
ale micuțului Alex stăteau la acum?
fel de strălucitoare,
așteptând.
Aveți
Deodată, cizmulițele Anei răbdare!
au zis:
Dar cizmulițele Anei nu mai aveau răbdare. Au urcat pe pervazul ferestrei și,
deschizând ușor fereastra, au sărit afară. Acolo, l-au întâlnit pe Grivei:

Hei, l-ai văzut pe Moș Ham! Ham! a

Nicolae? au întrebat răspuns Grivei.
cizmulițele.
Mai departe, au întâlnit-o pe pisicuța familiei. Au întrebat-o și pe ea:

Hei, nu l-ai văzut pe

Moș Nicolae?

Întoarceți-vă acasă,
cizmulițelor! E mai
bine așa!
Dar cizmulițele au continuat. La un moment dat s-a făcut frig, tot mai frig și
cizmulițele și-au dat seama că nu mai știu drumul de întoarcere. Atunci s-au oprit
și au oftat:

Of, mai bine rămâneam acasă și

aveam și noi răbdare, la fel ca
celelalte perechi de încălțăminte.
Atunci, deasupra lor au simțit respirația caldă a unui măgăruș. Și-au ridicat
privirea și au văzut lângă măgăruș un bătrân cu barbă albă și ochi buni și blânzi.

Haideți acasă! a spus

acesta zâmbind.
Dimineața, când s-au trezit,
cizmulițele erau pline de
bomboane și portocale, iar într-
un colț, o nuielușă cu sclipici le
făcea cu ochiul.

Oare totul a fost numai un vis?