z

Fungi
Dascălu Larisa

Antochi Denisa
 z

 Regnul Fungii (ciupercile) formează al treilea mare regn al

organismelor eucariote alături de Regnul Animalia și Regnul Plantae cu
aproximativ 100.000 de specii cunoscute. Sunt sedentare, ca și plantele la care
au fost incluse de mult timp, dar nu pot practica fotosinteza. Prin urmare, ele
trebuie să se hrănească ca animalele prin asimilarea substanțelor organice
(heterotrofie), pe care însă le absorb din mediu într-o formă dizolvată. Conform
cunoașterii actuale, ciupercile sunt mai strâns legate de animale decât de
plante. Regnul include, mai presus de toate, organisme multicelulare din
încrengătura Basidiomycota, dar și organisme unicelulare, cum ar
fi drojdia precum forme sincitice cu mulți nuclei celulari, dar fără o subdiviziune
celulară. O denumiere alternativă este Mycota.
 Evoluția                   
z
 Strămoșul comun al ciupercilor și animalelor a fost probabil un organism unicelular flagelat care a
trăit cu mai mult de un miliard de ani în urmă. O descoperire într-o ardezie veche de 850 de milioane
de ani în Canada este uneori interpretată drept o fosilă de ciuperci. Presupuse descoperiri mai vechi,
în China și Australia, cu o vârstă de 1,5 miliarde de ani, trebuie încă confirmate ca ciuperci. Primele
descoperiri în mare măsură nediscutate datează din perioada geologică ordoviciană și pot fi atribuite
ciupercilor micorizante arboricole. Ciuperci fosile au fost descoperite de asemenea
în chihlimbar între altele pe depozitele cunoscute carbonifere din Scoția și Anglia, din Triasicul târziu,
carnian în Germania și în biodiversitate remarcabilă în chihlimbarul canadian cretacic precum și în
cel terțiar mexican, și baltic. În unele dintre aceste descoperiri se găsesc ciuperci care au
atacat termite și nematode, fiind închise de rășină împreună cu gazdele lor.

 În timp ce marea majoritate a ciupercilor care apară astăzi nu mai dezvoltă flageluri, spori flagelați
sau gameți apar în timpul reproducerii ale speciilor din încrengătura Chytridiomycota. Probabil că
ciupercile au părăsit apa înainte de plante și au colonizat suprafața de uscat. Deoarece primele
plante terestre cunoscute încă nu au avut rădăcini reale, trăind însă evident în simbioză cu
ciuperci micorizante arboricole din diviziunea Glomeromycota, se presupune, că aceste ciuperci au
făcut abia posibil ca plantele să colonizeze acest tărâm. Pășirea cu succes a plantelor nu ar fi fost
posibilă fără simbioza cu bureții.
 Sistematică                 

 În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor

actuale (2017), există însă între 2,2 și 3,8 milioane din ele. Regnul este împărțit după
cum urmează:

 Clasa I: Phycomycota

 Clasa II: Eumycota
 Subclasa 1: Ascomycota
 Secția a: Protoascomycetes sin. Saccharomycetales

 Secția b: Euascomycetes (Plectascales, Pseudosphaeriales, Sphaeriales, Pezizales)

 Subclasa 1: Basidiomycota
 Secția a: Holobasidiomycetes

 Secția b: Phragmobasidiomycetes sin. Heterobasidiomycetes (Uredinales, Ustilaginales)

 z

•Clasa I: Phycomycota​

•Clasa II: Eumycota​
 z

 Cele phycomycota sunt o clasă de ciuperci , care sunt miceliu

de bumbac. Hifele lor sunt coenocitice, adică sunt formate din celule care nu sunt
separate una de cealaltă de pereții celulari. Ele formează spori de înot flagelați și
spori care sunt răspândiți de vânt. Majoritatea sunt saprofite, dar există unii
paraziți ai plantelor și peștilor. De exemplu, avem mucegaiul comun Rhizopus
nigricans .
 z

 Secția Eumycota include ciupercile adevărate fiind incluse in regnul Mycota,

care se împart în inferioare și superioare în funcție de structura corpului
vegetativ. Ca ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul
vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile
superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din
categoria ciupercilor inferioare fac parte
clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din superioare
clasele Ascomycetes, Basidiomycètes, Deuteromycetes.
 Caracteristici generale ale încrengăturii Eumycota pe scurt

 z eucariote;
Organisme

 majoritatea sunt pluricelulare;

 organisme heterotrofe;

 populează orice mediu;

 nemotile;

 creștere continuă;

 prezența peretelui celular;

 membrana celulară (când există) este alcătuită din micoceluloză sau micozină;

 prezența chitinei, calozei etc. în cadrul peretului celular;

 plastidele lipsesc complet;

 formarea ureei;

 înmulțirea prin spori careconțin substanțe de rezervă: glicogen și picături de grăsime.

 z
Ontogeneză                 

 Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte pentru asimilație.

 O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă dulce, foarte rar în

mare. Unele specii nu sunt heterotrofe doar pentru oxigen și azot, ci de
asemenea pentru alte substanțe active. Corpul lor fructifer constă în mare
măsură din celule ramificate în formă de furtun, care conțin adesea mai mult de
un nucleu haploid. Hifele (pereții, filamente subțiri) sunt compuși preponderent
din chitină, numai rar din celuloză. Suma hifelor este denumită miceliu. Unele
organisme unicelulare din încrengătura Phycomycota, în special ale Ascomycota,
nu formează micelii. Eucariotele Myxogastria sin. Myxomycetes, ciuperci
vâscoase plasmodiale, posedă corpuri vegetative formate complet altfel. Mai mult
sau mai puțin toate soiurile pot fi cultivate.

 O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante în care o ciupercă
intră în contact cu sistemul rădăcinilor fine unei plante, numită micoriza.
 Semnificația pentru om   
z

 Pentru om, ciupercile joacă un rol atât pozitiv, cât și negativ.

 Ciuperci comestibile și otrăvitoare

 Există specii ușor de identificat, dar altele, unde o confuzie este posibilă și uneori cu
un rezultat fatal. Câteva exemple în detaliu:

 Ordinul Agaricales este cel mai periculos. Astfel speciile letale din genul Amanita 

respectiv destul de toxice ca Amanita gemmata, Amanita pantherina sau cele din
genul Clitocybe cu de exemplu Clitocybe dealbata, Clitocybe fragrans, Clitocybe
rivulosa  precum cele din genul Cortinarius.

 Ordinul Cantharellales nu cunoaște ciuperci necomestibile sau chiar toxice.

 Ordinul Polyporales cunoaște preponderent ciuperci comestibile. Unele specii nu pot fi

mâncate, fiind amare sau de consistență dură.
 Ciuperci psihoactive/halucinogene

 Aceste zciuperci conțin substanțe psihotrope ca de exemplu psilocibina,

psilocina, muscimolul sau ergotină. Cele mai cunoscute sunt ciupercile care conțin
psilocibină Efectele lor sunt uneori comparate cu cele ale LSD-ului. Acestea includ
specii exotice, cum ar fi Psilocybe cubensis dar și specii autohtone, ca de
exemplu Mycena pura, Pluteus salicinus sau Psilocybe semilanceata.

 Ciuperci medicinale

 În lume, există peste 100 de specii de ciuperci utilizate in scop terapeutic, mai ales
în China și Japonia. Acestea conțin proteine, aminoacizi, vitamine, minerale si
multe alte microelemente active, ajungând sa fie agenți adjuvanți in terapiile
complementare ale multor afecțiuni. În Europa și America de Nord ciupercile au fost
folosite și în scopuri medicinale de la începutul secolului al XX-lea. Medicamente
ca antibioticul penicilină sunt obținute din ciuperci. Alți metaboliți ai ciupercilor
scad colesterolul sau ajută împotriva malariei (Metarhizium pingshaense proiectat
genetic).
 Ciuperci și nutriție
z
 Rhizopus stolonifer pe roșii

 Un mare rol joacă cultivarea în mase a ciupercilor mari comestibile saprofite și

parazite. Cele mai cunoscute sunt Agaricus bisporus, Auricularia auricula-
judae, Lentinula edodes, sin. Lentinus edodes și Pleurotus ostreatus.[

 Dintre ciupercile unicelulare, drojdiile de zahăr din genul Saccharomyces, în special

drojdia de brutar Saccharomyces cerevisiae, dar și Saccharomyces
bayanus, Saccharomyces ellipsoides și Saccharomyces uvarum (există peste 1.500
de specii), sunt cele mai cunoscute ciuperci utile în acest domeniu. Acestea
produc alcool și dioxid de carbon prin fermentația alcoolică și sunt folosite la
coacerea unui aluat, în prepararea de bere, la producerea vinului, a altor băuturi
alcoolice precum a anumitor produse (de asemenea slab alcoolice) de lapte covăsit
(de ex. Chefirul).
z