CERAMICĂ

Participanții: Alexe Ioana Ștefania

Despa Ștefania Alexandra
Mocanu Floriana Liana
 INTRODUCERE
Îndeletnicire începută în preistorie ca una din primele dovezi de
umanizare a naturii, modelarea argilei - și a altor materii cu propietăți
plastice, argilei - și a altor materii cu propietăți plastice, modelabile –
nu are doar o origine utilitară, păstrarea alimentelor, ci și una
spiritual-estetică.

Massimo Campigli (1895-1971): Amfore;

Figurină neolitică de terracotta, frescă; Muzeul de Arte din Richmond,
Cultura Cucuteni, Ruginoasa. Virginia
 ,,Modelarea lutului a mers dincolo de satisfacerea nevoilor
fizice… mâna omului putea să producă sinteza între intenția utilitară
și intenția spirituală fără a recurge la vreo unealtă” ( M.Raphael, în
Originele formei în artă ).
Modelajul în lut oferă și astăzi posibilitatea rarisimă ca prin
mijloace materiale și tehnice restrânse și la îndemână, copii, tinerii să
se manifeste creativ realizând figurine-jucării ( fluiere în chip de
păsări sau animale domestice), obiecte de podoabă etc. ca și cu mii
de ani în urmă: cu același simț al reliefului, al volumului util și,
totodată, decorativ în sine prin alternanța intrândurilor și ieșindurilor
modelate cu mâna.
 Schimburile relative echilibrate și fortuit armonioase între om și
natură s-au constituit – mai cu seamă la începuturile civilizației
omenirii – în cicluri complete în care nici intenția utilitară și nici cea
spirituală n-au acționat independent una de alta, ,,impulsurile” cele
mai fertile fiin concomitente; o expresie remarcabilă a acestei duble
Impulsionări, utilitar-tehnologice, este tulburatoarea imagine de
,,Homo significans’’, ,, Gânditorul’’.

Figurină de terracotta (,, Gânditorul’’)

sfârșitul mileniului IV Î.Hr., Cultura Vase de ceramică neolitică, decor
Hamangia, Cernavodă pictat;cultura Cucuteni.
Ceramică din Moldova:

Ceramică Neagră

Ceramică populară
 Ceramica din Transilvania:

Ceramică
tradițională

Ceramică secolele XVII-XXI

 Fără îndoială, descoperirea focului și inventarea roții au favorizat,
printre altele și în mod direct atât diversificarea și rafinarea modelării
argilei, cât și apariția a ceea ce înțelegem astăzi prin ceramică:
⮚ Toate formele de argilă nearsă și arsă (roșie și, prin ardere închisă
și incompletă, cenușie sau chiar neagră), glazurată sau nu;
⮚ Olăria simplă și plastica mică, într-un cuvânt, ceramica fină, dar și
ceramica de placare a pereților și de pavimentare folosită în
contrucțiile edilitare, dar și ca “materie primă” în mozaicul mural,
sau, altfel spus, ceramica grosieră sau majolica, începuturile ei
fiind mai restrânse ca forme și variante tehnice.
Ambele variante, dar în mod deosebit formele de ceramică fină, au
impus treptat ceea ce numim specificul uneia din cele mai bogate,
mai variate și mai valoroase ceramici din Europa. În ce constă acest
specific? Pe scurt, în:
▪ Eleganța și zveltețea formelor totdeauna utile și compuse să aibă
stabilitate prin ele însele, chiar și atunci când suprafața de sprijin
este destul de mică; forma unui “ol”, de pildă, nu este niciodată
greoaie;

Târgul olarilor “Ochiul de Păun”, la Rădăuți

▪ Expresivitatea obiectelor – jucării și a celor de invocație (plastica
mică) este remarcabilă;
▪ Ingeniozitatea decorării prin incizie, excizie, zgrafitare, lustruire sau
prin câteva culori de o tulburătoare armonie; ornamentul este
accent al formei, iar culoarea o înviorează fără a o distruge. De
altfel, așa cum sublinia Francisc Șirato: “acest sentiment unic și
prețios pentru grația formei ce trăiește intens prin culoare, îl
distinge pe român față de popoarele din juru-i și din alte depărtări.
Românul nu amplifică, el simplifică” (Încercări critice)
Nu întotdeauna și peste tot s-au înțeles bine aceste “lecții”
specifice. Încărcarea excesivă în relief sau cu foarte multe culori,
imitarea unor vase sau obiecte din alte materiale etc. sunt exemple
de gust îndoielnic.
 MOZAICUL
Cât privește mozaicul mural sau pavimental cu implicarea ceramicii,
acesta are o istorie care se pierde în trecutul antic al Egiptului și al
Persiei. Tehnica a fost preluată de greci și de la aceștia de către
romani. Mozaicarii romani ajunseseră, încă din secolul I î.Hr., la o
asemenea abilitate încât transpuneau cu fidelitate intențională orice
imagine din pictură. Ne-au lăsat, astfel mărturii elocvente ale vieții și
spiritualității antice (din aceeași epocă datează și mozaicul de la
Constanța).
 O adevărată afirmare a mozaicului a avut în secolul VI d.Hr., când
la Constantinopol și la Ravenna bizantinistă se produce o adevărată
revoluție tehnică în arta murală: folosit, până atunci, cu precădere
pentru pavimente și pardoseli, ia acum locul picturii în tempera pe
pereți, devine “pictura eternă”. Problemele pe care mozaicarii
Bizanțului aveau să le rezolve magistral se puneau, de altfel, și
picturii murale: să nu “anuleze” zidul și să se folosească asemenea
materiale care să nu “moară” decât o dată cu peretele.
Inalterabil și prețios prin durabilitatea și calitatea materialelor
folosite aproape aceleași și astăzi – între care și bucățelele de
ceramică smălțuită, mozaicul a devenit o cerință a decorației
arhitecturale moderne pretutindeni, în interiorul și exteriorul
locuințelor și edificiilor publice.
Marea vânătoare, cca 315-325 d.Hr.; mozaic Împărăteasa Teodora și curtea sa, cca 526-
policrom mural, Vila din Piazza Armerina, 547 d.Hr.; mozaic mural; Biserica San
Sicilia. Vitale, Ravenna.
Istoria ceramicii(arta olăritului)
Arta olăritului – în sensul larg al cuvântului –
datează din preistorie, unii autori plasându-i
originea în prima jumatate a mezoliticului,
acum 8 – 10 milenii.
Mai târziu a apărut ideea de a face din argilă şi
cărămizi.Argila prezenta şi avantajul de a fi
modelată cu uşurinţă pentru a se obţine
figurine de lut şi podoabe.
Cele trei domenii – ustensile, materiale de
construcţie şi ceramica artistică – s-au
manifestat pretutindeni, deci nu există o
istorie a ceramicii, ci tot atâtea istorii,câte
civilizații.
Totuşi, pe baza vestigiilor cunoscute, cel mai vechi
centru al ceramicii poate fi situat în Asia
Occidentală, în ţinuturile de coastă unde se întinde
actuala Anatolie turcă, pâna în Palestina, iar în
interior pâna în Irak. Această industrie s-a dezvoltat
în Egipt, de unde s-a răspândit şi în Asia şi Europa,
începând cu mileniul al VI-lea î.Hr.
În secolul al V-lea î.Hr., chinezii au inventat ceramica
fină, iar în secolul al II-lea î.Hr. au perfecţionat
cuptoarele şi au obţinut temperaturi de circa 1200-1300
grade Celsius. Porţelanul a apărut tot în China, iar
chinezii chiar şi în prezent produc un porţelan de cea mai
bună calitate. Primul porţelan era o subsţantă brută,
obţinută în timpul dinastiei Tang, între anii 618-907 d.Hr.,
fiind foarte apreciat pentru transluciditatea sa. Porţelanul
a ajuns pe pieţele occidentale într-o formă mai rafinată în
secolul al XIII-lea, adus de negustorii de mirodenii ce
călătoreau până în Orientul Îndepărtat.

Porțelan
Așadar ceramica este desemnată, uneori, prin sintagma
de „verigă directoare” a preistoriei, adică a acelei
perioade de timp pe care o definim tocmai prin lipsa
oricărei urme de scriere, dar pentru care vasele,
fragmentele lor şi alte obiecte din lut ars suplinesc
instanţa documentului scris, invitându-ne pe noi înşine să
redobândim „limbajul” decodificării lor.
Considerată mult timp corolar al aşa-numitei „revoluţii
neolitice”. Ceramica reprezintă, aşa cum s-a afirmat:
„elementul definitoriu al unei cronici în lut a omenirii”,
devenind un reper al unui parcurs pe care omul l-a urmat
din Paleoliticul superior şi până astăzi, un parcurs în
primul rând cultural şi artistic.
Ceramica preistorica
Știați ca?
1. Știați că ceramica este un material sigur, nu conține plastic
și este integral reciclabilă?În cazul în care căutați un
material prietenos cu mediul înconjurător și cu sănătatea
dumneavoastră, alegeți ceramica.
2. Ştiaţi că… Singurul loc din Europa unde se mai produce
ceramică neagră este în România?Acest tip de ceramică
se produce în comuna Marginea din judeţul Suceava şi
este cunoscuta drept Ceramică de Marginea.
3. Ceramica de Horezu o poţi deosebi după culorile folosite:
ocru, verde, albastru, dar şi după motivele predilecte:
valul, spirala, şarpele şi mai ales cocoşul
4. Cel mai vechi vas de ceramica
datează din Nelolitic( Epoca Pietrei)
5. Vasele de provizii erau atât de mari
încât putea sa intre și un om in el
6. Ca liant la fabricarea vaselor din
ceramica se foloseau scoici sau fragmente
de ceramica măcinate
Vasele de provizii in
miniatura