Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină
Anul III MG
- Curs -

ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

Ş.L. Dr. Răzvan Popescu

 Definiţie
 Asepsia şi antisepsia sunt două metode cu
ajutorul cărora se luptă împotriva germenilor
patogeni.
 Ele se completează reciproc

 ASEPSIA este o metodă profilactică ce

cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se
împiedică venirea în contact a microbilor cu
plaga operatorie.
 gr.: a = fără, sepsis = putrefacţie
 Istoric
 Infectiile postoperatorii au constituit mult timp un obstacol real in calea
dezvoltarii chirurgiei

 1878 – Louis Pasteur – prezintă la Academia Franceză Teoria microbiană

şi aplicaţiile ei în medicină şi chirurgie
- demonstreaza ca microorganismele stau la baza procesului de
fermentatie, dar si al bolilor
 - introduce “sterilizarea” prin incalzire si racire repetata a vinului,
proces numit pasteurizare

 Robert Koch – alaturi de Pasteur este considerat fondatorul bacteriologiei.

Constata efectul bactericid al caldurii umede

 Joseph Lister – “parintele antisepsiei” – chirurg englez – foloseste pentru

prima data acidul carbolic ca antiseptic la dezinfectia ranilor si la curatarea
instrumentelor chirurgicale.
 Reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15%

 Ignace Semmelweis – a pus bazele asepsiei; a remarcat rolul mainilor

murdare in transmiterea infectiei
-febra puerperala si recomanada spalarea mainilor cu hipoclorit de calciu
 Charles Chamberland – fizician si biolog francez,
colaborator a lui Pasteur – inventeaza autoclavul
 1891 – William Halsted – elev al lui Billroth, introduce
mănuşile de cauciuc la Spitalul John Hopkins din
Baltimore
- a observat reducerea drastica a infectiilor postoperatorii
 1897 – Jan Mikulicz – nascut la Cernauti (Bucovina),
introduce masca chirurgicală
 In Romania – antisepsia a fost introdusa de Prof. C.
Severeanu, elev a lui Carol Davila (1875)
 Asepsia se realizeaza prin:
 sterilizare,
 spalarea chirurgicala a mâinilor membrilor echipei
operatorii,
 purtarea echipamentului steril (halat, mănuși,
mască),
 pregătirea câmpului operator,
 dezinfectarea aerului și suprafețelor
 STERILIZAREA = totalitatea măsurilor fizice şi/sau
chimice care au drept obiectiv distrugerea tuturor
microorganismelor vii – bacterii, virusuri, fungi si forme
sporulate
- nu exista grade de sterilizare

 DEZINFECŢIA = ansamblul mijloacelor fizico-chimice

care permit inactivarea si scăderea numărului germenilor
obişnuiţi, dar nu şi a formelor sporulate sau virusurilor
 Este o punte de legătură dintre asepsie şi antisepsie
 Poate fi: profilactica (previne izbucnirea sau raspindirea
bolilor) si curativa (la bolnavul spitalizat)
 Se realizează cu substanţe dezinfectante
CURĂŢAREA/DECONTAMINAREA
 SCOPURI:
 Diminuarea populaţiei de microorganisme
 Previne uscarea produselor biologice
 Protecţia personalului
 Protecţia medicului împotriva contaminării

 Decontaminarea chimică- Imersia în detergent enzimatic/dezinfectant

 Curăţare mecanică
 Dezinfecţie – spectru larg – bactericid, fungicid, virulicid STERILIZARE
 Clătire
 Uscare
 Împachetarea materialului (ambalarea) – ambalaje refolosibile (containere,
casolete) sau de unica folosință (pungi, hartie sau folii din material sintetic)
 PROCEDEE FIZICE (CĂLDURĂ,
RADIAŢII UV SAU IONIZANTE)

STERILIZAREA

PROCEDEE CHIMICE (ETILEN

OXID, IMERSIE ÎN SUBSTANŢE
GERMICIDE)
 Sterilizarea prin căldură
 Flambarea – trecerea prin flacară a instrumentelor
metalice – (ex: ansa bacteriologică de platină)
 Fierberea
 Fierul de călcat – temperaturi de 200-300°C
 Sterilizarea prin căldură uscată (aer cald) – pupinel /
etuvă
 Sterilizarea prin căldură umedă (abur sub presiune) -
autoclav
 Sterilizarea cu aer cald
 Obiecte termorezistente - instrumente, porţelan
 Mai multe faze:
 încălzire
 latenţă (omogenizare)
 sterilizare 160°C – 40 min.
 răcire
 Sterilizarea prin căldură umedă
AUTOCLAV
 Sterilizarea prin abur sub presiune
 Cea mai răspândită metodă de sterilizare în spitale, fiind
eficace, ieftină și nepoluantă
 Creştera temperaturii de fierbere a apei odată cu creşterea
presiunii
 Cea mai utilizată metodă pentru materialul şi instrumentarul
chirurgical
 1 atm. – 120°C
 2 atm. – 136°C 30 min.
 3 atm. – 144°C

 Pasteurizarea – aseptizarea unor lichide la temperaturi sub 100°C

urmată de răcire bruscă
Pot fi sterilizate:
- Instrumentarul chirurgical
- Materialul textil – halate, campuri chirurgicale,
cearșafuri, meșe, comprese, maști, etc
- Material de cauciuc
 Sterilizarea prin metode fizice
Raze ultraviolete
 Metodă de dezinfecţie – reduce
încărcătura microbiana
 Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor
netede şi aerulului din sălile de
operaţie, pansament, laboratoare
 Completează măsurile de
curăţenie şi dezinfecţie chimică
 Tuburi de UV cu putere 15-30 W
 Lămpi mobile sau fixe
 Timp de 5-6 ore
 Sterilizarea prin metode fizice
Radiaţii ionizante
 Cea mai utilizată – radiaţia gamma
 Furnizate de elmentele radioactive Ce137, Co60
 Se folosesc pe scară industrială – eficacitate
foarte bună
 Materiale de unică folosinţă (seringi, mănuşi,
tuburi, sonde, proteze, valve)
 Avantaje:
 penetrare bună prin plastic şi hârtie
 durată mare de sterilizare 3-5 ani
 Sterilizarea prin metode fizice

 Ultrasunete – acţionează prin distrugerea

membranelor şi liza celulară – industria
farmaceutică

 Liofilizare – desicaţie în vid la temperatură de

-194°C pentru sterilizarea antibioticelor,
substantelor medicamentoase, serurilor şi
vaccinurilor
 Sterilizarea prin metode chimice
Vapori de formaldehidă

 La temperaturi joase şi presiune subatmosferică

 Temperatura de 65°C – 30 min.
Presiune ↓
 Temperatura de 80°C – 10 min.
 Uz industrial sau staţie centrală de sterilizare
 Pentru material termosensibil
 Sterilizarea prin metode chimice
Vapori de oxid de etilen
 Gaz incolor, inflamabil şi explozibil – acţiune
bactericidă puternică
 Obiecte sanitare din material plastic,
termosensibile
 Temperatură de 55°C – presiune subatm.
– 60 min. (durata procesului – 2-5 ore)
 Penetrare bună prin plastic, hârtie, cauciuc,
 Sterilizare: catetere, sonde, seringi, materiale de
sutură, plase chirurgicale, etc
 Sterilizarea prin submersie în substanţe
germicide
 Pentru materiale ce nu rezistă la temperaturi
crescute, uşor deteriorabile - termosensibile
 Glutaraldehida (Cidex, Glutex, Korsolex)
 acţiune bactericidă, fungicidă, virucidă, sporicidă
 Sterilizare instrumentar de laparoscopie şi
endoscopie
 Valabilitate 28 de zile – timp 1 oră de submersie
 Acid peracetic 2%
 Timp de 10 - 15 min.
 Valabilitate 2 zile (48 de ore)
 Mijloace şi metode de control ale
sterilizării
 Controlul sterilizării este obligatoriu şi se face în primul rând
prin controlul parametrilor de funcţionare a aparatelor de
sterilizare
 Se bazează pe caracteristicile fizico-chimice ale unor substanţe
 Substanţe care îşi modifică culoarea sau starea de agregare
(antipirină – 114°C, acid benzoic – 120°C)
 Tuburile de control Brown îşi schimbă culoarea în funcţie de
temperatură
 Tub Brown tip I – 126°C – autoclav
 Tub Brown tip III – 160°C – pupinel
 Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclav cu indicator
de tip “Stearotest 120” – conţine tulpini de Bacillus
stearothermophyllus – culoare limpede violet
 Pregătire câmpului operator
 Câmpul operator este zona tegumentară sau
mucoasă unde se va practica intervenţia chirurgicală
 Zona de securitate ≥ 20 cm în jurul viitoarei incizii
 I-a etapă:
 În preziua operaţiei – spălare apă + săpun, sol. clorhexidină
 În ziua operaţiei – raderea în zona de incizie
 A II-a etapă:
 Badijorea câmpului cu soluţie iodată, alcool iodat, soluţie de
betadină, clorhexidină
 Câmpuri sterile de unică folosinţă
 Aplicarea de folii adezive
 Spălarea mâinilor şi
dezinfecţia pielii
 Dezinfecţia igienică a mâinilor
 Spălare + soluţii antiseptice (30 sec.-1 min.)
 Manorapid, Sterilium

 Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor

 Spălare repetată cu soluţii antiseptice
 Săpun antiseptic lichid de betadină/ clorhexidina – 3-5
min.
 Perii/bureți impregnati cu sol. antiseptice
 Protejare cu mănuşi chirurgicale sterile
 ANTISEPSIA
 Gr. anti = împotriva, sepsis = putrefacţie
 Def. = metodă chirurgicală curativă prin care
se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi
pe tegumente, mucoase, plăgi, prin intermediul
antisepticelor .
 Antiseptice = substanţe care distrug microbii,
dar nu sunt toxice pentru organism
 Dezinfectante = bactericide mai puternice, care
pot fi iritante pentru organism, utilizate mai
ales pentru obiecte, suprafeţe, mediu extern.
 ANTISEPSIA
 Acţiunea antisepticelor este condiţionată de o
serie de factori:
 Concentraţie, durata de acţiune, temperatură,
pH, vâscozitatea mediului unde acţionează

 Din punct de vedere al acţiunii biologice pot fi:

 Citofilactice – respectă integritatea celulară
 Citotoxice/citocaustice – au acţiune celulară nocivă

Joseph Lister – A utilizat acidul carbolic (1867)

 ANTISEPTICE
 Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 Spectru larg (bacterii, fungi, viruşi, protozoare)
 Să aibă acţiune bactericidă
 Să acţioneze rapid
 Să nu fie iritant şi toxic pentru ţesuturi
 Să fie stabil în timp
 Să fie solubil în apă sau soluţii organice
 Să nu fie coroziv
 Să-şi conserve activitatea chiar în prezenţa lichidelor
organismului (sânge, plasmă)
 Substanţe pe bază de alcool

 Alcoolul etilic, pentru dezinfecţia tegumentelor, cu

concentraţie optimă de 70%
 Are acţiune bactericidă, datorită puterii osmotice de
pătrundere în straturile profunde ale epidermului
 Nu omoară sporii
 Este bine tolerat de tegumente
 Nu se introduce în plagă – precipită proteinele
 Alcoolul izopropilic – concentraţie de 50%

 Se pot folosi şi pentru dezinfecţia suprafeţelor

 Substanţe pe bază de iod

 Spectru larg de acţiune bactericidă, virulicidă şi fungicidă –

efectul se instalează rapid
 Iodul se folosește pe scară largă datorită eficacității sale si
toxicității relativ reduse
 Iodul se utilizează sub formă de soluţii apoase, hidroalcoolice
sau iodofori
 Folosite pentru dezinfecţia tegumentelor
 Dezavantaje: pot avea efect iritant pentru tegumente, efect
alergic
 Soluţiile vechi pot genera eriteme prin formarea acidului
iodhidric
 Nu se aplică pe plăgi – precipită albuminele
 Tinctura de iod
 Substanţe pe bază de iod

 Iodoforii – combinaţii ale iodului cu agenți

transportori/detergenţi – soluţii de iod tensioactiv
neionic, stabile în timp, mai puţin iritante, cu
putere mare de penetrare
 Reunesc activitatea detergentă (datorită substanţei
tensioactive) şi puterea germicidă (datorită iodului)
 BETADINA - Soluţie de povidone-iodine conc. 7,5
-10% - dezinfecţia chirurgicală a mâinilor,
dezinfecţia tegumentelor pentru diverse manevre
chirurgicale, pregătirea câmpului operator, etc.
 Substanţe ce degajă oxigen

 Efect dezinfectant şi antiseptic

 apa oxigenată - soluţie apoasă ce conţine 3% peroxid de hidrogen,
care prin descompunere dă naştere la oxigen atomic.
 Are acţiune bactericidă prin oxigenul pe care îl degajă dar şi acţiune de
curăţire mecanică datorită efervescenţei, ce antrenează resturi de ţesuturi şi
corpi străini; are de asemenea şi acţiune uşor hemostatică. Se utilizează
pentru dezinfecţia plăgilor, în special a celor delabrante, cu potenţial
gangrenos.
 Acţiune rapidă

 acidul boric - pulbere sau soluţie, pentru plăgi infectate cu

piocianic; în plus, are acţiune de “curatare” asupra plăgilor, prin
macerarea sfacelurilor, ţesuturilor necrozate şi crustelor, facilitând
astfel eliminarea lor şi dezvoltarea ţesutului de granulaţie prin care
se realizează vindecarea.
 Substanţe pe bază de clor

 clorul activ pus în libertate din aceste substanţe îşi exercită

capacitatea bactericidă, dar nu acţionează pe forme sporulate şi
nici pe viruşi.
 Cloraminele sunt compuşi organici ai clorului, care în contact cu
apa formează acidul hipocloros.
 Cloramina B cea mai utilizată, solubilă în apă, degajă lent clorul,
are acţiune bactericidă, fiind activă pe bacilii gram negativi şi pe
bacilul Koch.
 Se pot folosi în soluţii de diferite concentraţii:
 0,2-1% irigare continuă de plăgi,
 1-2% pentru dezinfecţia mucoaselor sau tegumentelor,
 5% pentru dezinfecţia veselei şi pardoselilor.
 Hipocloritul de sodiu – sol. Dakin – în plăgile anfranctuoase cu
sfaceluri
 Derivaţi ai metalelor grele
(mercur, argint)

 fenosept (borat fenilmercuric în soluţie apoasă

2‰, rar folosit pentru dezinfecţia mâinilor, a
plăgilor şi a instrumentarului)

 nitrat de argint (cristale folosite la cauterizarea

de ţesuturi, soluţie folosită pentru instilaţii
vezicale în urologie); în contact cu ţesuturile
precipită albuminele formând o crustă ce
grăbeşte epitelizarea.
 Coloranţii organici azoici

 Rivanolul efect antiseptic, se aplică sub formă de

soluţie 1% pe tegumente sau plăgi
 Permanganatul de potasiu cristale de culoare
violetă, se aplică sub formă de soluţie 2-4% - culoare
roz, utilizat mai ales la nivelul mucoaselor
 Metoseptul – culoare verde, antiseptic de suprafaţă
 Albastru de metilen
 Violet de genţiana sol. 1%
 Iodoform pulbere galbenă cu miros caracteristic
 DETERGENŢII
 Substanţele detergente posedă înalte calităţi
bactericide şi bacteriostatice.
 Deţin şi calităţi de spălare, curăţare mecanică, dând
o spumă abundentă.
 Se dizolvă în apă, sunt inodori şi netoxici pentru om
în concentraţii uzuale pentru practica dezinfecţiei.
 Ca mecanism de acţiune detergenţii emulsionează
grăsimile, dezorganizează membrana celulară,
denaturează proteinele esenţiale celulei bacteriene.
 Cei mai utilizaţi detergenţi sunt: Bromocetul, Tego,
Deconex, Aniosym, Surfanios, Steranios, Hexanios.
 „Greşelile politicianului sunt crime, căci în
urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi,
se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se
împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul
ei.”
Mihai Eminescu