BIOCHIMIE

Curs 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

PROPRIETĂȚILE MATERIEI VII

COMPONENTELE MATERIEI VII

APA
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Biochimia - ştiinţa ce se ocupă cu studiul structurii chimice a

organismelor vii, totalitatea reacţiilor şi transformărilor care
au loc în celula vie, reglarea acestora şi interdependenţa
permanentă cu mediul înconjurător.
Biochimia studiaza structura, proprietățile și transformările
chimice ale
substanțelor ce intră în compoziția organismelor vii.

Două ramuri principale:

– Biochimie structurală (descriptivă) studiul moleculelor
vieții: proteine și aminoacizi,glucide, lipide, acizi nucleici,
vitaminele și enzimele.
– Biochimie dinamică (biochimia metabolismului) studiază
căile metabolice prin care nutrienții sunt procesați în
interiorul celulelor vii (anabolism și catabolism).
PROPRIETĂȚILE MATERIEI VII

• Sunt sisteme deschise;

• Posedă un înalt grad de organizare şi complexitate;

• Au capacitatea unică de a absorbi şi de a transforma energia din mediul

ambiant;

• Au capacitatea de autoreplicare;

• Pentru toate organismele vii, celula este unitatea de bază structurală şi

funcțională.
COMPONENTELE MATERIEI VII
Bioelementele

1. Bioelemente primare (macroelemente) se întâlnesc în cantitate mare

în organismele vii (95%). Acestea sunt: C,H,O,N,P, S

2. Bioelemente secundare (oligoelemente) : sunt acei compuși care se

găsesc în proporție redusă (4-5%), în grupa aceasta fiind incluse: K,
Na, Cl, Mg, Ca.

3. Microbioelemente (elemente microbiogene): sunt prezente în

organism în
cantități extrem de reduse, uneori doar urme (mai puțin de 1%): Fe,
Zn, Cu, I, Co, Se, Mn, F și altele; au o importanță deosebită pentru o
bună funcționare a celulelor.
Biomoleculele se împart în două clase:

a) biomolecule anorganice (apa, sărurile minerale)

b) biomolecule organice (glucide, lipide, proteine-cu rol plastic și
energetic și enzime,
vitamine, hormoni-cu rol funcțional)

Biomoleculele organice, 35-40% din masa organismelor.

Biomoleculele organice îndeplinesc în organismele animale diferite roluri

şi anume:
- protidele, lipidele şi unele glucide îndeplinesc rol plastic (structural);
- enzimele au rol catalitic;
- glucidele şi lipidele îndeplinesc rol energetic;
- acizii nucleici îndeplinesc rol informaţional;
- vitaminele şi hormonii îndeplinesc rol de reglare.
APA
a) compartimentul intracelular
b) compartimentul extracelular

După proveniența în organism apa poate fi:

-exogenă;
-endogenă

Rolurile apei în organism

- structural;
- solvent;
- mediu al reacţiilor biochimice;
- mediu de vehiculare a diferiţilor metaboliţi în
organism;
- generator de ioni de H+ şi HO-;
- reactant;
- termoreglator.
Structura moleculei de apă

Apa este o moleculă covalentă polară. Polaritatea este datorată inegalei

distribuții a
sarcinilor electrice în moleculă și are ca urmare crearea unui pol predominant
pozitiv,
respectiv a unui pol predominant negativ. Aceste sarcini, pozitive și negative
sunt echilibrate între ele, astfel încât d.p.d.v. electric, molecula de apă este
neutră.
Proprietățile fizico-chimice ale apei

a) capacitatea deosebită de SOLVENT

b) COEZIUNEA

c) CĂLDURA SPECIFICĂ

d) CĂLDURA DE VAPORIZARE

e) DENSITATEA
Ionizarea apei. Produsul ionic al apei. Scara de pH
Concentrației ionilor de H=10-7 îi corespunde pH=7
În funcție de pH soluțiile pot fi:
- acide (pH mai mic decat 7)
- neutre (pH=7)
- bazice/alcaline (pH mai mare decat 7)
Pentru a preveni acidoza (pH sub 7,35) sau alcaloza (pH peste 7,42)
organismul dispune de câteva sisteme de control:
 sistemele tampon din sânge (care neutralizează acizii și bazele)
 eliminarea pulmonară a dioxidului de carbon (cel mai frecvent și
abundent
produs final de metabolism)
 modificarea concentrației ionilor de H determină excreția prin rinichi a
unei
urini alcaline sau acide.

Determinarea pH-ului se face prin:

1. metode colorimetrice –se bazează pe schimbarea culorii unor indicatori
de pH.
Indicatorii de pH sunt de regulă substanțe organice slab acide sau slab
bazice.
Ex. fenolftaleina, albastru de timol, metil-orange, roșu-fenol, turnesolul.
2. metoda electrometrică –se bazează pe utilizarea unor aparate, pH-metre
și care sunt specifice pentru determinarea pH-ului anumitor substanțe.
Sistemele tampon - o substanță care prin prezența sa într-o soluție
se
opune modificării pH-ului determinată de adaosul unei baze sau a
unui acid.

Un sistem tampon are 2 componente:

 componenta acidă –care va neutraliza bazele
 componenta bazică-care va neutraliza acizii
Metabolismul hidric

Echilibrul hidric-constă în menținerea unui raport între aportul și

pierderile de
apă din organism. Reglarea echilibrului hidric –de către hipotalamus prin 2
căi
diferite:
 prin crearea senzației de sete
 prin controlul excreției de apă prin urină
Fișă test

1. Enumerați 4 bioelemente primare

2. Enumerați 3 bioelemente secundare
3. Enumerați 5 microbioelemente
4. Precizați 4 roluri ale apei
5. Completați următoarele propoziții:
a) Apa este o moleculă covalentă polară formată
din .............................................
b) Apa se comportă ca un ........... atât pentru moleculele organice cât și
pentru cele.....
c) Reacția chimică ce descrie ionizarea apei este .............................................
d) pH-ul este definit ca fiind concentrația ........................................
e) Soluțiile acide au pH-ul ......, cele bazice ........., iar cele neutre ....................
6. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
f ) Valoarea pH-ului în acidoză este de peste 7.42 A F
g) Cel mai frecvent și abundent produs final de metabolism se elimină prin
rinichi A F
h) Metoda colorimetrică –se bazează pe schimbarea culorii unor indicatori de
pH. A F
7. Prin ce căi se realizează reglarea echilibrului hidric ?