Ministerul Agriculturii, Dezvoltarii Regionale si Mediului

Universitatea Agrara de Stat din Moldova

Tema: Glandele endocrine

Hipofizdependente

A elaborat: Chioru Elana, studenta a facultatii de Medicina Veterinara, anul II, grupa I.
A coordonat: Dumitru Matencu, lector universitar.
“
Planul:
• Generalitati;
• Glandele endocrine
• Hormonii
”
• Caracterele fiziologice ale glandelor endocrine
• Hipofiza
• Hormonii hipofizanti
Generalitati

 Unitatea funcţională a organismului se

realizează prin acţiunea conjugată a
sistemului nervos şi a sistemului
endocrin.
 Sistemul endocrin cuprinde totalitatea
glandelor cu secreţie internă din
organism. Glandele endocrine au în
structura lor epitelii secretorii ale căror
celule îşi varsă produşii, numiţi hormoni,
direct în sânge.
Glandele endocrine

 Glandele endocrine (din grecescul endo -

interior, crino - elimin), acestea sunt organe
glandulare speciale care nu au canale  Din limba greacă endon - înăuntru, krino
excretoare și își secretă secretul direct în
- a secreta (a elabora) și logos - știința.
sânge sau limfă. Nucleii neurosecretori ai
hipotalamusului, nucleii bulbului rahidian  Funcție – reglarea umorală a proceselor
şi mezencefalului, precum și glandele fiziologice importante.
endocrine - glanda pituitară (hpofiza),
 Produc substanţe organice biologic
glanda pineală (epifiza), glandele tiroide şi
paratiroide, glandele suprarenale, active – hormonii.
pancreasul, glandele sistemului  Din greacă hormao – a stimula.
reproducător la masculi şi femele, celulele
timusului, rinichilor, ficatului și organelor
digestive - își eliminä secretul lor.
Hormonii

 Hormoni - Substanţe organice increte, secretate direct în lumenul vaselor sangvine şi

limfatice (în mediul intern al organismului), de unde provine şi denumirea – glande cu
secreţie internă.
 Hormonii controlează creşterea, reproducerea şi stabilesc reacţia organismului la factorii
de stres fizici sau emoţionali.
 Prin acţiunea lor, la distanţă de locul sintezei, hormonii contribuie la dezvoltarea şi
funcţionarea normală a organismului. Sistemul endocrin poate fi considerat ca un sistem
morfo-funcţional complex, coordonat de sistemul nervos, având rolul de a armoniza, pe
cale umorală (şi nu pe cale nervoasă, cum acţionează creierul), activitatea organelor interne
. 
Există 2 grupe de glande endocrine:
1) Îndeplineşte doar o funcţie internă
(producţia de hormoni):
 Pituitară - hipofiza
 Epifiza
 Glanda tiroida
 paratiroidă
 Glandele suprarenale
2) Îndeplineşte o funcție mixtă (produce hormoni şi secreții):
 Glandele genitale și pancreasul.
Caracterele fiziologice ale glandelor endocrine

• Reprezintă organe parenchimatoase;

• Sunt lipsite de canale excretoare;
• În majoritatea lor sunt constituite din
epiteliu glandular cu funcţii bine
determinate;
• Sunt irigate din mai multe surse şi sunt
dotate cu reţele bogate de vase sangvine,
constituite din capilare fenestrate şi
sinusoide;
• În majoritatea lor produc câţiva hormoni;
• Hormonii posedă funcții speciale (“funcţie
aleasă”);
• Funcţional se află în relaţii reciproce;
 Hipofiza

• Somatotropina (STH)
• Corticotropina (ACTH)
• Tiropsina (TSH)
• Folitropina (FSH)
Adenohipofiza • Lutropina (LH)
• Lactotropina (LTH)

• Melanotropina intermedina (MSH)

Lobul intermediar

• Vasopresina (ADH)
• Ocitocina .
Neurohipofiza
Adenohipofiza

 Adenohipofiza secretă 6 hormoni:

1. Somatotropina (STH, hormonul de creştere) reglează creșterea şi dezvoltarea animalelor.
Reglează biosinteza proteinelor, metabolismul proteinelor, creşte sinteza ARN (acidului
ribonucleic). Îmbunătățește mobilizarea grăsimii din depo și o folosește în metabolismul
energetic, sporeşte reținerea în organism a N2, Na, Ca, P.
Hiperfuncţia la animalele tinere - gigantism.
La adulți, dimensiunea părților corpului care şi-au păstrat capacitatea de creștere (degete,
maxilar inferior, limbă, organe abdominale și toracice) crește - acromegalie.
Hipofuncţie - nanism.
Eliberarea de somatotropină este stimulată de somatoliberină și inhibată de somatostatină.
Adenohipofiza
 Hipofunctia si hiperfunctia Somatotropinei

Cel mai mic cal cântărește Cel mai mic câine

aproximativ 30 kg și are 40 cm chia-hua numit
înălțime. Boo-boo cântărește
900 de grame și are 111 kg
o înălțime de 10,16
cm.
Prolactina

 2. Prolactina (LTH) este similară ca structură, proprietăți fizico-chimice și acțiune

fiziologică cu hormonul de creștere. Stimulează dezvoltarea glandelor mamare, sinteza
proteinelor și a altor componente ale laptelui (de aceea se numește hormon lactogen),
accelerează procesul de curgere a laptelui (suptul sau mulsul stimulează formarea și
eliberarea prolactinei), are un efect hiperglicemiant și lipotrop, susține existenţa şi
activitatea corpului galben (de aceea se numește hormon luteotrop), inhibă formarea și
eliberarea de FSH. Prolactina intensifică exprimarea instinctelor materne. Activează
funcţia glandelor sebacee, creşterea părului şi creşterea organelor interne.
 Hormonul adrenocorticotrop

 3. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) are un efect specific

• stimul. cortexul suprarenal, care
asupra zonelor fasciculare și reticulare ale cortexului suprarenal,
crește dimensiunea și masa glandelor suprarenale, îmbunătățește formează hormoni glucocorticoizi.
fosforilarea oxidativă a acestora, crește rata de sinteză a • inhibă sinteza proteinelor în
proteinelor, activează glucogenoliza şi îmbunătățește formarea și organism.- antagonist al STH
excreția corticosteroizilor. În glandele suprarenale, acest lucru • reduce permeabilitatea capilară.-
scade conținutul de acid ascorbic şi colesterol, care sunt cheltuiți antiinflamator
pentru sinteza corticosteroizilor. ACTH reduce dimensiunea și • o scădere a dimensiunii și masei
masa ganglionilor limfatici, splinei și timusului. Provoacă ganglionilor limfatici, splinei și în
descompunerea, inhibă sinteza proteinelor, este un antagonist al special a glandei timusului, numărul
hormonului de creştere, îmbunătățește descompunerea grăsimilor, de limfocite din sângele periferic
crește acumularea de glicogen. ACTH, ca și MSH (melanotrop), scade, apare eozinopenia.
stimulează formarea pigmentului în celulele pigmentare.
Tiropsina

4. Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) este o proteină

complexă care acționează selectiv asupra glandei tiroide:
 determină creșterea dimensiunii acesteia,
 proliferarea epiteliului folicular,
 acumularea de iod,
 biosinteza hormonilor tiroidieni şi eliberarea lor în sânge.
După îndepărtarea glandei pituitare (hipofizei) apare atrofia
glandei tiroide.
Introducerea tirotropinei - hipertrofia gl.
 Folitropina

5. Hormonul foliculostimulant (FSH) -

hormon gonadotrp.
Un efect cu drepturi depline se
• Stimuleaza • Actioneasa manifestă numai cu influența
Femele

Masculi
cresterea asupra celulelor simultană a LH. Un anumit raport de
foliculara; Sertoli din
testicul;
FSH şi LH este necesar pentru ca
• Pregateste
foliculul pentru • Induce sinteza acțiunea lor completă să aibă loc.
ovulatie; proteinei,
• Mediaza transportarea de
eliberearea de testosterone.
estrogeni indusa • Stimuleaza
de LH spermatogeneza
Lutropina

 6. Hormonul luteinizant (LH) - hormon gonadotrop, stimulează dezvoltarea

tesutului interstițial al ovarelor şi testiculelor. În ovarele femelelor mature LH, împreună cu
FSH, asigură maturarea foliculilor graaf. Sub influenţa LH, peretele
foliculului este rupt (ovulația) și se formează corpul galben la locul foliculului rupt. LH
stimulează formarea hormonilor sexuali în ovare și testicule - estrogeni, androgeni și
progesteron.
Sub influenţa LH, celulele mucoasei interioare a foliculilor produc androgeni, care pătrund în
celulele granuloasei și, sub influenţa sistemului enzimatic, sunt transformaţi în estrogeni.
Celulele granuloasei au, de asemenea, un aparat de sinteză a proteinelor și, cel mai probabil,
produc hormonul inhibin, care la femele este numit și foliculostatin. Când intră în glanda
pituitară, inhibă în mod specific secreţia de FSH (reglarea feedback-ului). Dezvoltarea
foliculilor primari este cauzată de hormonii gonadotropi (FSH şi LH).
Lobul mijlociu

Lobul mijlociu evidenţiază:

 Hormonul melanotropin (MSH) Există două tipuri de acest hormon, care conțin 13 şi 22
de aminoacizi în moleculă (alfa şi beta - MSH). Ei sunt legaţi funcţional de hormonul
hipofizar corticotropină și stimulează biosinteza pigmentului melanină - o distribuție
uniformă a granulelor pigmentare în celulele pigmentare ale melanocitelor pielii şi părului,
ducând la întunecarea pielii şi a părului. La mamifere, participă la schimbările sezoniere
ale pigmentării pielii şi blănii, afectează formarea melaninei în iris și petele pigmentare ale
retinei.
Neurohipofiza

 Neurohipofiza - lobul posterior al glandei pituitare - face parte din hipotalamus.

Principalele elemente ale neurohipofizei sunt neuroglia şi fibrele nervoase necarnoase.
Celulele neurogliale- pituicitele au o formă neregulată cu excrescenţe protoplasmatice în
contact cu capilarele. Fibrele nervoase formează o rețea densă în jurul pituicitelor.
Hormonul antidiuretic și oxitocina sunt sintetizate în neuronii hipotalamusului, respectiv ai
nucleilor supraoptic și paraventricular, şi sub formă de granule secretoare, unde hormonii
se află într-un complex cu proteine - neurofizine, sunt transportați de-a lungul fibrelor
nervoase către lobul posterior ale glandei pituitare, unde sunt depozitate, în dependență de
necesitate intră în circulația generală.
Hormonul antidiuretic

 Hormonul antidiuretic (ADH) – Vazopresina acționează asupra rinichilor, crește

permeabilitatea membranelor celulare ale segmentelor distale ale tubilor renali, asigură
încorporarea ,,canalelor de apă" (aggrefor) în membrana apicală, drept urmare crește
reabsorbția apei din tubii nefronici in sânge. ADH stimuleazä secreția de hialuronidază,
determină depolimerizarea mucopolizaharidelor acide ale substanței intercelulare și astfel
crește permeabilitatea peretelui tubului distal pentru apă. De aici denumirea de hormon
antidiuretic.
 Hipersecretia de ADH :
Dozele mari de ADH determină contracția muşchiului neted vascular (arteriolelor), ceea ce duce la
cresterea tensiunii arteriale. Prin urmare, al doilea nume al hormonului este vasopresina. Astfel,
hormonul antidiuretic este implicat în reglarea metabolismului apei. ADH crește increţia
hormonului ACTH, tireotrop, de creștere, inhibă funcţția secretorie și motrică a aparatului digestiv.
Oxitocina

 Oxitocina este eliberată în sânge în mod reflex în timpul suptului și al mulsului,

determinând contracția celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor şi mişcarea laptelui de la
alveole în cistema mamară (flux de lapte). Oxitocina este, de asemenea, implicată în
menţinerea nivelului optim de producție de lapte, îmbunătățește absorbţia și oxidarea
glucozei de către glandă. Oxitocina şi ADH cresc concentrația de glucoză în sânge și scad
concentrația de acizi grași neesterificati. Excretată în cantități mari în timpul nașterii,
oxitocina determină contracția uterului în timpul naşterii, favorizează eliberarea fătului.
Oferă contracţia uterului și în timpul copulării, secreția acestuia este stimulată de la
receptori.
Bibliografie:

 https://
anatomiaomului.usmf.md/wp-content/blogs.dir/68/files/sites/68/2014/09/Anatomia-func%
C8%9Bional%C4%83-a-sistemului-endocrin-2017-Certan-Babuci.pdf
 http://www.interferente.ro/sistemul-endocrin.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Hipofiz%C4%83