Sunteți pe pagina 1din 60

INGRIJIREA PACIENTULUI CU

RECTOCOLITA ULCERO
HEMORAGICA
 Entitate distincta in cadrul Bolilor Inflamatorii
Intestinale ( BII ) , rectocolita ulcerohemoragica (
RCUH ) a fost cunoscuta sub diferite denumiri in
decursul timpului : diaree cronica necontagioasa ,
colita gravis , dizenterie bacilara , colita ulcerativa
simpla , rectocolita hemoragica , colita ulcerata ,
etc .
 Astazi boala este raspandita in intreaga lume si
este cunoscuta sub denumirea de rectocolita
ulcerohemoragica – RCUH .
 Pana in prezent niciunul din factorii infectiosi ,
imunologici , genetici , psihosomatici , alimentari
inclusi , analizati si implicati in diferite teorii ,
ipoteze , concepte etiopatogenetice nu a fost
desemnat ca agent etiologic principal .
 Bolile inflamatorii intestinale idiopatice –
rectocolita ulcero hemoragica ( RCUH ) si boala
Crohn ( BC ) cu origini indepartate , insa boli
foarte ʺmoderneʺ , se prezinta in momentul de
fata ca unele dintre cele mai importante afectiuni
care framanta cercetatorii de pretutindeni din
punct de vedere medical , stiintific si socio-
economic.
INTESTINUL GROS
-ANATOMIE-

 Intestinul gros este ultimul segment al tubului


digestiv, care porneşte de la partea terminală a
intestinului subţire (ileonul), cu care se îmbină
la nivelul valvulei ileocecale şi se termină la
orificiul anal.
PORTIUNILE COLONULUI

 CECUL
 COLONUL ASCENDENT
 COLONUL TRANSVERS
 COLONUL DESCENDENT
 SIGMOIDUL
 RECTUL
CECUL

 Partea de început a intestinului gros, prin care


colonul comunică cu intestinul subţire şi care
prezintă un organ limfoid (apendicele). Cecul
(cecumul) are formă de sac (este închis la fund
şi deschis la gură).
COLONUL ASCENDENT

 Segment vertical al intestiului gros, care urcă până


sub ficat,  unde formeză un unghi drept,
continuându-se cu colonul transvers.
COLONUL TRANSVERS

 Porţiune mobilă care leagă colonul ascendent de


colonul descendent.
COLONUL DESCENDENT

 Segment aproape vertical al intestinului gros,


care coboară pe partea stângă a abdomenului,
după ce realizează un cot, de la colonul
transvers la sigmoid.
SIGMOIDUL

 Porţiune mobilă a colonului care ocupă fosa


iliacă stângă şi o parte din bazin.
RECTUL

 Segment terminal al intestinului gros, cu


funcţie de rezervor, dar şi cu rol excretor, care
se termină prin orificiul anal.
FUNCTIILE INTESTINULUI GROS

 depozitează temporar deşeurile provenite din


digestie şi apoi le elimină din organism sub
formă de fecale
 asigură absorbţia apei, a ionilor minerali, a
aminoacizilor şi a vitaminelor.
 realizează, prin microflora care se dezvoltă
aici, sinteza unor vitamine şi a unor enzime.
 este o cale de eliminare a flatusului.
 secretă, prin glandele sale, un lichid alcalin,
încărcat cu fermenţi, vâscos, cu rol lubrifiant,
enzimatic şi protector asupra mucoasei.
TRANZITUL DIGESTIV PRIN
INTESTINUL GROS
 Tranzitul resturilor provenite din alimentaţie
prin colon este mult mai lent decât cel
desfăşurat anterior, la nivelul intestinului
subţire.
 Dacă alimentele ajung în cecum după 3-6 ore de
la hrănire, de aici şi până la eliminarea lor
totală va mai trece un timp de aproximativ o
săptămână.
 După 72 de ore se elimină 70% din rezidurile
alimentare.
Definitia RCUH

RCUH reprezintă o afecţiune inflamatorie


cronică idiopatică interesând exclusiv colonul,
limitată la mucoasă, grevată de numeroase
complicatii intestinale/extraintestinale.
 RCUH se întâlneşte sub diferite sinonime:
"colita nespecifică", "proctocolita idiopatică",
"colita ulceroasă", "colita mucosală",
"proctita granulara "proctocolita".
 In RCUH, inflamaţia intestinală este limitată
la mucoasă şi rareori, în forme severe, se
extinde la submucoasă.
 In RCUH inflamaţia debutează la rect, este
continuă (nu există arii de mucoasă indemnă
între leziuni) şi se extinde centripet către valva
ileo-cecală.
Epidemiologie

 Ambele sexe sunt egal afectate , totusi , se


remarcă o incidenţă cu 30% mai mare la sexul
feminin , în ariile cu frecvenţă mare .
 Evoluţia incidenţei în raport cu vârsta ,avem un
prim vârf între 15 şi 25 de ani şi un al doilea,
mai mic, între 55 şi 65 de ani. Bolile inflamatorii
intestinale sunt rare la copiii pana in 15 ani.
 Incidenţa RCUH este de aproximativ 2
ori mai mare printre nefumători şi în
special la marii fumători în perioada
care urmează imediat stopării
fumatului.
 Aproximativ 6-37% din pacienţii cu boli
inflamatorii intestinale prezintă istoric familial
pozitiv.
 Sunt interesate preponderent rudele de gradul I
ale subiecţilor afectaţi.
 Bolile inflamatorii intestinale tind să afecteze
grupurile sociale cu status socio-economic înalt,
educate, persoanele sedentare, lucrând în spaţii
închise.
ETIOPATOGENIE

 In afecţiunile inflamatorii cronice mucoasa


intestinală nu-si mai exercită rolul de barieră
faţă de produsii proinflamatori.
 Desi nu exista certitudine, se admite ca unii
factori ca cel genetic, infectios, enzimatic,
psihosomatic si imunologic, pot interveni in
instalarea si dezvoltarea bolii.
 Factorul genetic este acreditat de incidenta
familiala crescuta a rectocolitei ulcero-
hemoragice.
 Factorul infectios este controversat. Desi
antibioticele cu spectru larg sunt ineficiente in
puseu, este totusi incontestabil ca infectia
nespecifica reprezinta un element important in
intretinerea si dezvoltarea leziunilor
 Factorul enzimatic joaca rol prin indepartarea
sau digerarea mucusului protector.
 Factorul psihosomatic este justificat de
existenta unor stari conflictuale in etapa
premergatoare primului puseu.
 Factorul imunologic este tot mai incriminat in
geneza bolii, in ultimele decenii. Ar contribui o
hipersensibilitate de tip alergic si in mod
deosebit mecanisme autoimune. Se discuta mult
si de anticorpii anticolon.
ANATOMIE PATOLOGICA

 La examenul macroscopic se constata initial o


mucoasa hiperemiata, edematiata si cu
hemoragii punctiforme, iar ulterior ulceratii, de
forme si dimensiuni variate, cu fond hemoragic,
apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai
tarziu se ivesc procese reparatoare de scleroza.
Fig.1 - Aspect endoscopic de RCUH
Fig.2 - Aspect endoscopic de RCUH
Fig.3 - Aspect endoscopic de RCUH
MANIFESTARI CLINICE

o diaree
o rectoragii
o emisie de exsudat mucopurulent
o tenesme rectale
o durere abdominală
MANIFESTARI SISTEMICE

o febră
o anorexie
o scădere ponderală
o stare generală alterată
 Diareea este reprezentată prin scaune de volum mic,
numeroase (4-20/24 h), cu orar diurn şi nocturn
(criteriu de afecţiune organică). Rareori, diareea
poate lipsi, în proctite, proctosigmoidite şi la
vârstnici, putând fi înlocuită prin constipaţie (prin
spasm rectal).
 Inflamaţia rectală determină tenesme rectale,
senzaţie de defecatie imperioasă, proctalgii.
 Rectoragiile au caracter variabil în raport cu
localizarea şi severitatea afecţiunii: sânge roşu,
proaspăt, separat de emisia fecală în proctite si
proctosigmoidite (caracter pseudohemoroidal).
 In formele extinse se elimină sânge parţial digerat
amestecat uneori cu puroi şi sânge (aspectul
sosului anehois).
 Durerea abdominală este necaracteristică si are
caracter de crampă, fiind localizată mai frecvent
în cadranul stâng inferior, accentuată de mese si
defecaţie.
CLASIFICAREA PUSEELOR DE ACTIVITATE RCUH

 Severe
-diaree > 6/24 h, cu sânge în amestec
-febră > 37,5°C, minimum 2 din 4 zile
-tahicardie sinusala > 90 b/min
-anemie severa (Hb < 7,5 g/dl)
-VSH > 30 mm/ 1 h
 Usoare
-diaree blândă (< 4/zi), cu sânge inconstant, în cantitate
mică
-fără febră
-fără tahicardie
-anemie blândă (> 9 g hemoglobină/dl)
-VSH < 30 mm/1 h
 Moderate

-criterii situate între puseele uşoare şi severe


FORME CLINIC EVOLUTIVE ALE RCUH

 forma acută, fulminantă, caracterizată prin


existenţa unui singur puseu de activitate severă si
durată sub 6 luni;
 forma cronică recurentă, caracterizată prin pusee de
activitate blândă, moderată sau severă, separate
prin perioade de remisiune clinică, având o evoluţie
de peste 6 luni;
 forma cronică continuă, caracterizată prin pusee
blânde sau moderate de activitate, continue, fără
perioade de remisiune, datând de peste 6 luni.
 Debutul bolii, care in general este insidios, mai rar cu
aspect de boala infectioasa, se caracterizeaza prin :
 dureri abdominale ;
 scaune frecvente, moi, in numar de 3 - 10 - 30 pe zi;
 dureri la si dupa defecatie.

Scaunele sunt cu fecale sau afecaloide, cu mucus, cu


sange si puroi.
In regiunea ano-rectala bolnavul are o jena
permanenta, cu senzatia de arsura sau de usturime.
Starea generala este alterata:
 paloare;
 astenie;
 stare febrila;
 tahicardie.

Apetitul este pastrat sau redus. Cu timpul, bolnavul


se deshidrateaza, pierde electroliti, scade in
greutate, poate ajunge casectic.
Simptomele evolueaza cu un aspect de periodicitate.
Primul puseu dureaza 2 - 3 saptamani pana la 2 - 3
luni, apoi intervine o perioada de liniste relativa, in
care bolnavul mai are doar mici tulburari.
Puseul urmator are o durata mai lunga si o
simptomatologie mai grava, perioada de liniste se
scurteaza, apoi acalmiile sunt tot mai rare si pe un
rastimp mai scurt.
EXPLORARI PARACLINICE

Examenul de baza este:


 rectosigmoidoscopia, care se face pana la 30 cm si
arata scurgeri de mucus, sange si puroi, o mucoasa
deosebit de fragila („mucoasa plange cu sange"),
prezenta ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu
disparitia jonctiunii recto-sigmoidiene, abcese, zone
de necroza.
 Irigografia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30
cm si poate evidentia abcese, ulceratii mari, scurtari,
retractii si stenoze;
 Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si
se face doar cand exista o suspiciune de cancer;
 Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele
bazandu-se antibioterapia;
 Examenul sangelui arata o viteza de sedimentare
crescuta, leucocitoza, anemie hipocroma. in
formele prelungite se constata hipoproteinemie,
pierdere de sodiu si potasiu si alterari ale testelor
functionale hepatice.
COMPLICATII COLONICE Sl INTESTINALE

 Megacolonul toxic se întâlneşte la aproximativ 5%


din pacienţii cu RCUH (de regulă pancolite, la debut)

 Perforaţia - marea majoritate succedă megacolonului


toxic .
 Hemoragia digestivă inferioară severă este rară şi
se asociază formelor severe de RCUH. In mai
puţin de 5% dintre aceste cazuri este necesară
colectomia de urgenţă în scop hemostatic.
 Stenozele în RCUH sunt rar întâlnite, se asociază
formelor severe şi extinse, cu evoluţie îndelungată
(5-25 de ani).
COMPLICAŢII EXTRAINTESTINALE

 Artrita reprezintă manifestarea extraintestinală cea


mai frecvent întâlnită.
 Complicaţiile cutanate (eritemul nodos şi pioderma
gangrenosum).
 Complicaţiile oculare sunt reprezentate de uveite
(irite) şi episclerite. Corticoterapia locală este
eficientă.
 Complicaţiile hepatobiliare sunt reprezentate de
steatoza hepatică, pericolangita, hepatita cronică,
ciroza hepatică, colangita sclerozantă primitivă şi
colangiocarcinomul.
TRATAMENT

Tratamentul este de foarte lunga durata (ani de zile)


si necesita ingrijire spitaliceasca si ambulatorie.
Tratamentul igieno-dietetic consta in :
 repaus la pat si spitalizare, in cursul perioadelor
evolutive;
 repaus psihic si fizic, in restul timpului.
REGIMUL ALIMENTAR
 Alimente interzise :

 alimentele bogate în celuloza dura (fasole, mazare


uscata, linte, vinete, castraveti, praz, conopida, varza,
gulii, ridichi),;
 condimentele (ardei, piper, boia, dafin, hrean, ceapa,
usturoi);
 dulciurile foarte concentrate;
 laptele(doar cei care fac diaree dupa
consumarea acestuia);
 alimentele la care pacientul este alergic şi în
general orice produs pe care bolnavul nu-l
tolerează din punct de vedere digestiv.
 Mancarea va fi preparata prin fierbere, aburi sub
presiune, la cuptor sau la cuptorul cu microunde.
 Grasimile se vor adauga crude peste mancarea
servita in farfurie.
 Vor fi evitate :
 medicamentele antireumatice ;
 medicamentele antifebrile, mai ales supozitoarele,
deoarece exista riscul declansarii unui episod de
activitate (diaree) ;
 aspirina.
Alimente permise:
 Alimente sarace în rezidii :
 supe de carne sau perisoare ;
 carnea proaspata sau congelata de animal tanar
(rasol sau gratar) ;
 orezul ;
 painea albă ;
 zaharul (adaugat în diverse preparate) ;
 ouale (fierte moi), ;
 untul.
TRATAMENTUL MEDICAL
Obiective:

 ameliorarea simptomelor şi inducerea remisiunii;


 menţinerea unei stări de nutritie corespunzătoare;
 diminuarea leziunilor inflamatorii intestinale;
 prevenirea recidivelor şi complicaţiilor.
1. Formele severe si episoadele acute

 regim adecvat din punct de vedere caloric sărac în


alimente vegetale care să dea rezidii;
 corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi
anemiei;
 nutriţia parenterală este indicată la pacienţii cu
forme fulminante şi la care ingesta de alimente
agravează eliminările;
 medicaţii antidiareice se vor da perioade scurte de
timp cu multă atenţie;
 medicaţia anticolinergică indicată în crampe
abdominale şi tenesme rectale se dă cu mare
prudenţă pentru că poate induce megacolonul
toxic.
2.Formele usoare si moderate
 Cel mai indicat tratament este tratamentul topic
cu supozitoare sau clisma .
3.RCUH distală refractară
 este colita care în decada 4-6 săptămâni nu
răspunde la tratament
Tratamentul antiinflamator si antiinfectios
 salazopirina (Azulfidine), 3 g/zi, dupa mesele
principale, pana la 12 g/zi (24 tablete); in formele
usoare si medii. Uneori microclisme cu 3 - 4 g
salazopirina, in 100 ml apa calduta sau ceai de
musetel;
 antibiotice cu spectru larg: tetraciclina si
ampicilina;
 corticoterapie si ACTH (40 mg la 8 ore, eventual
cu 100 mg hemisuccinat de hidrocortizon in
formele grave). Prednisonul se administreaza cu
prudenta (40 - 60 mg/zi);
 In formele extinse la întregul colon care au
evoluţie cronic-remitentă şi în care nu se obţin
remisiuni endoscopice şi histopatologice au
indicaţie tratamentul chirurgical în scopul
prevenirii malignizării în special după 10 ani de
evoluţie.