Ramses al II-lea

A trăit 96 de ani, dintre care 67 i-a petrecut pe tronul Egiptului. A

purtat nenumărate războaie, a ridicat clădiri colosale şi a avut
nenumărate femei. El a fost Ramses II – cel mai mare faraon al
Egiptului Antic.
Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în
greacă) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului,
Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon
al Egiptului antic. Succesorii săi și poporul egiptean l-au supranumit
„Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu afecțiune „Sese”. Data
încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai 1279 î.Hr.),
 a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX. Se presupune că a
urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus Egiptul din
1279 î.Hr până în 1213 î.Hr., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni,
conform scrierilor lui Manetho. Conform anumitor legende ar fi trăit
99 de ani, dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani. Oricum
în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri Sed,  mai mult decât
oricare alt faraon egiptean.
Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel
sursa: ro.wikipedia.org
Ramses II a urcat pe tronul Egiptului în anul 1279 î.Hr., imediat după moartea
tatălui său, Seti I. Era deja un bărbat de 29 de ani, îndeajuns de înţelept ca să
ştie că „pentru a ajunge un mare faraon, trebuie să fii un războinic curajos, un
constructor măreţ, un scrib educat şi un preot pios”, cum nota el însuşi pe un
papirus. Până să devină un astfel de conducător, Ramses avea însă de rezolvat
o gravă problemă de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sânge regal, fiind o
simplă concubină din harem. (Mai târziu, Ramses o va descrie, denaturând
adevărul, drept soţie a lui Seti şi regină). Pentru a compensa acest neajuns,
tânărul şi-a construit reputaţia unei fiinţe extraordinare, care urma să aibă un
destin divin. Acest deziderat existenţial şi dragostea obsedantă pentru soţia
sa, Nefertari, au fost cele două coordonate majore care i-au marcat lunga
viaţă.
Bustul colos al lui Ramses II – foto –
ro.wikipedia.org
Bătălia de la Kadesh –
ro.wikipedia.org
Imediat după accederea la tron, Ramses II a
întemeiat o nouă capitală – lângă Avaris, palatul de
vara al tatălui său -, pe care a numit-o Pi Ramesse
Aa-nakhtu (Casa lui Ramses, cel prea iubit de Amun
şi copleşit de victorii). Dincolo de alimentarea
cultului personalităţii, această alegere a fost făcută
în primul rând din raţiuni politice şi militare: la
Avaris se afla un oraş-garnizonă în care, pe timp de
pace, staţiona cea mai mare parte a armatei. Spre
deosebire de alţi faraoni, pe câmpul de
luptă Ramses şi-a asumat calitatea de conducător
suprem, astfel că, de fiecare dată când asirienii,
nubienii, libienii sau hitiţii ameninţau graniţele
imperiului, pleca la război în fruntea supuşilor săi.
Aşa s-a întâmplat şi în celebra (şi controversata) bătălie de la Kadesh,
împotriva oştilor lui Muwattalish, căpetenia hitiţilor. Potrivit
iconografiei oficiale, Ramses ar fi repurtat o victorie zdrobitoare
asupra duşmanilor săi tradiţionali. Războiul a fost evocat pe pereţii a
peste zece temple – printre care Karnak, Abu Simbel şi Ramesseum -,
unde faraonul este descris sau înfăţişat ucigând mii de hitiţi şi
omorându-l pe regele acestora. Ceea ce este, evident, propagandă
oficială, din moment ce Ramses însuşi a fost, câţiva ani mai târziu,
primul conducător din istorie care a conceput şi semnat un tratat de
pace, primul tratat de pace din istoria cunoscută. Celalalt semnatar
era însuşi… regele hitiţilor.
Cel mai probabil, bătălia de la Kadesh s-a încheiat cu un armistiţiu,
cele două armate decimându-se reciproc. Se bănuieşte că, spre
sfârşitul domniei lui Ramses, tratatul a jucat şi rol de alianţă, faraonul
însurându-se şi cu trei fiice şi două nepoate ale regelui Muwattalish.
Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia,
comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf
Hussein. În timpul domniei sale a condus câteva campanii
militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual
amplasament al Israelului, Libanului și Siriei.
În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de
orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul
oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris,
fostă capitală a hiksoșilor. În acest oraș se afla principalul
templu a lui Seth.
A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7,
apoi mumia sa a fost mutată într-un loc secret la Deir el-
Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum mumia sa se
află la Muzeul din Cairo.
Mumia faraonului Ramses II expusă în Muzeul
din Cairo – foto – ro.wikipedia.org
Nevestele Faraonului
Ramses cel Mare a avut 200 de neveste şi concubine, femei care
i-au zămislit 96 de fii şi 60 de fiice. Dintre numeroasele sale
consoarte, Nefertari este cea mai cunoscută.

Nefertari
A fost prima soţie a faraonului, favorita acestuia şi regina. Ramses a
luat-o de soaţă (deşi îi era soră vitregă) pe vremea când aveau
amundoi 15 ani, iar Nefertari l-a adus pe lume pe Amun-her-
khepseshef, primul lor născut, căruia i-au urmat trei băieţi şi două
fete. Frumuseţea lui Nefertari era renumită, faraonul notând într-un
papirus: „Pentru ea răsare Soarele. Este cea mai frumoasă femeie
de pe Pământ.” Se pare că Nefertari a guvernat imperiul alături de
soţul ei. În cinstea sa, Ramses a ridicat marele templu Hathor de la
Abu Simbel. În plus, mormântul lui Nefertari este cel mai frumos din
Valea Reginelor.
Nefertari – foto – ro.wikipedia.org
Pașaportul lui Ramses al II-lea – Foto - SlidePlayer
 Pentru a părăsi țara, chiar și pentru un faraon în vârstă de trei milenii trebuie să
respecte prevederile legale. La acel moment, legile Egiptului cereau ca oricine
părăsea țara, viu sau mort, să aibă documentele necesare.
Astfel, lui Ramses al II-lea i s-a emis un pașaport. În document era menționată și
ocupația lui Ramses al II-lea.
Guvernul nu i-a eliberat pașaportul în scop publicitar, ci pentru că se credea că
documentul va oferi mumiei protecție din partea statului și va permite
întoarcerea sa în condiții de siguranță.
Nenumărate artefacte și mumii au fost furate din Egipt, de aeea îngrijorarea
autorităților era justificată. Mai mult, muzeele din Europa nu dădeau curs la timp
revendicărilor egiptene și nu înapoiau întotdeauna obiectele de patrimoniu
furate.
Examinările făcute de experții din Paris arătau că el a avut o înălțime de 1.70 și
nasul acvilin. Deși atunci când a murit acesta era cărunt, analizele arătau că
Ramses avea părul roșcat.
Pe corpul său s-au găsit răni căpătate în bătălii, s-a stabilit că suferise de artrită
și că avusese un abces dentar.
După mai multe examinări el s-a întors în Egipt fără încurcături legale. Astăzi
mumia se află în Muzeul din Cairo.
Bibliografie:
• https://diamantrevista.wordpress.com/
• ro.wikipedia.org
• descopera.ro
• https://incredibilia.ro/