AVALANȘELE

A realizat Alexuța Elena gr.405

Profesor Puțuntică Anatolie
Cuprins

 Ce sunt avalanșele?
 Factorii potențiali și declanșatori
 Structura avalanșelor
 Tipuri de avalanșe
 Etapele unei avalanșe
 Consecințele avalanșelor
 Impactul asupra populaţiei
 Prevederea avalanșelor
 Ce sa faci daca esti surprins de o avalanșă?
 Ce sunt avalanșele?
Avalanşele sunt procese
gravitaţionale reprezentate de
masele de zăpadă şi geaţă care
alunecă sau se rostogolesc la
vale, mărindu-şi în aval,
volumul, greutatea şi viteza.
Numele – avaler = a coborî; se
folosea şi termenul de
lavalanşă, care desemnează
curgerea în lanţ a materiei fiind
din aceeaşi categorie cu lava.
Termenul de avalanşă sau
lavină este folosit de oamenii de
munte pentru toate mişcările de
zăpadă sau de gheaţă de mari
proporţii.
Factorii potențiali și declanșatori
Ca şi în cazul altor deplăsări gravitaţionale există factori potenţiali şi
factori declanşatori ai avalanşelor .
Factorii potenţiali:
 acumularea zăpezii;
 structura stratelor de zăpadă;
 rezistenţa păturii de zăpadă.
Factorii declanşatori:
 factorii potenţiali cînd depăşesc pragurile ce conduc dezechilibrarea maselor de zăpadă;
 vîntul;
 trepidaţiile antropice;
 cutremurile
Grosimea zăpezii proaspete este considerat factor esenţial în declanşarea
avalanşelor. După grosimea zăpezii se consideră că prezintă un anumit risc
pentru:
- turişti: 30-50cm;
- căi de comunicaţie: 40-70cm;
- case: 70-100cm;
- catastrofă: peste 110cm.
Momentul deplasării este în funcţie de valoarea precipitaţiilor şi de structura
stratului de zăpadă. Vînturile puternice însoţesc sau premerg avalanşele. Deci
riscul de avalanşă depinde de importanţa precipitaţiilor şi de structura mantalei
de zăpadă.
Temperatura aerului acţionează indirect influenţînd căderile mari de zăpadă.
Obişnuit, nu constituie un factor al avalanşelor. Pentru avalanşe, dezechilibrul
este dependent de limita de rupere a păturii de zăpadă.
Rezistenţa păturii de zăpadă este determinată de acţiunea forţei de gravitaţie,
materializată prin unghiul de pantă. Pentru zăpadă, unghiul de frecare statică
este de circa 50˚. Pentru zăpada proaspătă însă are valoare de 90˚.
 Structura avalanșelor
În cadrul avalanselor se disting trei zone:
1. Zona de desprindere,
2. Zona de tranzitie/transport/culoarul de
avalansa
3. Zona de depozitare/con de avalansa.
 Tipuri de avalanșe
După grosimea stratului de zăpadă în mişcare:
 avalanşe de suprafaţă;
 avalanşe de adîncime.
După calitatea zăpezii:
 avalanşe cu zăpadă prăfoasă (pudroasă) proaspătă;
 zăpadă viscolită;
 zăpadă proaspătă umedă;
 zăpadă de grăunţi rotunjiţi, care se formează prin diageneza zăpezii proaspete.
Avalanşele de zăpadă prăfoasă, uscate, se produc în zăpada proaspătă, fără
coeziune, la scurt timp după căderea ei. Frecvenţa lor este maximă în mijlocul
iernii, în Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanşe fie superficiale, fie de
adîncime, foarte repezi.
Avalanşele de adîncime sunt specifice regiunilor cu climă rece şi uscată.
Avalanşele sunt periculoase nu numai prin efectul greutăţii zăpezii, ci şi prin
presiunea aerului care are efectul unui uragan. Avalanşele de zăpadă umedă se
formează în zăpada îmbibată cu apă, zăpadă grea. Deplasarea are loc pe
diferite culoare cu o viteză de 30-80 km/oră. Presiunea acestei avalanşe este
foarte mare atingînd 10-20 t/m2 .
Avalanşele de acest tip sunt periculoase pentru că:
– când avalanşa loveşte direct o construcţie, presiunea de oprire poate atinge
valori foarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru pătrat;
– victimele pot fi asfixiate de zăpada pulverizată.
Avalanşele în plăci sau de rostogolire se produc după trei, patru zile de la
căderea zăpezii, cînd se formează o crustă superficială şi o anumită consolidare
datorită vîntului. Mecanismul avalanşei se aseamănă puţin cu cel al alunecărilor.
Aceste avalanse constituie un tip secundar, datorandu-si existenta daramarii
zapezilor dupa o perioada de vant,in locuri la care nici nu te astepti. Pornirea
este marcata printr-un zgomot seciar in cursul deplasarii sale,placa de zapada se
sfaramă repede in părti mai mici, intr-un fel de "tigle" care se incaleca unele
peste altele.Astfel avalansele nu ating niciodata proportii prea mari ,acesteasunt
cele mai frecvente in zonele practicarii sporturilor de iarna.
Avalanşele de primăvară se produc în zăpezi mai grele şi vechi, la primele
temperaturi ridicate de primăvară. Sunt avalanşe mari, de adîncime, care
antrenează şi o parte din materialele de pe versanţi. Survin, de obicei, în locuri
previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse decît la celelalte tipuri de
avalanşe.
Etapele unei avalanșe
 Zăpada se desprinde de
straturile de nea mai tari și
alunecă peste acestea.
 În timp ce prinde viteză,
zăpada poate începe a fi
purtată de vânt.
 Avalanșa își mărește viteza de
deplasare (pâna la 350km/h).
Consecințele avalanșelor

Sunt grave, oricare ar fi cauzele care le produc:

 victimele omenești,
 distrug așezări,
 degradează solurile și terenurile cultivate,
 Afectează vegetația forestieră, drumurile, căile ferate, tuneluri și baraje,
conducte subterane,
 Prăbușiri de faleze pe țărmul mării, colmatarea lacurilor de acumulare
 distrugerea exploatărilor miniere.
 Impactul asupra populaţiei
Spre deosebire de cutremure şi vulcani, unde factorul preventiv este
limitat, în cazul deplasării materialelor pe versanţi, măsurile de prevenire
şi de combatere sunt mult mai eficace. Prăbuşiri şi rostogoliri de roci se
produc pe tot globul unde versanţii prezintă condiţii favorabile. Frecvenţa
mare au însă în regiunile favorabile îngheţ-dezgheţului sau cu alternanţe
puternice şi repetate de temperatură de la zi la noapte, care favorizează
procesele fizico-mecanice de distrugere a rocii. Una din cele mai mari
prăbuşiri se citează a fi cea din Munţii Pamir, din valea Bartango, în 1911.
Masa de rocă deplasată a fost de circa 4800 milioane metri cubi, care a
barat rîul creînd un lac de circa 75 km lungime şi 262 m adîncime. În
România, tipică este prăbuşirea unui pinten de munte care a barat valea
Bicazului şi a creat Lacul Roşu, în 1837.
Avalanşele constituie unele dintre fenomenele cu cel mai ridicat risc
pentru societate datorită impactului direct pe care îl au asupra populaţiei
şi mediului. În munţii Alpi se produc în permanenţă avalanşe cu urmări
catastrofale, în decursul istoric sute de mii de oameni, căzîndu-le victime.
În 14 ani (1975- 1989), în munţii Alpi s-au înregistrat 1622 de morţi datorită
avalanşelor. Evoluţia anuală a numărului de victime în aceeaşi perioadă
arată că în iernile 1977-1978 şi 1984-1985 au fost cele mai multe victime
(147 şi respectiv 180).
https://www.publika.md/imagini-rare-cu-o-avalansa-filmata-in-alpii-elvetieni-ve
zi-momentul-impresionant-video_3030988.html
Cele mai multe de avalanşe au fost inventariate în Elveţia, țara în care cercetările științifice
și lupta contra avalanşelor cunosc cea mai mare dezvoltare.
În SUA, zona cu frecvenţă maximă a avalanşelor este statul Alaska.
Alte state în care au fost înregistrate avalanşe sunt: Austria, Franța, Germania, Spania ,
Japonia, Suedia , Canada ,Romania si altele.

Distribuţia geografică a avalanşelor in România

Relieful României este favorabil avalanșelor. El este dominat de lanţul Carpaţilor care se
caracterizează prin altitudini cuprinse pentru majoritatea culmilor între 1000-1500m.
Altitudinea de 2500 de m este depășită de doar câteva vârfuri ceea ce plafonează cu
amploare și intensitate, avalanșele din România sub nivelul celor din Elveția și Austria.
Cel mai frecvent, ele se produc în Carpații Meridionali și grupa nordică a Carpaților
Orientali dar sunt prezente și în alte zone, inclusiv în Munții Apuseni.
 Prevederea avalanșelor
Buletinele de risc de avalanșă (B. R. A.):
- Sunt principalul instrument de informare publică cu privire la riscul probabil
concret
- Sunt elaborate de autoritățile competente
- Se întocmesc pentru fiecare masiv / zoă montană
- Se întocmesc preferabil cel puțin zilnic
- Se fac diferențiat și pe altitudine și recomandabil și pe orientare a versanților
- Se corelează cu buletinele meteo locale și regionale obișnuite
- BRA indică gradul de risc de avalanșă, pe Scala Internațională de Risc de
Avalanșă
- Scala are 5 grade, de la 1 (risc minim) la 5 (risc maxim), codificate și pe culori:
- 1. mic (cod verde)
- 2. moderat / mediul / limitat (cod galben)
- 3 marcat / considerabil (cod portocaliu)
- 4. înalt / mare (cod roșu)
- 5. foarte mare / extrem (cod brun, negru sau carouri negru-galben)
Încă din Primul Război Mondial s-au înregistrat victime omenești în Munții Alpi datorate
avalanșelor declanșate în mod intenționat de soldați austrieci și italieni. În jur de 80.000 de
soldați din ambele tabere au căzut victime avalanșelor declanșate prin executarea unor salve de
artilerie spre vârful pantelor acoperite cu zăpadă.
În 1916 au căzut în 2 zile 4 metri de zăpadă. Acestea au declanșat avalanșe timp de două zile
care au ucis 10 mii de soldați.
În Europa , deși de mai mici dimensiuni, șirul lor pare infinit: în Franta, 1601, la Chezeet Saint-
Martin (Pirinei) - 107 morti, ambele sate distruse, în Elvetia, Galtur, în 23 februarie 1999- zeci
de cladiri, 31 morti si 18 raniti .
O statistică de ansamblu pentru Alpi, pe perioada 1940-1980, estimează la aproximativ 19. 000
numărul de avalanșe care au cauzat decese (3. 800 de morți) și pagube materiale mari.
În România, cel mai grav eveniment de acest fel s-a petrecut la Balea, pe 17 aprilie 1977, când
au murit 23 de schiori sibieni.
Pentru România nu există încă statistici oficiale / relevante. Se poate estima 1-10 morți / an în
avalanșe, cu tendința crescătoare, din cauza creșterii numărului de practicanți ai formelor de
turism și sport hivernal în zone alpine coroborată cu lipsa de echipament, instruire și informare.
Declanşarea artificială a avalanşelor este recomandată pentru evitarea pagubelor
care ar rezulta în urma producerii lor intempestive. Când ninsorile abundente
determină acumulări mari de zăpadă pe porțiuni vulnerabile ale pantelor
montane este indicat să se declanșeze, de mai multe ori avantajele înainte ca
ele să devină importante.
Declanşarea artificială a avalanşelor se face cu mijloacele explozive speciale,
deasupra, dedesubtul în interiorul masei de zăpadă sub supravegherea unui
expert. Sunt utilizate cu succes mine, rachete și încărcături explozive lansate cu
mâna de oameni anumite pregătiți în acest scop.
Construcția de lucrări speciale
împotriva avalanşelor se
practică în pantele montane
vulnerabile ,situate deasupra
limitei superioare a pădurilor .
Aceste lucrări de reținere a
zăpezii au caracter permanent
și asigură protecția timp de mai
multe decenii.
Pentru pantele montane
vulnerabile de sub limita
superioară a pădurilor o măsură
eficace de combatere a
avalanșelor o constituie
împădurirea.
Pana la creșterea suficientă a
arborilor ,protecția se asigură
prin lucrări-temporare care
presupun însă costuri ridicate și
întâmpină grave dificultăți
practice.
Ce sa faci daca esti surprins de o avalanșă?
1. Purtaţi un dispozitiv care vă va permite să fiţi salvat
Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să te pregăteşti pentru orice situaţie din timp. Mai exact, înainte de a
urca pe munte cumpără-ţi un dispozitiv special care le permite salvamontiştilor să salveze victimele dintr-o
avalanşă.
2. Încercaţi să staţi cât mai sus
Orice ai face, este important să încerci să „înoţi” spre partea superioară a avalanşei pentru a nu risca să fi prins
sub ea. Dacă „înotatul” pare prea dificil, atunci vă puteţi trage violent spre suprafaţă. Important este ca,
indiferent de situaţie să vă străduiţi să rămâneţi în partea de sus a cascadei de zăpadă.
3. Rămâneţi cu o mână ridicată
Desigur, este uşor de spus şi greu de realizat, dar încercaţi să ţineţi o mână deasupra capului în timp ce avalanşa
vă poartă cu ea. Acest lucru v-ar putea aduce două beneficii. Pe de-o parte, echipei de salvare îi va fi mai uşor să
vă găsească, dacă aveţi norocul ca mâna să vă iasă din zăpadă, iar pe de altă parte, dumneavoastră vă veţi putea
da seama în ce direcţie trebuie să săpaţi pentru a ieşi la suprafaţă.
4. Scuipaţi
În mod normal, scuipatul nu este tocmai un comportament acceptat, dar dacă sunteţi prin într-o avalanşă acesta
v-ar putea salva viaţa. Imediat ce avalanşa ia sfârşit, faceţi repede loc la nivelul feţei. În primul rând, acest lucru
vă va ajuta să respiraţi. În al doilea rând, în aşa fel veţi avea loc să scuipaţi, iar în funcţie de locul în care
gravitaţia vă poartă saliva vă puteţi da seama în ce direcţie trebuie să săpaţi pentru a ieşi de sub zăpadă.
5. Păstraţi-vă calmul
În mod normal, în astfel de situaţii oamenii intră în panică, însă este esenţial să vă păstraţi calmul. În
majoritatea cazurilor, victimele au cam 15 minute, timp în care îşi pot face loc pentru a respira. Însă, panica
accelerează respiraţia şi scurtează timpul pe care îl avem pentru a ne salva.