clasei a IX- ,,B'' Marian Vitalie Istoria broselor BROŞA, LA UN MOMENT DAT, A FOST PE NEDREPT UITATĂ ÎN ŞIFONIER, DAR ÎN ULTIMII ANI A ÎNCEPUT SĂ I SE ACORDE ATENŢIA CUVENITĂ.
LIPSA POPULARITĂŢII BROŞELOR SE EXPLICĂ MAI DEGRABĂ PRIN FAPTUL CĂ MULTE
FEMEI PUR ŞI SIMPLU NU CUNOSC CUM ŞI CU CE SĂ POARTE O BROŞĂ, CARE E MOMENTUL POTRIVIT PENTRU UN ASEMENEA ACCESORIU. EI BINE, IATĂ CĂ BROŞELE SUNT DIN NOU ÎN VOGĂ, AŞA CĂ VĂ ÎNDEMNĂM SĂ PROFITAŢI DE VARIETATEA ENORMĂ DE MODELE, DIN CARE FIECARE POATE ALEGE CEVA PE GUSTUL SĂU. Broșele în perioada antică
În perioada antică, broșele
arătau statutul persoanei. Purtate de obicei pentru prinderea robei pe umăr, ele spuneau o poveste despre cel care le purta. Consulii și diplomații romani purtau broșe din aur, bătute cu pietre scumpe, soldații purtau din argint, iar populația de rând purta broșe din materiale comune sau nu purtau deloc. Broșele celtice Celții și vikingii purtau în perioada medievală broșele cu același scop de prindere a pelerinilor. În această perioadă, broșele irlandeze și britanice arătau ca un inel cu un pin de prindere atașat. Pinul se mișca în jurul inelului și asigura o prindere rezistentă. Broșele celtice erau purtate atât de femei, cât și de bărbați, iar distincția de avere și statut era făcută de gradul de detaliu al broșei. Broșele cu multe detalii inserate erau pentru cei bogați, iar broșele simpliste erau pentru populația săracă. Broșele comemorative Ca și alte tipuri de bijuterii, și broșele au fost purtate ca elemente comemorative, în memoria celor dragi. În era georgiană, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, broșele personale ale unei persoane bogate erau lăsate moștenitorilor chiar prin testament. Cel care le moștenea le purta cu mândrie atât datorită valorii lor materiale, cât și pentru că amintea despre cel decedat, un om considerat bogat și de valoare. Uneori, aceste modele de brose comemorative aveau design cu simboluri precum porumbel, lacrimi, cruce etc., iar pe spate aveau gravate numele, data nașterii și data decesului persoanei dragi. Exista pe atunci și practica de a avea un compartiment special pe spatele brosei pentru a depozita câteva fire de păr ale celui decedat. Broșe de dragoste Bărbații care erau înrolați și trebuiau să plece la luptă lăsau broșe de dragoste iubitelor care rămâneau să îi aștepte. Aceste broșe erau realizate de obicei din argint și aveau rolul de a pecetlui legătura între iubiți și consimțământul de a aștepta reîntâlnirea. Cel mai frecvent, aceste broșe au fost folosite în timpul Primului Război Mondial. Broșe pentru rochie Iată că am ajuns aproape de zilele noastre! Începutul secolului al XX-lea a fost marcat de aceste broșe pentru rochie (dress clips), considerate foarte fancy în acea perioadă. Acestea trebuiau să fie asortate cu celelalte bijuterii purtate, creând un efect vizual superb. O dată cu trecerea anilor, marile case de modă (Cartier, Verdura, Tiffany&Co. etc.), au preluat moda broșelor și le-au adus la nivelul broșelor de lux pe care le cunoaștem astăzi. ISTORIA INELULUI În lumea contemporană, fiecare persoană poartă pe degete minim un inel, fie el cu un simbol ascuns, un inel de logodnă sau o verighetă. Dar cunoaștem noi istoria apariției acestui obiect purtat în zilele noastre de toată lumea? Înca din antichitate inelul a fost cea mai populară piesă de bijuterii. Romanii bogați purtau inele care să se potrivească cu anotimpul, vara purtau inele mai subțiri și iarna inele mai impunătoare. În Evul Mediu inelele erau gravate cu figuri de sfinți, iar inelul cu piatră era folosit pentru imunitatea purtătorului, considerate că ele îl pot feri de boli. Piatra cea mai des folosită a fost safirul, fiind un antidot pentru otravă sau întrebuințată la vindecarea bolilor de ochi. Tradiția inelului de logodnă pe degetul al patrulea de la mâna stăngă vine de la egipteni. Ei credeau că degetul inelar are o venă conectată direct la inimă. Această credință a fost preluată de greci apoi și de romani care au denumit-o “vena amoris” sau vena dragostei. În trecut, inelul era privit ca o garanție, ca un soi de pecete sau ca un contract nescris între cele două persoane care urmau să se căsătorească. Un alt gen de inel utilizat în perioada Renașterii este inelul gimmel. Inel format din doua inele întrepetrunse unite de un pivot simbolizând uniunea a două vieți, care puteau fi separate și astfel persoana iubită putea fi deținătorul a jumatate din inel. Modul acesta de inel a continuat până în secolele XVII-XVIII, având inscripționate motto-uri sentimentale. Din secolul al XVIII lea inelele au început să fie purtate pentru frumusețea lor de aceea suntem liberi să ne permitem să purtăm un inel sau zece, pe oricare deget și falangă, de orice culoare sau material chiar și în combinație. Până și inelele de logodnă au căpătat întruchipări diferite pentru fiecare popor Istoria cerceilor Orice femeie deţine în cutia cu bijuterii măcar o pereche de cercei, dar te-ai întrebat vreodată care este istoria acestui accesoriu sau ce a reprezentat de-a lungul istoriei umanităţii? Găurirea urechilor reprezintă o modalitate de înfrumuseţare a corpului întâlnită din cele mai vechi timpuri, existând consemnări despre această practică chiar şi în Biblie. Cele mai vechi dovezi arheologice despre purtarea cerceilor au fost descoperite în Persepolis, Persia (aceştia fiind purtaţi de soldaţi), dar şi în mormântul lui Tutankhamun din Egiptul Antic (cerceii erau purtaţi numai de copii). În India, copiilor li se făcea gaură în ureche, imediat după naştere în timpul unui ceremonial religios, numit Kharnavedha, iar practici similare se realizau în Nepal, Sri Lanka şi Laos. În Europa, cerceii au devenit la modă, în 1590 în timpul Renaşterii Englezeşti, când doamnele de la curte purtau cercei sub formă unor inele sau toarte de aur, îmbogăţiţi cu pietre preţioase sau cu perle, dar şi printre marinarii care străbăteau marile şi oceanele. În cazul în care aceştia mureau din cauza unei furtuni, cercelul din ureche ar fi servit pentru plata unei înmormântări creştineşti. În Asia, Africa şi America de Sud, cerceii erau purtaţi de reprezentanţii triburilor, iar în Japonia aceştia au fost purtaţi atât de bărbaţi, cât şi de femei până în secolul al XIX-lea, când au fost interzişi de Guvern. De-a lungul istoriei au fost înregistrate mai Clic peDintre aceştia, se spune că hoop earrings sau multe modele de cercei, precum Stud cercei sub formă unor toarte rotunde avantajează orice Earrings sau cerceii de mici dimensiuni fizionomie, rămânând actuali chiar şi după 8.000 de prinşi pe lob cu şurub, Hoop Earrings sau ani! În plus, sunt uşor de purtat, sunt accesibili şi mereu în tendinţe, fiind disponibili în game variate şi cerceii în formă de toartă cu aspect circular în diferiote mărimi.ntru a adăuga text sau semi-circular, Dangle Earrings sau cerceii candelabru, Cuff Earrings, cerceii cu clipsuri, cercei cu magneţi, cercei formaţi dintr-un „pin” aflat pe lob şi un lanţ care se se prinde de cartilagiul urechii, iar în fiecare zi creatorii de bijuterii inventează modele noi! Va multumesc pentru atentie!