Tipuri de HPV Cum se transmite infectia HPV Factori de risc Semne si simptome Forme ale infectiei cu HPV Diagnosticul de infectie cu HPV Tratamentul infectiei cu HPV Cum prevenim infectia cu HPV Concluzie Despre infectia HPV
Se estimeaza ca aproape toate persoanele
active sexual, barbati sau femei, vor avea infectie cu un tip de virus HPV cel putin odata in viata, insa cei mai multi nu vor stii de prezenta infectiei. Infectia cu tulpini de virus uman papilloma se transmite prin contact sexual sau alt tip de contact intim direct piele la piele. Anumite tipuri de HPV determina aparitia de condiloame (negi genitali), iar altele determina aparitia de displazii (leziuni precanceroase) care pot evolua in cancer. Majoritatea infectiilor cu tulpini de virus papiloma uman nu determina aparitia leziunilor canceroase, dar infectia cu anumite tulpini ale virusului HPV poate sa determine aparitia cancerului de col uterin (partea inferioara a uterului care se continua cu vaginul) la femei. Exista 15 tulpini cu risc inalt oncogen, din care 2 (HPV 18 si HPV 16) sunt raspunzatoare de 70% din tipurile de cancer de col uterin. Se considera ca aproximativ 99% dintre cazurile de cancer de col uterin se datoreaza infectiei cu HPV. Tipuri de HPV
Dintre tulpinile de HPV cunoscute,
aproximativ 40 de tipuri afecteaza in principal zona organelor genitale. Dintre acestea, aproximativ 16 tulpini sunt considerate “de risc inalt” in aparitia cancerului genital. Genotipurile HPV implicate in devoltarea cancerelor genitale: Tulpini HPV de risc oncogen inalt in primul rand tulpinile 16 si 18, care sunt implicate in aparitia a aproximativ 70% dintre cancerele cervicale, dar si tulpinile 31, 33, 34, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58,59, 66 si 68 sunt inalt oncogene. Acestea determina la femei modificari ale celulelor de la nivelul zonei cervico-vaginale si pot duce la dezvoltarea cancerului de col uterin Mai mult de 15 tulpini sunt implicate in aparitia epidermodisplazii veruciforme: Hiperplazii focalizate pe epiteliu (oral): HPV 13, 32 Papiloame orale: HPV 6, 7, 11, 16, 32 Cancer oro-faringian: HPV 16 Papilomatoza laringeala HPV 6, 11 Exista si tulpini de HPV implicate in aparitia condiloamelor (veruci sau negi, asa cum sunt cunoscute in limbaj popular): Veruci comune (vulgare): HPV 2, 7 Veruci plantare (in talpa): HPV 1, 2, 4, 63 Veruci plate: HPV 3, 10 Vegetatii anogenitale: HPV 6, 11, 42, 44 si alte genotipuri Cum se transmite infectia HPV
Virusul se transmite prin contact direct, piele pe
piele, fie in cursul actului sexual (contact sexual vaginal, anal sau oral), fie la atingerea pielii din regiunea contaminata (frecvent, regiunea genitala). Infectarea prin contact sexual se produce chiar daca nu este contact penetrant. Se produce astfel infectarea colului uterin, a tegumentului din zona genitala externa, sau alte regiuni expuse contactului direct cu pielea persoanei infectate. Se considera ca orice persoana activa sexual este expusa riscului de infectare, iar prezervativele protejeaza doar partial. Daca esti insarcinata si ai infectie HPV care a determinat aparitia de negi in regiunea organelor genitale, este foarte posibil ca infectia sa se stransmita la copil. Rar, infectia poate cauza leziuni necanceroase in laringele copiilor nascuti pe cale naturala din mamici cu negi in regiunea genitala. Factorii de risc
Numărul partenerilor sexuali
Vârsta Sistem imun slăbit Leziuni ale pielii Contactul personal Semne și simptome Daca sistemul imunitar nu invinge infectia, atunci cele mai frecvente semne care se manifesta se refera la aparitia diferitelor forme de veruci (negi), la un anumit interval de timp (saptamani, luni sau ani) de la contactul care a condus la infectarea persoanei. In functie de tulpina, sau tulpinile de HPV care au determinat infectia, forma sub care apar leziunile pe piele sau mucoase poate sa fie diferita. Forme ale infectiei cu HPV Vegetatii veneriene genitale (condiloame) Unele tipuri de papilomavirus uman (HPV) determina vegetatiile veneriene ale pielii sau mucoaselor genitale. Acestea pot fi leziuni plate care apar in interiorul vaginului, colului uterin (endocervicale) sau anale, acestea fiind cele care se transforma in cancer. Cele din interiorul vaginului sau de pe cervix, de obicei, sunt plate si nu sunt descoperite decat prin intermediul examenelor de screening. Veruci comune (veruci vulgare) Sunt mici excrescente inestetice ale pielii care au suprafata ingrosata, aspra, neregulata si care se pot inmulti. Apar mai ales pe degete, pe maini, mai ales la copii, dar si la adulti. Pot sa se localizeze langa unghie (periunghial) sau sub unghie si sa determine deformarea si desprinderea sa. Pot fi dureroase la atingere. Veruci plantare (negi plantari) Sunt negi care cresc pe talpa picioarelor, mai ales pe calcai, care sunt, de obicei, dureroase. Veruci filiforme Sunt formele care se dezvolta mai ales in jurul gurii sau nasului la copii si in regiunea barbiei la barbati. Pot sa apara, de asemenea, pe gat si sub barbie. Veruci plane Aceste forme se dezvolta pe fata, pe brate, pe partea superioara a mainilor si au un aspect turtit, neted, fiind mai greu de observat. La femei apar mai frecvent pe picioare. DIAGNOSTICUL DE INFECȚIE CU HPV
Nu exista teste de sange care sa evidentieze
prezenta infectiei HPV Examen fizic In situatia existentei leziunilor vizibile la nivelul pielii sau mucoaselor, de obicei medicul pune diagnosticul pe baza examinarii fizice. Testul Babes-Papanicolau Pentru efectuarea testului Babes- Papanicolau, medical ginecolog recolteaza o mostra de secretie de la nivelul colului uterin (care contine mostre de celule din colul uterin) pentru a fi examinata microscopic in vederea depistarii eventualelor modificari celulare. Colposcopia Se realizeaza de medical ginecolog cu ajutorul unui instrument (numit colposcop) care lumineaza si mareste vizual suprafata colului uterin. Badijonarea cu o solutie de acid acetic a colului in timpul examinarii determina “albirea” celulelor infectate cu HPV, facand posibila observarea lor, chiar daca leziunile nu sunt in relief, ci sunt plate. Testul HPV (test de genotipare HPV)
Exista posibilitatea evidentierii infectiei HPV,
chiar daca nu exista semne sau simptome vizibile cu ajutorul testului HPV, cunoscut si sub denumirea de test de genotipare HPV. Acest test se face prin analiza unei probe de secretii, asemanator probei preluate pentru testarea Babes-Papanicolau. Exista posibilitatea ca recoltarea sa se faca o singura data pentru ambele teste, si pentru testul Babes-Papanicolau si pentru testul HPV. Testul HPV urmareste recunoasterea ADN- ului viral al tulpinilor de HPV, in special a tulpinilor inalt oncogene, putand stabili daca acestea sunt prezente in celulele mucoasei. Măsuri de profilaxie pentru a reduce riscul de infectare: Practicarea sexului protejat. Utilizarea prezervaticului la contactul sexual poate sa reduca, dar nu sa previna complet transmiterea HPV. Prezervativul nu acopera toata zona genitala, de aceea nu ofera protectie de 100%. Evitarea contactului sexual in situatia prezentei condiloamelor in zona genitala. Daca suferi de vegetatii veneriene nu ar trebui sa ai contact sexual pana cand verucile nu sunt eliminate. In acest fel scade riscul transmiterii. Limitarea numarului de parteneri sexuali ( ambii parteneri) Respectarea masurilor de igiena obisnuita (spalarea mainilor, neutilizarea in comun a obiectelor infectate, igiena incaperilor) pentru a preveni infectarea cu tulpini HPV care determina verucile commune (negii) Pastrarea unei alimentatii sanatoase pentru a avea o buna functionare a sistemului imunitar Efectuarea periodica a testarii Babes-Papanicolau pentru a se depista din timp aparitia diplaziilor de col uterin. Vaccinarea împotriva HPV
Vaccinarea este indicata atat la fete si femei, cat si
baieti si barbati incepand de la varsta de 9 ani si pana la 26 de ani. Vaccinarea impotriva HPV consta intr-o serie de trei administrari injectabile intramuscular. A doua doza se administreaza la doua luni dupa prima doza, iar a treia doza - la sase luni fata de prima doza. Daca ai deja infectie cu un anumit tip de HPV, vaccinul nu va putea trata sau vindeca aceasta infectie, dar poate sa protejeze de o infectie viitoare cu o alta tulpina. Tratamentul infecției cu HPV
In majoritatea cazurilor, infectia cu HPV
dispare de la sine, fiind eliminate in mod natural de sistemul imun. Nu exista tratament care sa conduca la eliminarea virusului, prin urmare verucile pot sa apara in aceleasi locuri sau in altele. In situatiile in care este necesar tratamentul, scopul acestuia este fie sa reduca simptomele (in caz de jena, durere, prurit), fie sa se obtina un aspect estetic, fie pentru indepartarea celulelor precanceroase. TREBUIE SĂ FIM RESPONSABILI PE PROPRIA SĂNĂTATE