VINEȚIA ÎN EPOCA

MEDIEVALĂ
 DEMOGRAFIE
Victimele ciumei. „Cronicile
lui Gilles Li Muisis” (1272-
1352), stareț al mănăstirii
Sf. Martin al Drepților.
Bibliothèque royale de
Belgique, MS 13076-77, f.
24v
Natalitatea era crescută (40-60 de copii la 1000 de locuitori). Mortalitatea era ridicată
și neregulată, la fel și mortalitatea infantilă (o treime din copii nu apucau vârstă
maturității). Speranța medie de viață era scăzută la 50 de ani, oamenii fiind expuși la
boli și lipsuri. Mortalitatea femeilor la naștere era ridicată, iar numărul ridicat al
pierderilor de sarcina se datorau alimentației insuficiente ori a muncilor obositoare.
Femeile se căsătoreau timpuriu, de la o vârstă fragedă, și nășteau în medie 5-6 copii.
Creșterea demografică dezechilibra raportul cu resursele de hrană, astfel, foametea
fiind inevitabilă și datorită stocării precare a alimentelor, și a schimbărilor climatice
bruște. De asemenea, războaiele și epidemiile generau scăderea demografică,
urmând ca apoi să urmeze o ameliorare și din nou, o creștere demografică, urmând
apoi un alt declin. În secolul al XIV-lea, în timpul Marii Ciume, producțiile alimentare
și creșterea demografică au stagnat, un sfert din populațiile Asiei, Europei și Africii de
Nord fiind anihilată. Economiile au colapsat, iar societățile s-au dezorganizat.
Populația Europei a scăzut de la 70 de milioane la 50 de milioane. Din secolele XVI-
XVII, populația a atins numărul de 100 de milioane de locuitori. În China, populația a
crescut de la 100 de milioane în 1500 la 160 de milioane în 1600. În India a crescut de
la 110 milioane la 135 de milioane. La nivel global, se estimează că erau circa 500 de
milioane de locuitori la începutul secolului al XVII-lea.
AGRICULTURA
• În Epoca medievală se cultivau cereale că grâul, orzul, secară, meiul și ovăzul.
Secara a dominat în regiunile nordice, iar orzul și meiul au fost des cultivate în
părțile mediteranene. În unele zone se cultivă o suprafață de pământ în mod
repetat, anual, până se epuiza potențialul natural, randamentul scăzând treptat,
ceea ce genera crize agricole și foamete. În alte zone, pentru a se evita epuizarea
potențialului natural al solului, suprafață de pământ se cultivă în mod regulat, fiind
abandonată după o anumită perioada, alte terenuri fiind cultivate. Asolamentul
bienal, utilizat din antichitate, presupunea un ciclu prin care terenul era împărțit în
două părți, una fiind cultivată, cealaltă era lăsată în pârloagă, iar după un an, prima
era lăsată în pârloagă, și a două cultivată. Asolamentul trienal, apărut în Evul
Mediu, presupunea ca terenul să fie împărțit în trei părți, pe una fiind cultivată
cerealele de primăvară, pe a două cereale de toamna, iar cea de-a treia era lăsată
în pârloagă. Un ciclu complet dura trei ani.
COMERȚIE
• Comerțul a înflorit la sfârșitul evului mediu. Producătorii și
consumatorii întocmeau schimburi directe la târguri săptămânale, sau
meșteșugarii își vindeau produsele direct în atelierele ce serveau că
prăvălii. Negustorii ambulanți își aduceau și expuneau marfă oriunde.
Negustorii sedentari iri realizau afacerile cu ajutorul agenților
comerciali, asociaților minori ori partenerilor de afaceri cu care
corespondeau, îmbinând activitățile comerciale cu operațiunile
monetare și de credit.