Arhitectura chinezească

de Tătar Cristian Vlad

  Arhitectura chineză antică a parcurs trei mari perioade înfloritoare: dinastiile Qin și Han, dinastiile Sui și
Tang și dinastiile Ming şi Qing. În aceste perioade s-au ridicat un mare număr de construcţii reprezentative,
inclusiv palate, morminte, ziduri de orașe.  Din construcțiile cele mai reprezentative amintim: mormântul
primului împărat al dinastiei Qin și Marele Zid Chinezesc, Podul Zhao Zhou, construit în dinastia Sui și
Palatul Imperial. Aceste lucrări chiar și în zilele noastre au un farmec aparte ce automat ne fac sa ne gândim
la China și la arhitectura specifică acesteia. 
Marele Zid Chinezesc
 Este o construcție strategică de mii de
kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a
fost construit cu scopul de apărare a graniței
imperiului chinez contra atacurilor
popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o
construcție gigantică considerată după volum
ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de
21.196,18 km.
 Este imposibil să nu fie remarcate construcțiile de lemn ce reflectă concepția chinezilor despre natură și despre
valori. Arhitectura chineză reflectă filozofia ordinii și a armoniei.  Unitatea dintre om și natură, dintre cerul
rotund și terenurile pătrate, se contopesc tot în estetica arhitecturii specific chinezească. 
Inclusiv Feng Shui are la bază arhitectura chineză, faimoasă în in întreaga lume. Tradus din limba chineză, Feng
Shui, înseamnă vânt și apă și pornește de la un principiu chinezesc de bază: crearea unui echilibru între Yin și
Yang și combinarea armonioasă ale elementelor naturii: lemn, foc, pământ, apă și metal. Clădirile sunt mărețe,
misterioase și solemne, iar arhitectura este expresia adâncă atât a istoriei cât și a culturii chineze. După tipurile
de construcții, arhitectura chineză este împărțită și ea în câteva categorii: imperială, a templelor, a grădinilor,
funerală și nu în ultimul rând, arhitectura locuințelor populației.
Pagodă
O pagodă este o clădire religioasă sub formă de
turn cu mai multe etaje suprapuse care se retrag
succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus.
Acestea au apărut pentru prima oară în China, în
timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), odată
cu pătrunderea budismului în țară. Structura
arhitecturală a pagodei a evoluat de la
structura stupelor din India, niște clădiri din piatră
în formă de movilă ce aveau scopul păstrări
relicvelor budiste, combinată cu structura
turnurilor antice de veghe chinezești.
 În perioada antică, chinezii foloseau în general lemnul ca element definitoriu pentru realizarea locuinţelor. În
unele zone din ţară se utilizau chiar şi bambusul, trestia ori loess-ul, care aveau rolul de a proteja oamenii în
timpul anotimpului rece. Totuşi, deşi locuinţele tradiţionale erau făcute în mare parte din cherestea, construcţiile
de apărare sau mormintele din antichitate se realizau din zidărie.
LOCUINȚĂ CHINEZEASCĂ
DIN LEMN
VĂ MULȚUMESC!