Tema : Contabilitatea în

Canada
Realizat: Roşca Adelina
Stamati Aurelia
Tatiana Cumpata
Profesor: Osoianu Alexandru
 Cuprins:
Informații generale despre Canada

1. Noțiuni informative
2. Relații internaționale
3. Limbi oficiale
4. Economia
5. Simboluri naționale

Particularități privind contabilitatea în Canada

1. Dezvoltarea istorică a raportării financiare canadiene

2. Organisme profesionale de contabilitate
3 .Profesia contabilă în Canada
4. Standardele și aprobarea lor
5. Principiile contabilității canadiene
Noțiuni informative

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului

american. Ca suprafață, Canada este a doua țară a lumii ca întindere după
Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece
provincii şi trei teritorii.
Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar
la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecineaza cu Statele Unite ale
Americii.
Populată la început în mod exclusiv de populație aborigena, Canada a
fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele
transformate din foste colonii franceze.
Ca formă de organizare statală, Canada este, din 1867, un dominion
britanic, deci o monarhie constituțională.
În realitate, Canada şi-a obţinut independenţa de Marea Britanie în mod
pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 şi
definitivat în 1982, când Canada a obtinut dreptul de a-și modifica
propria constituție.
 Relații internaționale

Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai
lungă graniţa terestră fără supraveghere militară din lume. Cele doua
ţări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat
si colaborează în campanii şi exerciţii militare. Canada are relaţii
istorice cu Regatul Unit și Franţa, cele două puteri coloniale care au
participat la fondarea ei.
Aceste relaţii sunt extinse şi altor foşti membri ai imperiilor
coloniale britanic şi francez.
Limbi oficiale

Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza şi franceza, vorbite de 56,3%
şi respectiv 28,7% din populaţie. Pe 7 iulie 1969, Legea limbilor naţionale a pus
franceza pe picior de egalitate cu engleza la nivelul guvernului federal. Astfel a
fost iniţiat procesul care a permis redefinirea Canadei ca o naţiune bilingvă.

Engleza şi franceza au statut egal în tribunalele federale, în Parlament şi în

toate celelalte instituţii federale. Publicul are dreptul, acolo unde există cerere
suficientă, să fie deserviţi de guvernul federal atât în engleză cât şi în franceză.

Chiar dacă multiculturalismul este politica oficială, pentru a deveni cetaţean

este imperativ a vorbi fie engleza, fie franceza, 98% dintre canadieni putând
vorbi una sau ambele dintre limbile oficiale. În pofida faptului că naţiunea
rămâne bilingvă, majoritatea canadianilor sunt fluenţi numai în engleză.
 Economia

Canada este una dintre cele mai bogate naţiuni ale lumii, membra a Organizaţiei
pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare. La fel ca în alte tări dezvoltate,
economia canadiană este dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei
sferturi din populaţie. Totusi, Canada este neobisnuită între țările dezvoltate în
ceea ce priveşte importanța industriilor primare, printre care cele forestiere şi
extractive de petrol sunt doua dintre cele mai importante ramuri industriale.

Datorită acestui fapt, Canada este dependentă de comerţul exterior, în special

cu Statele Unite. Astfel, menţinerea independenţei față de Statele Unite a
reprezentat întotdeauna o chestiune politică de cea mai mare importanță.

Canada deţine o industrie producatoare activă, cu centrul în sudul provinciei

Ontario, unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate.
 Canada de astazi este o societate industrializată,
bogată, asemănandu-se îndeaproape cu Statele
Unite în ceea ce priveşte orientarea spre economia
de piată, metodele de producţie şi nivelul de trai
ridicat.

Canada are depozite vaste de gaze naturale pe

coasta de est şi în vest şi o multitudine de alte
resurse naturale care contribuie la independenţa
energetică.
 Canada deține o economie de piaţă, în
care intervenţiile guvernamentale sunt
ceva mai prezente decât în Statele Unite,
dar semnificativ mai reduse decât în
majoritatea naţiunilor europene.

În mod tradițional, Canada are un PIB

pe cap de locuitor mai mic decât cel al
vecinului sudic, dar mai ridicat decât al
principalelor ţări vest-europene.

În ultimul deceniu, urmând o perioadă

de turbulențe, economia Canadei s-a
dezvoltat rapid, pe fondul unui șomaj
scazut și al unor excedențe bugetare în
creştere la nivel federal.
Simboluri naționale

Folosirea frunzei de arţar ca simbol al Canadei datează înca din secolul al XVIII-
lea, ea fiind prezentă pe steagul actual şi precedent, pe moneda de un cent și pe
stemă.

Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul

Guvernatorului General, pe stemele majorităţii provinciilor şi teritoriilor, pe
ecusoanele Forţelor Armate Canadiene, a multor regimente şi forțe politieneşti,
precum şi pe multe clădiri şi semne rutiere.

De asemenea, imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare şi

şcoli, pe timbre, pe bancnotele de 20 de dolari şi pe reversul tututor monedelor.
 Dezvoltarea istorică a raportării financiare canadiene

Contabilitatea canadiană s-a dezvoltat din radăcinile contabiliăţii

întreprinderilor private, aşa cum s-a dezvoltat şi în majoritatea țărilor creditoare
vestice, mai întâi Regatul Unit şi apoi Statele Unite ale Americii. Punctul de
vedere ce a stat la baza contabilitaţii şi a raportării financiare este aproape în
întregime al proprietarilor întreprinderilor.

Contabilitatea canadiană s-a dezvoltat în sectorul privat fără intervenţia

statului. Nu există politici contabile legiferate, deşi există unele cerinţe de
raportare legiferate în Corporation Acts al provinciilor şi a guvernului federal
care se referă la tipurile de declaraţii care urmează să fie emise (dar nu la
conţinutul lor).

Industria titlurilor de valoare este reglementată în fiecare provincie, în

consecinţa nu există nici o comisie naţională de valori mobiliare care să
supervizeze raportarea financiară.
 Organisme profesionale de contabilitate

Există trei categorii de organisme profesionale de

contabilitate în Canada:

• Experți Contabili

• Contabili autorizaţi

• Contabili de gestiune autorizaţi

 Pentru fiecare există atât organisme naţionale, cât şi organisme ale
fiecărei provincii.

Organismele naționale sunt:

 Institutul canadian al experților contabili

 Asociația națională a contabililor autorizați

 Compania contabililor de gestiune din Canada.

Fiecare dintre organismele naționale stabilesc politica generală

pentru segmentul de profesie respectiv şi stabilesc examinarea şi
cerințele practice pentru accesul la profesie. Fiecare provincie
adaptează practica contabilă și normele conform specificaţiilor
existente. În general, sunt puţine sau chiar nu există restricţii în
ceea ce privește prestarea serviciilor de contabilitate de către
persoanele individuale.
 Totuși, există limite pentru membrii anumitor categorii de contabili de
a semna situaţiile financiare sau rapoartele de audit. În Ontario, Quebec,
și alte câteva provincii, numai experţilor contabili li se permite să
semneze rapoarte de audit. În British Columbia și alte câteva provincii,
deținătorul a oricărei din cele trei titluri pot semna opinii de audit.

În practică, firmele de experţi contabili sunt considerate echivalente cu

firmele de experţi contabili sau de contabili autorizaţi din alte tări și au
parteneriate internaţionale și legături cu acestea.

Este de așteptat ca firmele de experți contabili să continue să domine

profesia de audit în Canada, chiar dacă în Ontario și Quebec oficial sunt
acceptate misiunile de audit realizate de contabilii autorizaţi și contabilii
de gestiune autorizaţi. De asemenea, institutul canadian al experților
contabili este normalizatorul atât pentru standardele de contabilitate cat
și pentru cele de audit.
Profesia contabilă în Canada

În Canada profesia de contabil/economist are un spectru destul de larg din care

se pot
distinge două nivele:

 un grup a celor care procesează facturile, documentele de plată, expediere,

statele de plata;
 un grup de specialişti în domeniul contabil, financiar sau economic.

Cei care lucrează la primul nivel nu au nevoie de studii superioare. Ei sunt

“absolvenți” ai Institutului Canadian a Evidenţei Contabile care este o organizaţie
națională non-profit şi care are ca scop instruirea profesională a populaţiei şi
plasarea lor într-un mediu adecvat.

Teoretic, este de ajuns acest training pentru a putea fi contabil, pentru că nu

exista criterii privind studiile şi forma de învatamânt absolvite. În general aceste
asociații profesionale acceptă cursuri luate în altă ţară sau examene confirmatoare
în locul cursurilor oferite de asociaţie.
 Conform legii, pentru profesarea meseriei de economist sau contabil,
specialiştii trebuie să fie acceptați într-una din cele trei asociații:

1. Titlul de Expert Contabil - e cea mai înaltă treaptă în ierarhia contabilităţii.

Numai expertul contabil poate face audituri financiare. Experţii contabili sunt
profesionişti de afaceri care, în general, muncesc în patru domenii cheie.
Aproximativ 40% din ei sunt în practica publica,în timp ce alti 60% sunt
angajaţi în industrie, guvern, sau educatie.

Toţi experţii, la un moment dat în timpul carierei lor, lucrează în calitate de

consilieri în practica publică, asigurând furnizarea de sfaturi de contabilitate şi
consultanţă de afaceri pentru clienţii din domenii cum ar fi audit, tehnologia
informaţiei, planificarea financiară personală, evaluarea afacerii, administrare,
insolvenţa.
2. Titlul de Contabil Autorizat - persoanele care doresc să devină
contabili profesioniști autorizați trebuie să finalizeze o diplomă de
licență cu cursuri în domenii de afaceri și contabilitate. Apoi, ei se
pot înscrie într-un program de educație profesională pentru
contabili profesioniști autorizați. În majoritatea cazurilor, contabilii
autorizați se concentrează pe unul din cele patru domenii: audit și
asigurare, contabilitate și raportare financiară, contabilitate de
gestiune și finanțe aplicate sau impozite. În funcție de aria lor de
concentrare, contabilii autorizați pot gestiona un aspect al afacerii
unei companii, pot supraveghea toate nevoile contabile ale unei
companii sau pot lucra ca contabil autorizat independent, care se
ocupă de contabilitate pentru mai mulți clienți.
3. Contabil de Gestiune Autorizat- contabil de gestiune
autorizat se poate obtine prin Societatea Contabililor de
Management din Canada, înseamna ca posesorul acestui titlu a
demonstrat în mod oficial că posedă un amestec de expertiză în
contabilitatea financiară şi de management strategic.
Această certificare se extinde pe domeniul financiar-contabil,
prin adăugarea de competenţe de management care ajută să ia
decizii de afaceri strategice pe baza informațiilor financiare.
 Standardele și aprobarea lor

Standardele de contabilitate și cele de audit sunt stabilite de

comitetele Institutului Canadian al Experților Contabili (CICA).
Standardele de contabilitate sunt stabilite de Comitetul Standardelor de
Contabilitate iar cele de audit de catre Comitetul Standardelor de
Audit.

Ambele comitete sunt formate din membrii voluntari și conţin

majoritar experţi contabili. Institutul Canadian al Experților Contabili
este unica organizaţie profesională dintre organizaţiile contabile
importante ale lumii care stabilește singură, fără alte intervenţii,
standardele contabile nationale.

Comitetul Standardelor de Contabilitate este format din 13 membrii

voluntari inclusiv președintele comitetului , care sunt numiţi pentru 3
ani fiecare. Cel puţin 9 membri din cei 13 trebuie să fie experţi
contabili.
 Standardele sunt acceptate şi create în cadrul unui proces care începe
cu stabilirea unui grup de lucru ce va examina un aspect particular. Sunt
discutate principalele aspecte și se formează o declaraţie cu principii.
Această declaraţie de principii este trimisă spre aprobare întregului
Comitet de Standarde de Contabilitate. Pentru a fi aprobată trebuie ca cel
puțin două treimi din voturi să fie afirmative.
După acceptarea declaraţiei de principii, grupul va dezvolta apoi
recomandări specifice sub forma unui proiect de expunere, care este din
nou supus votului Comitetului de Standarde de Contabilitate. După
acceptarea proiectului de expunere prin cel puțin 2 treimi de voturi
afirmative, el este supus comentariilor publice. După expirarea perioadei
de expunere comentariilor publice, acestea sunt analizate și eventual sunt
făcute schimbările necesare.
După ce este supus din nou votului Comitetului de Standarde de
Contabilitate și este acceptat, el devine un nou standard și este înscris în
cartea Institutului Canadian al Experților Contabili .
Nu există nici o implicare a guvernului în procesul de creare şi
acceptare a standardelor şi foarte rar există influenţe politice.
 Principii contabile canadiene

Principiul de coerență

Acest principiu prevede că, atunci când o afacere a stabilit o dată

o metodă pentru tratamentul contabil al unui element, acesta se va
aplica pentru toate elementele similare care urmează să fie exact
în acelaşi mod.

 Principiul de sinceritate/veridicitate

În conformitate cu acest principiu, entitatea ar trebui sa reflecte

cu buna-credință realitatea statutului financiar al acesteia,
deoarece activitatea unei întreprinderi nu este posibișă dacă
contabilitatea comite erori în atribuțiile sale.
Principiul permanenței metodelor
Se referă la aplicarea aceloraşi metode, reguli şi procedee în cursul unui
exercițiu. Presupune în acelaşi timp, prezentarea contului de rezultate şi a
bilanțului sub aceeaşi formă, după aceeaşi tehnică şi criterii de evaluare.
Permanența metodelor are ca scop să asigure coerența si compararea
informațiilor financiare publicate de companie între exerciţii.

Principiului de non-compensare

Determină evitarea pierderii de informaţii. Conform lui nu se compensează

două mişcări în sens opus ,în acelaşi cont:

- nu se compenseaza o cheltuială cu un venit;

- nu se compenseaza o creştere cu o diminuare de valoare
- nici un post de activ cu unul de pasiv.
Principiul prudenței

Acest principiu vizează realitatea "ca atare":

nu ar trebui să încerce să facă lucrurile mai frumoase decât sunt. În mod normal,
un venit ar trebui sa fie înregistrat numai atunci când este sigur și o dispoziţie ar
trebui sa fie introdusă pentru o cheltuială care este probabilă.

Principiul continuității:

Potrivit acestuia se presupune că unitatea patrimonială îşi

continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare
de lichidare sau de reducere a activităţii. Acest principiu atenuează principiul
prudenței: activele nu trebuie sa fie contabilizate la valoarea lor de unica
folosinţă, dar este acceptat faptul că acestea sunt la valoarea lor istorică.
Principiul de periodicitate

Fiecare intrare contabilă ar trebui să fie alocată pentru o anumită perioadă şi

în consecinţă, împărţită în cazul în care acoperă mai multe perioade. Potrivit
acestui principiu, cheltuielile şi veniturile aferente activităţii unităţii patrimoniale
se delimitează în timp. Deci ele se trec la rezultatul financiar la care se referă.

Principiul privind pragul de semnificatie

Pragul de semnificaţie arată valoarea semnificativă a oricarui element şi

trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Toate elementele care
au valori nesemnificative şi sunt de aceeaşi natură sau au funcţii similare sunt
consemnate, fără să fie necesară prezentarea lor separată.
VĂ MULŢUMIM PENTRU ATENŢIA
ACORDATĂ !