Ion - caracterizarea personajului

Criticul Nicolae Manolescu afirmă

că „în centrul romanului se află
patima lui Ion, ca formă a
instinctului de posesiune. Ion este
victima măreață a fatalității
biologice”, ceea ce fixează locul
personajului în roman.
Ion este personajul titular și
central din roman, dominând
întreaga lume care se desfășoară în
legătură cu el.
Celelalte personaje (Ana, Baciu,
Florica, George) gravitează în jurul
său, punându-i în lumină trăsăturile,
năzuințele.
 Ion este personajul principal, un personaj
complex, cu însușiri contradictorii:

naivitate
naivitate viclenie
gingășie
gingășie brutalitate
insistență
insistență cinism
 Încadrare în tipologie

Ion este personaj realist, tipic pentru o categorie

socială - țăranul sărac care dorește pământ.
Prin destinul său tragic, Ion depășește caracterul
reprezentativ și se individualizează.
Exponent al țărănimii prin dragostea pentru pământ,
el este o individualitate prin modul în care îl obține.
 Impulsiv și violent, este
respectat de flăcăii din
sat. La horă se simte
rușinat și mânios,
dorind să se răzbune.
Orgolios, viclean,

De
brutal și indiferent cu
Ana.

zu
Naiv și lacom îi dă

ma
La începutul târcoale Floricăi, fapt ce

niz
romanului, i se îi aduce sfârșitul.

are
constituie un
portret favorabil:
este „iute și
harnic”, este
isteț, silitor și
cuminte.
 Mijloace și procedee de
caracterizare
„mândru și mulțumit ca orice
Narator învingător, Ion simțea totuși
Caracterizare

un gol ciudat în suflet”

directă

„Ion e băiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e

Alte personaje săritor, e isteț” (doamna Herdelea)
„ești un stricat și-un bătăuș, ș-un om de nimic”
(preotul Belciug)
Autocaracterizare
Prin monolog interior: „ Mă moleșesc ca o
babă năroada. Parcă n-aș mai fi în stare să
mă scutur de calicie... Las că-i bună Anuța!
Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul
norocului pentru niște vorbe...”
 Fapte

Limbajul aparține registrului

popular (a sta cu mâinile-n
sân)
Caracterizare indirectă
Gesturi și mimica: Avea ceva
straniu în privire, parcă
nedumerire și un vicleșug”

Vestimentația îi reflectă
condiția socială de țăran
 Relația Ion-pământ
Relația protagonistului cu pământul este puternic evidențiată de două scene simbolice și cu
semnificații contrare în romanul lui Rebreanu.

 Capitolul Zvârcolirea, din Glasul Pământului, îl prezintă pe Ion contemplând, în zorii zilei,
fostele pământuri ale familiei. Pământul apare ca un stăpân, ca o divinitate mitologică - „glasul
pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l”, iar Ion, în
ipostaza ființei umile - „ se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare”.

 Capitoul Sărutarea, din Glasul Iubirii. Ion, posesorul

pământurilor mult râvnite, este acum un uriaș („se vedea
acum mare și puternic ca un uriaș din basme care a biruit o
ceată de balauri îngrozitori”), venit la câmp în straie de
sărbătoare, „să le mângâie ca pe niște ibovnice
credincioase”.
Adoră și venerează pământul ca pe o zeitate: „Apoi încet,
cucernic, fără să-și dea seama, se lăsă în genunchi, își coborî
fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud.”
Sarcini elevi:
1. Alcătuiţi o paralelă în care să prezentaţi cel puţin trei argumente care îl condamnă pe Ion şi
deciziile sale, şi trei argumente care îl absolvă de vină. Prezentaţi-le în tabel.
Ion a greşit foarte mult, deoarece: Ion este un om care a făcut ceea ce ştia că
trebuie făcut, deoarece:

2. Imaginează-ți că ești un reporter la un post de radio local ce trebuie să realizeze o scurtă

prezentare despre viața și moartea lui Ion Pop al Glanetașului.
Concepe conținutul în 100-150 de cuvinte.