Controlul financiar

Noțiuni generale privind organizarea controlului

financiar
Curtea de Conturi
Curtea Europeană de Conturi
 Noțiune

Notiunea de control provine din expresia latina „contra rolus”, care insemna verificarea
actului original dupa duplicatul care seincredinteaza in acest scop unei alte persoane.

Controlul financiar este o activitate de verificare a respectării şi aplicării conforme a

normelor juridice referitoare la formarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti ale statului
şi celorlalte entităţi sau colectivităţi publice.
Controlul financiar, ca o componenta a controlului economic, are ca obiectiv
cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si
financiare de catre unitatile economice cu capital de stat,asigurarea echilibrului
financiar, realizarea eficientei economico"financiare, dezvoltarea economiei
nationale,infaptuirea progresului social.
 Principiile

generale speciale
Principiul legalității Principiul devotamentului fincţionarului care desfăşoară
Principiul publicității controlul faţă de stat şi societate
Principiul dublei autorizări a cheltuielilor bugetare Principiul respectării stricte a disciplinei de stat
Principiul răspunderii personale a funcţionarului care
efectuiază controlul la exercitarea atribuţiilor de serviciu
Principiul profesionalismului, competenţei şi spiritului
de iniţiativă
Principiului onestităţii controlorului revizor
Principiul încrederii în materialele de control
Principiul independenţei şi obiectivităţii
Principiul neutralităţii politice a controlorului-revizor
Principiul evitării conflictelor de interese
Principiul confidenţialităţii
Principiile generale a controlului financiar sunt reglementate de Constituția Republicii
Moldova cât și de alte acte legislative.
Principiul legalităţii în activitatea financiară se exprimă prin faptul, că în procesul de
acumulare, repartizare şi utilizare a fondurilor băneştiesti este reglementată detaliat de
normele dreptului financiar, respectarea cărora este asigurată prin forţa coercitivă a
statului.
Principiul publicităţii – controlului financiar se manifestă prin procedura monitorizării
prin intermediul mass-media a diferitor proiecte ale actelor financiare, a dărilor de
seama primite, a rezultatelor controalelor şi reviziilor financiare.
Principiul dublei autorizări a cheltuielilor bugetare – cheltuielile ce se efectuează
din bugete au la bază două autorizări: autorizarea legală şi autorizarea bugetară.
Autorizarea legală – are ca bază legea ca act juridic din care rezultă o obligaţie de plată
în sarcina statului, iar autorizarea bugetară este alocaţia prin care se afectează fondurile
baneşti necesare stingerii obligaţiilor de plată. Numai existenţa simultană a celor două
autorizări face posibilă efectuarea cheltuielilor.
 Pe lîngă principii generale mai sînt instituite şi principiile în baza cărora îşi desfăşoară activitatea de
control financiar funcţionarii care efectuiază controale sau revizii:

• Principiul devotamentului fincţionarului care desfăşoară controlul faţă de stat şi societate, conform
căruia angajatul aparatului de control, ca funcţionar public, în activitatea sa de control, trebuie să fie
devotat statului, societăţii şi să apere interesele acestora, reieşind din funcţiile de control atribuite.
• Principiul respectării stricte a disciplinei de stat, reglementată de legislaţia în vigoare, care înseamnă, că
conduita angajatului aparatului de control trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare, precum
şi atribuţiilor legal stabilite.
• Principiul răspunderii personale a funcţionarului care efectuiază controlul la exercitarea atribuţiilor
de serviciu. În acest context, la exercitarea atribuţiilor funcţionale, poartă răspundere personală
funcţionarul care efectuiază controlul la exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru corectitudinea şi
plenitudinea constatărilor, precum şi pentru acţiunile întreprinse în procesul de control.
• Principiul profesionalismului, competenţei şi spiritului de iniţiativă. Controlorul-revizor trebuie să
acorde atenţie culturii desfăşurării procesului de control, precum şi limbajul său, care trebuie să fie corect şi
punctual. Pe parcursul desfăşurării controlului controlorul-revizor trebuie să fie politicos şi tolerant, să aibă
o atitudine oficială, să-şi păstreze calmul, să nu manifeste iritare, să evite ridicarea vocii şi orice acţiune
care ar crea impresia că este părtinitor.Controlorul-revizor, executîndu-şi funcţiile sale nu va leza onoarea
angajaţilor subiectului supus controlului, demnitatea şi drepturile omului, nu-şi va manifesta atitudinea sa
în chestiunile cu caracter religios, privind starea socială su altele.
Principiului onestităţii controlorului revizor prin care se înţelege că controlorul-
revizor trebuie să fie sincer, onest, corect, imparţial să evite relaţiile ce permit prevalarea
prejudecăţilor sau influenţa altor părţi asupra obiectivităţii. Controlorul-revizor nu
trebuie să accepte cadouri de orice natură, evitînd situaţiile ce ar putea dăuna reputaţiei
profesionale.
Principiul încrederii în materialele de control ce înseamnă, că toţi utilizatorii
materialelor de control, parvenite de la angajaţii aparatului de control, trebuie să dispună
de garanţii totale privind autenticitatea şi imparţialitatea informaţiei prezentate.
Principiul independenţei şi obiectivităţii controlorului-revizor prin care se înţelege,
că obligaţiunile controlorului-revizor impun o independenţă deplină a acestuia, în afara
oricărei influenţe, îndeosebi o influenţă de interese personale sau de presiunea externă
Controlorul-revizor nu trebuie să fie influenţat de opiniile subiectului supus controlului,
ale altor grupuri de interese, ceea ce presupune stabilirea unui mod de conduită a
controlorului-revizor care nu ar diminua independenţa lui.
Principiul neutralităţii politice a controlorului-revizor înseamnă, că angajatul
aparatului de control trebuie să menţină în activitatea lui de neutralitatea politică. El
trebuie să evite influenţa tuturor tipurilor de activitate politică, care ar putea atenta le
capacitatea lui de îndeplinire a obligaţiilor profesionale imparţial şi la perceperea
acestei capacităţi de către public. Controlorul-revizor nu trebuie să se pronunţe în mod
public în timpul activităţii asupra problemelor curente de politică şi nu trebuie să facă
propagandă, abţinîndu-se de la activitatea ce ar trezi suspiciuni că este influienţat de o
ideologie politică.
Principiul evitării conflictelor de interese înseamnă, că recomandările date de
controlorul-revizor persoanelor cu funcţie de răspundere ale subiecţilor supuşi
controlului nu trebuie să genereze conflicte de interese, să atragă responsabilităţi sau
prerogative, care trebuie să rămînă în competenţa exclusivă a subiectului controlat.
Controlorul-revizor nu trebuie să participe la activitatea financiară şi comercială, să
reprezinte interesele personale sau ale membrilor familiilor lor, să profite de situaţia sa
oficială în interesele personale; trebuie să evite relaţiile în care există riscul corupţiei
sau care pot crea dubii în ce priveşte obiectivitatea şi independenţa sa.
Principiul confidenţialităţii prin care se înţelege, că înformaţiile obţinute
în timpul controlului nu trebuie divulgate persoanelor terţe nici în scris,
nici oral, cu excepţia realizării acestora în scopul de serviciu şi în alte
cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare. Controlorul-revizor se va abţine
de la comentarii publice asupra rezultatelor controalelor, deciziilor adoptate
în baza lor. Venind în contact cu opinia publică (reprezentanţii mass-
media), controlorul revizor nu se va pronunţa personal asupra faptelor
concrete, nu va da publicităţii rezultatele controalelor efectuate.
Obligaţiunea de a respecta confidenţalitatea rămîne în vigoare şi după
finalizarea controlului.
 Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este instituția de audit supremă, deligată de

Parlament să efectueze auditul extern al instituțiilor publice.
Curtea de Conturi dispune de independență organizațională, funcțională,
operațională și financiară.
Ea are rolul de a audia modul în care sunt gestionați banii publici de către
Guvern, Minister și Agențiile subordonate Curții, identifică probleme și
constată neregularități.
 Atributele Curții de Conturi
Curtea de Conturi are drept însemne distinctive:

Stema

Steagul

Emblema
Instituția a fost creată în 1994, în conformitate cu prevederile art.133 al
Constituției Republicii Moldova și ale Legii nr. 312-XIII din 8 decembrie 1994
„Privind Curtea de Conturi”.
 Structura
• Curtea de Conturi este constituită din 7 membri, inclusiv președintele
și vicepreședintele Curții de Conturi.

• Curtea de Conturi este asistată de un aparat.

• Pe lîngă Curtea de Conturi poate activa un consiliu consultativ.

Regulamentul de funcționare a consiliului și componența nominală a
acestuia se aprobă de către Curtea de Conturi.
 Misiunea și principiile de activitate
a) evaluarea legalității, regularității, conformității, economicității, eficienței,
eficacității gestionării resurselor financiare publice și a patrimoniului public;

b) promovarea standardelor, recunoscute internațional, privind transparența

și responsabilitatea în domeniul managementului finanțelor publice;

c) asigurarea transparenței prin informarea autorităților publice responsabile

și publicului larg despre planurile sale strategice și anuale, despre
constatările și recomandările sale.
 Activitatea Curții de Conturi se bazează pe
următoarele principii
• independență – desfășurarea activității independent de Guvern, de alte organizaţii publice, de alte persoane
juridice de drept public sau privat şi de persoane fizice;

• legalitate – respectarea Constituției Republicii Moldova, a legislației naționale și a tratatelor internaționale la

care Republica Moldova este parte;

• obiectivitate – desfășurarea activității de audit cu imparțialitate, în baza unui raționament profesional

adecvat;

• profesionalism – desfășurarea activității cu integritate și respect, competent și în interesul public;

• responsabilitate – manifestarea responsabilității față de Parlament și societate;

• transparență – desfășurarea activității în mod transparent și deschis.

 Planificarea activității de audit
Curtea de Conturi decide în mod independent asupra programului
activității de audit, precum și asupra modului de implementare a acestuia.

Planificarea activității de audit se realizează pe termen mediu, prin

elaborarea unui program multianual al activității de audit (de regulă,
trienal), care, pentru a contribui mai eficient la îndeplinirea misiunii Curții
de Conturi, se actualizează anual în funcție de obiectivele strategice și cele
specifice ale instituției.
 Tipurile de audit
audit financiar audit al conformității audit al performanței

La efectuarea auditului financiar anual, Curtea de Conturi:

a) verifică și evaluează situațiile financiare, sistemele financiare și operațiunile entității auditate;
b) examinează situațiile financiare anuale și conturile/rapoartele entității auditate în scopul de a evalua dacă
rapoartele sînt întocmite corect și dacă conturile sînt prezentate veridic și fidel;
c) evaluează respectarea cerințelor de raportare financiară;
d) evaluează sistemul de management financiar și de control și auditul intern ale entității auditate;
e) realizează misiuni intermediare de audit pe parcursul exercițiului financiar, inclusiv monitorizarea
implementării recomandărilor de audit anterioare și analiza măsurilor întreprinse pe baza acestor
recomandări.
• La efectuarea auditului conformității, Curtea de Conturi stabilește dacă
activitatea entităților auditate este conformă cu legislația și cu regulile
stabilite de autorități. Auditul conformității se finalizează cu o
concluzie sau opinie a auditorului cu privire la conformitate.

• La efectuarea auditului performanței, Curtea de Conturi evaluează

economicitatea, eficiența și eficacitatea unui anumit aspect al
operațiunilor desfășurate de o entitate sau de o parte a acesteia ori în
cadrul unui program sau al unei activități.
 Atribuțiile Curții de Conturi
a) exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor
financiare publice prin efectuarea auditului public extern;
b) adoptă politicile și strategiile în domeniul auditului public extern;
c) aprobă proiectul de buget al instituției;
d) examinează și aprobă rapoartele auditorului și decide asupra remiterii acestora comisiei
permanente de profil a Parlamentului și altor instituții;
e) aprobă proceduri administrative, regulamente și manuale, instrucţiuni și ghiduri, standarde de
audit;
f) aprobă programele anuale și multianuale ale activității de audit;
g) aprobă structura aparatului și efectivul-limită de personal;
h) aprobă rapoartele prevăzute la art. 6;
i) aprobă Regulamentul cu privire la certificarea auditorilor publici;
j) exercită alte atribuții prevăzute de lege.
 Transparență și responsabilitate
În ceea ce privește obligația legală de a informa publicul, Curtea de Conturi oferă
informațiile publice privind activitatea sa prin:
a) prezentarea de rapoarte Parlamentului și publicarea lor în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, în cazurile prevăzute de prezenta lege;
b) publicarea rapoartelor pe pagina sa web oficială în cazurile prevăzute de prezenta
lege, precum și în alte surse de informare electronice;
c) conferințe de presă și alte forme de informare a publicului;
d) publicarea comunicatelor de presă și a oricăror altor informații stabilite de Curtea de
Conturi, cu excepția informațiilor și materialelor care conțin secret de stat, secret
comercial sau alt secret protejat prin lege;
e) supunerea situațiilor sale financiare auditului extern și publicarea raportului de audit
extern pe pagina sa web oficială.
 Curtea Europeană de Conturi

• Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută

la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE
• Președinte: Klaus-Heiner Lehne
• Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
• Înființare: 1977
• Sediu: Luxemburg
 Ce face Curtea de Conturi?
• Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și cheltuite
corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate
corespunzător.
• Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv controale la
fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care
primesc ajutor din partea UE.
• Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și
guvernelor naționale.
• Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de Luptă
Antifraudă (OLAF).
• Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl
examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.
• Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii pentru o
utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
 Activitatea de audit
Ea efectuează 3 tipuri de audit.

Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă

cu acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din
exercițiul financiar încheiat.
Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele
utilizând cât mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc
rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.