Evoluția

demografică
și urbană
P R O I E C T R E A L I Z AT D E

P R E D A N G E O R G E Ș I VA S U
ANDREI
Ce este demografia?
Demografia este studiul dinamicii populațiilor umane. Ea cuprinde studiul mărimii, structurii și distribuției
populației, precum și modul în care o populație se modifică în timp în urma nașterilor,
deceselor, migrației și îmbătrânirii. Analiza demografică se poate referi la societăți întregi sau la grupuri definite
după diferite criterii: nivel de educație, naționalitate, religie, etc.

În demografie, se utilizează adesea cantități mari de date, colectate, de exemplu, din recensăminte și din
registrele ținute de birourile de statistică a populației, în care se înregistrează nașterile, decesele, căsătoriile, etc.
Datele demografice mai pot rezulta din sondaje efectuate în scop comercial, bazate pe metode de estimare
indirectă. Primul recensământ modern a fost condus în SUA în 1790, cu toate că unele țări scandinave—de
exemplu, Islanda și Danemarca—au avut recensăminte și mai devreme.

În multe țări, în special în lumea a treia, obținerea unor date demografice de încredere este dificilă, în mintea
multora recensământul fiind asociat cu taxarea, ceea ce îi determină să absenteze de la acest proces. În anii
1980, de exemplu, populația Nigeriei a fost estimată la 101 milioane, însă la recensământul din 1991, chiar
ținând cont de fenomenul de absentare voită, numărul locuitorilor țării a trebuit reestimat la numai 89 de
milioane.
 În acest moment pe planeta sunt aprox.
7.9 miliarde de oameni, la fiecare 5 zile
nascându-se încă 1 mil. Nu a fost mereu
așa, acum 400 de ani populația era de de
10 ori mai mica, aceasta evoluție
datorându-se traiului sporit din zilele
noastre. Față de atunci rata nașterilor
(nou-născuți/familie) a scăzut în țările
dezvoltate(țări din Europa, America de
Nord, Australia etc.), pe când în altele a
stagnat(țări din Africa, Asia, America
Centrală și de Sud).

Populația este împrăștiată pe tot globul

neuniform, majoritatea oamenilor
stabilindu-se după criteriile unui trai mai
bun:
- emisfera nordică
- regiunile cu climă temperat-
continentală sau temperat-oceanică
- lângă ape curgătoare sau coaste
marine
- în zona câmpie (mai ușor de
construit locuințe, agricultură, creșterea
animalelor, activități industriale)
Cele mai populate orașe
din lume(megaorașe)
Egipt: Cairo(19.439.541 loc.)

Mexic: Ciudad de Mexico(23.293.783 loc.)

Indonezia: Jakarta(26.600.000 loc)

S.U.A.: New York(25.933.312 loc.)

China: Beijing(22.000.000 loc.)

Chongqing(31.442.300 loc.)
Shanghai(19.213.200 loc.)
Ce este
urbanismul?
Urbanismul reprezintă
studiul orașelor, al mediului 
geografic, economic, politic, 
social și cultural și al
impactului acestor elemente
asupra fondului construit.
 Orașele sunt considerate atât sursa, cât și soluția provocărilor
economice, de mediu și sociale din zilele noastre. Zonele
urbane ale Europei adăpostesc peste două treimi din
populația UE, reprezintă circa 80 % din consumul de energie
și generează până la 85 % din PIB-ul Europei. Aceste zone
urbane sunt motoarele economiei europene, dar și catalizatori
ai creativității și ai inovării în întreaga Uniune. În acelea și zone
întâlnim însă și manifestările cele mai grave ale unor
probleme persistente, cum ar fi șomajul, segregarea și sărăcia.

Evoluția
Prin urmare, politicile urbane au o însemnătate
transfrontalieră mai largă, dezvoltarea urbană fiind astfel
esențială pentru politica regională a UE.

urbană În 2011 un studiu arăta că 50,5% din popula ția lumii

locuiește la oraș. În urmă cu 100 de ani acest procent
reprezenta 5% din populația lumii.

Această creștere se datorează migrării rural-ora ș, ce

înregistrează zilnic peste 180.000 de persoane, dar și a
natalității, aproximativ 60 mil/an.

În România pragul urbanizării a ajuns la 50% în 1985, iar în

1989 la 53%, dar din 2000 migrarea s-a îndreptat înspre țările
străine.
Mulțumim pentru
timpul acordat!