yes

MihaiCliquez
Eminescu
pour ajouter un texte
(1850-2022)

172 de ani de la naștere

 Mihai Eminescu - născut ca Mihail Eminovici
(n.15 ianuarie 1850,Botoşani sau Ipoteşti-d.15 iunie
1889,Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist
român,socotit de cititorii români şi de critica literară
drept cel mai important scriitor romantic din
literatura română, fiind supranumit şi „luceafărul
poeziei româneşti”.
 Gheorghe si Raluca
Eminovici

Mihai Eminescu este al şaptelea dintre

cei unsprezece copii ai lui Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o familie de
ţărani români din nordul Moldovei, şi al
Ralucăi Eminovici.
 Casa memoriala Mihai Eminescu
de la Ipotesti

Copilăria a petrecut-o la
Botoşani şi Ipotesti,
în casa părintească şi
prin imprejurimi , într-o
totală libertate de
mişcare şi de
contact cu oamenii şi cu
natura.
Promoţia 1864 a gimnaziului
din Cernăuţi.
În medalion ar putea fi
Eminescu

Între 1860 şi 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium ,

liceu german din Cernăuţi.Termină clasa I cu
rezultate bune la învăţătură. În clasa a II-a, pe care a
repetat-o ,l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera,
succesorul lui Aron Pumnul la catedră.A obţinut
insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la
limba latină) şi la Johann Haiduk, pe ambele semestre
(la matematică).
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi
avea o situaţie bună la învăţătură.Avea note foarte
bune la toate materiile. Ion G. Sbierea-a dat la română
calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa
Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.
În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul
Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru
continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost
refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de
teatru Fanny Tardini –Vladicescu dădea reprezentaţii.
La5octombrie1864,Eminovici a intrat ca practicant la
Tribunalul Din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost
copist la comitetul permanent judeţean.
1866 : la 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu această
împrejurare sapte gimnazisti tipăresc o brosura cu "lacrimioare...la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste
poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist.
Debutul -La 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi
publica poezia “De-as avea...”
Primele versuri -fragmente
La mormântul lui Aron Pumnul De-aş avea…

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, De-aş avea şi eu o floare

Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; Mindră, dulce, răpitoare
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Ca şi florile din mai,
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Fiice dulce a unui plai,
Se stinse-oPlai rîzînd cu iarbă verde,
dalbă stea!
Ce se leagănă, se pierde
Metalica, vibrînda a clopotelor jale Undoind încetişor,
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat; Şoptind şoapte de amor;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale De-aş avea o floricică
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Gingaşă şi tinerică
Şi-n urmă-i ne-a lăsat! Ca şi floarea crinului
Alb ca neaua sînului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cîntind vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;
Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însa
numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care
poetul l-a adoptat imediat si pentru totdeauna. La
15/27 mai i se publică poezia “O calarire în zori”.

In iunie părăseste Bucovina si se stabileste la Blaj

cu intentia marturisita de a-si reîncepe studiile. La
16/29 iulie, revista Familia îi publica poezia Din
strainatate, la 14/26 august poezia La Bucovina, la
11/23 septembrie Speranta, si la 16/28 octombrie
Misterele noptii. În cinci numere consecutive din
octombrie si noiembrie, aceeasi revistă îi publica
nuvela Lantul de aur, tradusă dupa Onkel Adam,
scriitor suedez
 1870 :Debut publicistic la "Albina" si articole de
politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15
aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In
noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos
din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa

aceea merge la Ipotesti.

1871:Urmeaza in continuare Mihai Eminescu in prima

la Viena, ca student auditor, jumatate a anilor 1870
cursuri de filosofie, drept,
economie politica si filologie
romanica.
In august e la Ipotesti, apoi
la Cernauti si la Putna, la
serbari, cu Slavici, Th.
Stefaneli, Pamfil Dan si altii.
Asculta cuvantarea lui A. D.
Xenopol despre rapirea
Bucovinei.
 1874: Secretaral reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu
treizeci de taleri pe luna, e si student. Studiaza filosofia lui Kant din care
incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu
propunandu-iun doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si
amor"; in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra.
Netrecandu-si niciun examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie

Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare.

Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii ,o
cunoaste pe Veronica Micle,
sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii.

Tu eşti aşa de albă ca floarea de cireşi

Şi soarta mea te puse în calea mea să ieşi,
Să treci ca o uşoară crăiasă din poveşti,
C-o singură privire să-mi spui ce dulce eşti,
Căci dulce eşti!De-atuncea,eu te visez mereu
Tu gingaşă mireasă a sufletului meu.”
 1877 Continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iasi.
În forma polemică ia apărarea manualului de logică a lui
Maiorescu, sub titlul “Observatii critice”, în Curierul de Iasi
din 12 august, si încă o dată recensiunea logicei Maiorescu, în

Convorbiri literare din 1 septembrie.

1878 După insistente numeroase, trimite lui Negruzzi patru
poezii: “Povestea codrului”, “Povestea teiului”, “Singurătate” si
“Departe sunt de tine...” , care se publică în Convorbiri literare
din 1 martie. La 16 aprilie publică în Timpul un foileton,
“Pastele”,care l-a impresionat pe Caragiale atât încât peste
cincisprezece ani avea să-l reproducă în Moftul român (1893).
 1879 : Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi
si-i trimite la Iasi poezii care se publică în Convorbiri
literare: Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeasi ulicoară..;
la 1 februarie: De câte ori, iubito.. Rugăciunea unui Dac si
Atât de fragedă..; la 1 septembrie: Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însusi
glasul, Freamăt de codru, Revedere, Despărtire si Foaia vestedă, la 1 octombrie.

Lucrează la desăvârsirea
Luceafărului si la diversele forme din
Mai am un singur dor. În Timpul din 4
octombrie Eminescu publică o
introducere la seria de palavre, anecdote,
taclale etc. ale lui E.Baican, iar în
numărul de la 10 octombrie se ocupă,
într-un articol de fond, de însemnatatea
limbii vechi din cărtile bisericesti.

În 1884 Convorbirile literare din lunile

ianuarie si februarie îi publică douăzeci
si una din cele douăzeci si sase de
poezii,publicate ca inedite în volumul de
la Socec.În numărul din luna februarie i
se tipăreste poezia “Diana”, necuprinsă
în volum.În Familia din 12 februarie
apare poezia Din noaptea..., ultima din
grupul celor date lui Iosif Vulcan în
primăvara anului precedent.
 Luceafarul

A fost odata ca-n povesti, Ea il privea cu un suris,

A fost ca niciodata, El tremura-n oglinda,
Din rude mari imparatesti, Căci o urma adânc în vis
O prea frumoasa fata. De suflet să se prinda.

Si era una la părinti Iar ea vorbind cu el în somn,

Si mandra-n toate cele, Oftand din greu suspina:
Cum e Fecioara intre sfinti - "O, dulce-al noptii mele domn,
Si luna intre stele. De ce nu vii tu? Vina!

Din umbra falnicelor bolti Cobori în jos, luceafar blind,

Ea pasul si-l indreapta Alunecand pe-o raza,
Langa fereastra, unde-n colt Patrunde-n casa si în gând
Luceafarul asteapta. (…) Si viata-mi lumineaza!"
1886 :Este mentinut în serviciul bibliotecii,
unde îndeplineste roluri sterse : scrie statele de plată , adresele
pentru înaintarea lor , diverse circulare pentru restituirea
cărtilor împrumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii.

1889:La 3 februarie Eminescu este

internat la spitalul Marcuta din
Bucuresti si apoi este transportat la
sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se
instituie o curatelă pentru asistenta
judiciara a bolnavului.
In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul
moare în sanatoriul doctorului Sutu
din strada Plantelor, Bucuresti.
Ziarul
Românul din 16 iunie anuntă la stiri:
Eminescu nu mai este.
Înmormântarea are loc în ziua de 17
iunie. Corpul defunctului este depus
la umbra unui tei din cimitirul
Bellu.
 “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai
mare poet , pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate ,
pământul românesc.
Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale
va răsări pădure sau cetate , şi câte o stea va veşteji pe
cer în depărtări , până când acest pământ să-şi
strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a
altui crin de tăria parfumurilor sale”.
George Călinescu