LAZAR

DAVID
FLORIN
PROIECT FIZICA
 Incalzirea globala
• Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a 
temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în
imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor,
constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele
decenii. Fenomene de încălzire globală au existat
dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu
fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând
cu mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de 
minimum solar.
• Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței 
Pământului a crescut în Ultimulul secol cu 0,74 ± 0,18 °C.
• Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim
acceptat de oamenii de știință și de factorii de decizie, există
diverse explicații asupra cauzelor procesului. Opinia
dominantă este că încălzirea se datorează activității umane,
în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă
prin arderea de combustibili fosili.
• Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei  (
engleză Intergovernmental Panel on Climate Change) afirmă
că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a
doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil
creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de
proveniență antropică. Ei consideră că fenomenele naturale
ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de
încălzire până în anii 1950, dar după efectul a fost de ușoară
răcire.
 Cauze ale incalzirii globale
• Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcție de influența
deplasării pe orbită în jurul Soarelui, erupțiilor vulcanice și efectului de
seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar
consensul oamenilor de știință  este că principala cauză este creșterea
concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din
epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de
date detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există și alte
ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor activității solare
• Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și
oceanelor duce la presupunerea că starea curentă a climei nu este în
echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indică că, chiar
dacă concentrațiile gaselor cu efect de seră s-ar menține la cele ale
anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.
 Efectul de sera
• Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de atmosfera
 terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi această radiație.
• În figura alăturată sunt prezentate fluxurile termice în atmosferă, în regim stabilizat. Din radiația solară incidentă, de
342 W/m2 cota de 107 W/m2 este reflectată de atmosferă și sol. Restul este reținut în atmosferă sau ajunge pe sol.
Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 + 78 + 390) din atmosferă, 235 W/m2 sunt radiați în afara atmosferei, iar restul de
324 W/m2 se reîntorc pe Pământ datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanțul energetic (342 = 107 + 235).
• Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura medie a Pământului este cu cca. 33 °C mai
mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În acest sens, efectul de seră este benefic,
el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
• Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, cota de 235 W/m2 se
micșorează iar cea de 324 W/m2 crește, diferența de flux termic se acumulează în atmosferă, care astfel se încălzește.
De aceea, termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția
unor anumite gaze, emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității
atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Principalul element responsabil de producerea
efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de 36 - 70 % urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 -
26 %, metanul, cu o pondere de 4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %.[31][32] citat de [33] Alte gaze care produc efect
de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf.[34]

•
 Efecte ale incalzirii globale
• Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a numărului
furtunilor. După cum s-a spus mai sus, creșterea temperaturii duce la creșterea cantității de vapori
de apă care poate fi conținută în atmosferă. Deși în secolul al XX-lea vaporizația s-a redus ca urmare
a întunecării globale, în perioada actuală vaporizația crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se
realiza echilibrul circuitului apei în natură trebuie să crească și nivelul precipitațiilor. Creșterea
precipitațiilor poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de exemplu în Africa, ceea de
poate duce chiar la deșertificare, sau la favorizarea creșterii vegetației în zonele aride.
• Ciclonul Catarina atingând coastele Braziliei în 2004.
• Unii oameni de știință consideră că vaporizația crescută va genera furtuni. În general uraganele
 apăreau doar în Atlanticul de nord. Totuși, în 2004 a apărut primul ciclon în Atlanticul de sud, 
ciclonul Catarina, care a afectat Brazilia. Deși a avut o viteză a vântului de 40 m/s (144 km/h), unii
dintre meteorologii brazilieni zic că n-ar fi fost uragan. Nu există consens cum că acest uragan ar fi
legat de încălzirea globală, dar unele modele climatice prevăd apariția cicloanelor în Atlanticul de
sud ca urmare a încălzirii globale. Se spune că în a doua jumătate a secolului al XXI-lea va crește
numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și în zona antarctică, însă
mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de 
gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult
decât restul emisferei.
 Efecte asupra hidroferei
• Topirea calotelor polare
• Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura
alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului
1982 față de iarna anului 2007.
• Vârsta medie a ghețurilor arctice a scăzut în perioada 1988 - 2005 de la 6 la 3 ani. Încălzirea
climei în această regiune este de cca. 2,5 °C, (în loc de 0,7 °C în medie pe planetă), iar
grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40 % în perioada 1993 - 1997 față de perioada
1958 - 1976. În 2007, observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei
arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendința
continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013,
în loc de 2030 cât se estima înainte. Se speră că satelitul specializat CryoSat-2, care va fi
lansat pe orbită în 2009 să furnizeze informații mai exacte cu privire la acest fenomen.
• Și în Antarctica apar fenomene de topire. Încălzirea s-ar datora schimbării direcției
vânturilor dominante, a măririi concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării
stratului de ozon.. Desprinderea ghețurilor de pe șelful Antarcticii a crescut în ultimul
deceniu (până în 2008) cu 75 %.
 Retragerea și dispariția ghețarilor, topirea
zăpezilor
• Și ghețarii tereștri suferă un proces de topire. Observații disparate indică
retragerea ghețarilor începând din anul 1800. Măsurători regulate au fost făcute
începând din anul 1950 de către Serviciul Mondial de Urmărire a Ghețarilor (
engleză World Glacier Monitoring Service -WGMS) și de Centrul Național de Date
pentru Zăpadă și Gheață (engleză National Snow and Ice Data Center - NSIDC).
• Retragerea ghețarilor alpini, în special în vestul Americii de Nord, în Groenlanda,
[68][69]
 Asia, Alpi, Indonezia, Africa (Kilimandjaro) și în America de Sud a fost folosită
de IPCC în raportul său din 2001 drept probă a încălzirii globale.
• Cazul particular al zăpezilor de pe Kilimandjaro, care a fost inițial controversat, a
fost reevaluat în urma rapoartelor IPCC. În galeria următoare se prezintă
comparativ două fotografii, prima făcută la 17 februarie 1993, iar a doua la 
21 februarie 2000. Kilimandjaro a pierdut în secolul al XX-lea 82 % din ghețarii săi,
care se estimează că vor dispărea complet în jurul anului 2020.
 Efecte asupra litosferei

• Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce

duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 
8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii,
devastând 241 600 ha. În afară de perturbarea ciclului carbonului,
incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele
despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși,
prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea
pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului
de încălzire globală este incert.
• Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea 
permafrostului siberian și a gheții. Se estimează că în următoarele
decenii ar putea fi eliberate până la 70 de miliarde tone de metan, un
gaz cu efect de seră foarte puternic.
 Efecte asupra biosferei

• IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale asupra

biosferei, observații care arată destabilizarea locală a climei și dereglarea
anotimpurilor. Aceste observații nu sunt însă distribuite uniform, 96 % din ele au
fost efectuate în Europa și America de Nord și doar 2,75 % în alte
continente. Conform acestora, anotimpurile apar desincronizat față de
prevederile astronomice, cu un avans local de până la două săptâmâni. 
• Acest lucru influențează de exemplu perioadele de migrație ale păsărilor.
• Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130 de specii de animale a arătat
un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar în unele zone, de exemplu la Torino,
chiar mai mult, de 4,4 zile pe deceniu.[8
• Fenomenul se observă și la plante. În Europa, frunzele și florilor apar în medie mai
repede cu 2,4 - 3,1 zile, iar în America de Nord cu 1,2 - 2,0 zile pe
deceniu. Momentul atingerii maximului anual al CO 2 în atmosferă în emisfera
nordică confirmă avansul anotimpurilor, în 1990 el fiind atins cu 7 zile mai
devreme ca în 1960.
 Consecințe

• Economice
• Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage atenția asupra faptului că topirea ghețurilor arctice ar
putea face exploatabile resurse naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze naturale și petrol care sunt momentan blocate sub platforma
continentală înghețată. Acest lucru ar putea genera divergențe între Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia și Danemarca.[88]
• Asupra agriculturii
• Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită creșterii concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză.
Creșterea temperaturilor a permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu cultivarea orzului în Islanda.[89] Tot
această încălzire poate determina deplasarea zonelor de pescuit spre nord.
• Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de exemplu în Africa, ea are efecte dramatice, deoarece
contribuie la extinderea deșertului Sahara peste Sahel.
• Asigurări
• Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul catastrofelor naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din
acestea, 35 - 40 % se datorează încălzirii globale.
• Transport
• Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de temperatură mai mari, pot avea o durată de serviciu mai
mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.
• Inundații
• Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și
la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu
poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale.
• Trecerea de nord-vest
• Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care în 2007 s-a deschis navigației în mod natural pentru
prima oară în istorie. Acest lucru scurtează cu cca. 5000 de mile marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor
 care nu pot trece prin Canalul Panama.
• Sănătate
• Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare[96] și
mărește concentrațiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate
produce astm bronșic.[97] Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază
că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a 150 000
de persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură
sau a diferitelor calamități naturale declanșate de acest proces.[98]
• În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au
necesitat ajutor medical, din care 139 în București.[99][100][101]
• Apărare
• Implicațiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate
de Consiliul Consultativ Militar (engleză Military Advisory Board), un grup
de generali în retragere ai SUA, care au relevat câteva aspecte:[102]
• Acutizarea conflictelor în zonele afectate de dezastre provocate de
schimbările climatice;
• Migrarea populațiilor din zonele afectate de dezastre;
• Probleme privind dependența energetică.